Decizia civilă nr. 1126/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal: 3184 Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ NR.1126/2013
Ședința publică din 16 octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: P. Urs
Judecător: I. -M. L. Judecător: A. -C. Ț. Grefier . Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul M. O. împotriva sentinței civile nr.19665/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul I. DE P. J. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului av. C. C. de la Baroul C., lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, în temeiul disp. art.159¹ alin 4 C. pr. civila raportat la art. 2 pct.3 C. pr. civila de la 1865 este competenta material, general si teritorial să soluționeze prezenta cale de atac.
Reprezentanta recurentului declara că nu are cereri de formulat.
T. ul nefiind cereri de formulat, declara închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta recurentului susține recursul cum este formulat, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii, întrucât starea de fapt nu este corect reținută în procesul-verbal de contravenție, necorespunzând cu realitatea faptică.
T. ul reține cauza în pronunțare.
I N S T A N Ț A
Prin sentința civilă nr.19665/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul M.
O., domiciliat în C. -N., str. I. M., nr. 13, ap. 7, jud. C., în contradictoriu cu I. J. DE P. C., cu sediul în C. -N., S. T., nr. 27, jud. C. ,
împotriva procesului-verbal de contravenție seria CC nr. 6962331/_, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CC nr. 6962331/_ petentul M. O. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de_, ora 15,15, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, din parcul Tetarom, iar la intersecția str. Tăietura T. ului, cu str. Romulus Vuia, a depășit coloana de autoturisme, care erau staționate la bariera de la nivel cu trecerea de cale ferată.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a refuzat să-l semneze. În termenul legal prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001 petentul a formulat prezenta plângere contravențională.
Deși petentul nu a contestat legalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, verificând procesul-verbal sub aspectul motivelor de nulitate absoluta care ar putea fi invocate din oficiu, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei faptei, instanța a reținut că, potrivit art. 100 alin 3 lit. a constituie contravenție depășirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată. Observând planșele foto depuse la dosar de către petent (f. 5), precum si harta listata cu str. Tăietura T. ului (f. 25), rezultă că este nelegală manevra efectuata de către petent de a vira la stânga din incinta Parcului Tetarom, pentru a intra pe str. Romuls Vuia, prin depășirea coloanei aflate în staționare pe str. Tăietura T. ului. Astfel, analizând configurația drumului, se observa că drumul spre str. Romulus Vuia este curba la dreapta, cu o singura banda pe sensul de mers, iar depășirea coloanei staționare pentru a efectua virajul la dreapta ar pune in pericol conducătorii auto care ar veni dinspre str. Romulus Vuia spre str. Tăietura T. ului. Pentru acești conducători auto este necesar a se lăsa spațiu de trecere de către conducătorii auto opriți la nivelul trecerii cu calea de ferata. Mai mult, se poate observă ca pe acest sector de drum este linie continua, iar depășirea nu se poate efectua decât în distanța de 50 m de la trecerea de cale ferată.
Pentru aceste motive, instanța constată caracterul neîntemeiat al plângerii formulate de petent, procesul-verbal contestat fiind legal și temeinic întocmit, motiv pentru care a respins plângerea formulată de acesta ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termenul legal, recurentul
M. O. care a solicitata modificarea în tot a hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului- verbal seria CC nr.6962331 întocmit în data de_, în motivare arătându-se în esență că starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este falsă și nu corespunde cu realitatea faptică (întrucât recurentul nu a depășit coloana de autoturisme cu intenția de a traversa calea ferată aflată în continuarea străzii Tăietura
T. ului), că recurentul trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție din perspectiva art.6 CEDO (sarcina probei revenind prin urmare celui care acuză și nu recurentului), că procesul-verbal de contravenție contestat nu este semnat de un martor asistent după cum prevăd dispozițiile art.19 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și că în cuprinsul
procesului-verbal nu s-a făcut o descriere suficientă a faptei (cu arătarea tuturor împrejurărilor în care aceasta a fost săvârșită), starea de fapt fiind redată în mod sumar, generic, ceea ce conduce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului de constatare a contravenției.
Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, întrucât, pe de o parte, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității, de dispozițiile art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar recurentul nu a administrat probe de natură să combată prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție seria CC nr.6962331 întocmit în data de_, aflat la fila 6 din dosarul de fond (acesta nefăcând dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal contestat, depoziția martorului P. I. nefiind în măsură să contrazică starea de fapt reținută de agentul constatator), argumentele aduse de către prima instanță în sprijinul temeiniciei faptei reținute în sarcina recurentului fiind pertinente și convingătoare, tribunalul însușindu-și-le în totalitate.
Pe de altă parte, starea de fapt reținută în procesul-verbal contestat este suficientă pentru a evidenția elementele de fapt de natură a individualiza contravenția reținută în sarcina recurentului și pentru a oferi instanței posibilitatea efectivă de a aprecia asupra legalității sancționării acestuia, agentul constatator procedând la întocmirea unui act care îndeplinește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art.16 alin.1 din OG nr.2/2001.
Referitor la lipsa martorului care să confirme refuzul contravenientului de a semna procesul-verbal de contravenție, este de menționat că, prin decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că, în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (cum este și cerința incidentă în cauză, referitoare la lipsa martorului), nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestui act (vătămare care însă nu a fost dovedită în speță).
Apoi, cu privire la susținerile recurentului privind sarcina probei în materie contravențională tribunalul constată că acestea sunt nefondate. Astfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de "acuzație in materie penala";, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei "acuzații de natura penală"; în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul său, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
T. ul reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de
"prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că
persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiului statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă recurentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege - și cu prezumția de veridicitate - actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, tribunalul consideră ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față - fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator - procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni recurentului sarcina de a proba netemeinicia.
T. ul apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului-verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Față de cele menționate mai sus, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul recurentul M. O. , împotriva sentinței civile nr.19665/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurentul M. O., domiciliat în C. -N., str.
I. M., nr. 13, ap. 7, jud. C., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. Moților, nr. 28, jud. C., împotriva sentinței civile nr.19665/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2013.
Președinte, P. Urs | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red. M.L./C.B./2 ex.
Jud. fond: GRIGORIE IONIȚĂ A.
