Decizia civilă nr. 1371/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIE CIVILA Nr. 1371/2013
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013 Instanța compusă din: PREȘEDINTE P. Urs
Judecător I. -M. L. Judecător A. -C. Ț. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de către recurenta M. C. N., DP C. împotriva sentinței civile nr.14294/2012 pronunțată de Judecătoria C. N. privind și pe intimatul R. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal se constată lipsa părților . Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța verificând din oficiu competența constata că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat, intimatul nu a depus întâmpinare, în temeiul disp.art.159¹ alin 4 C.pr.civila, este competenta sa soluționeze prezenta cale de atac, iar părțile au solicitat judecarea cauzei in lipsă, sens în care reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.14294/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. M., cu domiciliul în C. -N., str. T.
M., nr. 4, ap. 107, jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP LOCALĂ, cu sediul în mun. C. -N., str. M., nr. 3, jud. C. și în consecință:
A redus cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal nr. 15845 încheiat la data de_ de către intimat de la suma de 300 lei la suma de 200 lei.
A fost respinsă cererea de echivalare a plății în cuantum de 100 Ron efectuate pentru deblocarea autovehiculului cu amenda aplicată prin procesul verbal nr. 15845/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 15845 încheiat la data de_, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 1 lit. c din H.C.L. nr. 149/2009, reținându-se că la data de_, ora 13:27, pe domeniul public din mun. C. -N., str. O. Petrovici, nr. 2, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentului, ocupa în mod abuziv un loc de parcare aflat în administrarea primăriei (f. 5).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 15845 încheiat de către intimat la data de_, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește susținerile petentului conform cărora prenumele său este M. și nu I. astfel cum s-a menționat în procesul-verbal contestat, precum și faptul că este nelegală întocmirea procesului-verbal după 2 luni de la data constatării faptei, instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, faptul că în procesul verbal este trecut prenumele petentului I. și nu M. este o eroare materială care nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal atâta timp cât sunt
menționate CNP- ul petentului și seria și nr. cărții de identitate. De asemenea, instanța arată că deși fapta a fost constatată la_, iar procesul-verbal a fost întocmit la_ nu este o cauză de nulitatea a procesului-verbal, dispozițiile art. 13 din OG 2/2001 prevăzând că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Instanța a reținut că petentul nu a fost sancționat de 2 ori pentru aceeași faptă, prin procesul-verbal nr. 15845/_ aplicându-i-se acestuia sancțiunea principală, respectiv amenda, iar suma de 100 lei a fost achitată pentru deblocarea autovehiculului, blocarea autoturismului parcat neregulamentar fiind o măsură complementară.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului- verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din analiza probelor de la dosar (procesul-verbal, planșele fotografice, precum și afirmațiile petentului din plângere, care nu contestă starea de fapt) instanța a reținut că, la data și ora constatării faptei,_, ora 13:27, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentului, parcat pe str. O. Petrovici, nr. 2, ocupa un spațiu amenajat ca loc de parcare destinat persoanelor cu hadicap.
Potrivit art. 1 din HCL 149/2009, "constituie contravenție oprirea, staționarea si parcarea vehiculelor/ autovehiculelor pe domeniul public sau privat al municipiului C. -N. in alte locuri decât cele legal amenajate de către Primăria municipiului C. -N., după cum urmează: (…) c) ocuparea abuzivă a locurilor de parcare cu abonament, contract de închiriere sau aflate in administrarea primăriei, de către altă persoană decât titularul contractului, abonamentului sau acordului emis de către Primăria municipiului C. -N. ";.
Instanța a reținut că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.
În temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate și la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 34 alin. 1 din actul normativ indicat anterior, prevede expres posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social.
De aceea, în conformitate cu art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit căruia sancțiunea se aplică ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, instanța apreciază că în cauză se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii prin reducerea cuantumului amenzii de la suma de 300 lei la suma de 200 lei, având în vedere că din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției nu reies motive pentru care petentului ar trebui să i se aplice maximul amenzii prevăzute de lege.
Instanța a respins cererea de echivalare a plății în cuantum de 100 Ron efectuate pentru deblocarea autovehiculului cu amenda aplicată prin procesul verbal nr. 15845/_ din actele dosarului a reieșit că fapta există, a fost săvârșită de către petent, iar măsura tehnico-administrativă de blocare a autovehiculului a fost legal dispusă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. M. împotriva procesului verbal de contravenție nr. 15845 încheiat la data de_ de către organul constatator M. C.
- N., DP LOCALĂ și a redus cuantumul amenzii contravenționale aplicate de la suma de 300 lei la suma de 200 lei.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs petentul recurent M. C. -N., solicitând admiterea sa și modificarea sentinței atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă cu consecința respingerii plângerii contravenționale, apreciind că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, fiind proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei comise, procesul verbal fiind legal întocmit
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 15845 încheiat la data de_, petentul R. M. a fost sancționat cu amendă în sumă de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 1 lit. c din H.C.L. nr. 149/2009, reținându-se că la data de_, ora 13:27, pe domeniul public din mun. C. -N., str. O. Petrovici, nr. 2, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea petentului, ocupa în mod abuziv un loc de parcare aflat în administrarea primăriei (f. 5).
Trecând la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, prima instanță reținut în mod just, că nu există nici o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, procesul verbal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OUG nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, considerăm că instanța de fond a concluzionat în mod corect că starea de fapt reținută în procesul verbal este cea corespunzătoare realității iar petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare.
Pe de altă parte, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu art. 38 al. 3 din același act normativ care constituie dreptul comun în materia contravențională, instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată petentului, în ipoteza în care se constată legalitatea procesului-verbal contestat și existența contravenției în sarcina acestuia.
În acest context legal, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată este prea grea în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și circumstanțele personale ale petentului, procedând la reducerea acesteia de la suma de 300 lei la 200 lei.
Împărtășim acest punct de vedere, raportat la conținutul concreta aș contravenției, modalitatea de săvârșire, împrejurările în care s-a săvârșit, sancțiunea amenzii astfel individualizată fiind suficientă pentru a asigura adaptarea conduite petentului la normele sociale.
Pentru aceste motive, tribunalul constată că prezentul recurs nu este fondat, sens în care în baza art.312 al. 1 C.p.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. - DP Locală, cu sediul în mun. C. -N., str. M., nr. 3, jud. C., împotriva sentinței civile nr.14294/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 decembrie 2013.
Președinte, P. Urs | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red.A.Ț./C.B.
2 ex./_
Jud. fond: M. C. F.
.
