Decizia civilă nr. 1438/2013. Ordonanță de plată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA Nr. 1438/2013
Ședința publică din data de 01 Iulie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de creditoarea
S.C. E. E. S., împotriva debitoarei P. ĂRIA C. P. B., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 .
Cauza s-a dezbătut în fond la data de 28 iunie 2013, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 1 iulie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Bistrița sub nr._, creditoarea SC EUROCONSTRUCT E. S. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea P. ĂRIA C. P. B., emiterea unei ordonanțe de plată, prin care să fie obligată debitoarea la plata sumei de 140.166,43 lei reprezentând lucrări executate conform facturilor nr. 97/_ și nr. 251/_, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că la data de_, în calitate de executant, a încheiat cu debitoarea, în calitate de achizitor, contractul de lucrări nr. 4847 având ca obiect "Reabilitare Baza Sportivă P.
B. ". Conform contractului mai sus citat, a fost înregistrat un debit în cuantum de 140.166,43 lei
. Având în vedere că până în prezent debitorul nu și-a îndeplinit obligația de plată stabilită prin contractul comercial încheiat, pentru realizarea creanței sale certe, lichide și exigibile în cuantum total de 140.166,43 lei, creditorul solicită aplicarea procedurii speciale prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007, cu completările și modificările ulterioare.
În drept, s-au invocat prevederile art. 2 și urm. din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
119/2007.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Legal citată, debitoarea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se admită excepția lipsei capacității procesuale de folosința a P. ăriei C. P. B. și să se respingă acțiunea, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință; să se respingă acțiunea ca inadmisibilă prin neîndeplinirea condiției caracterului cert, lichid și exigibil al creanței deduse judecății; să se respingă, ca neîntemeiată cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat în esență că primăria unității administrativ teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o structura funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structura care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. P. nu are personalitate juridică și ca atare nu poate sta în judecată astfel cum în mod explicit statuează dispozițiile art. 41 alin. 1 din Codul de proc. civilă "; orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată". Capacitatea procesual pasivă se verifică în ceea ce privește unitatea administrativ teritorială ca subiect de drept, consiliul local și primarul ultimele ca entități cu personalitate juridică atribuită ope legis. Sancțiunea lipsei capacității de folosință este nulitatea absolută a actului îndeplinit de o astfel de persoană, sau a actului îndeplinit față de o astfel de persoană. Nu înțelege să conteste încheierea contractului de lucrări semnat de cele două părți, precum și executarea
parțială a lucrărilor la care creditoarea s-a angajat, dar prin raportare la temeiul de drept invocat (OUG 119/2007) consideră inadmisibilă cererea creditoarei precum și netemeinică în raport de existența și cuantumul creanței solicitate, procedura prevăzuta de OUG 119/2007 fiind una specială, imperativă și de strictă interpretare. Prin urmare, demersul creditoarei de recuperare al creanței pe calea ordonanței de plată presupune îndeplinirea următoarelor condiții de admisibilitate:
Creanța să fie certă. Creanța pretinsă de societatea creditoare este una echivocă, aceasta având o natură litigioasă, creanța nu rezidă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o creanță contestată de către debitoare. Pe cale de consecință, rezultă lipsa caracterului cert. Astfel fiind, în măsura în care este necesară administrarea de probe pentru a se putea stabili existența sau cuantumul creanței, emiterea unei ordonanțe de plată nu este posibilă, cel ce se pretinde creditor trebuie să aleagă calea acțiunii de drept comun, concluzie întărită prin dispozițiile art. 9 al. 3 din ordonanță, potrivit cărora "în cazul în care contestația este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului ... creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun " .
Creanța să fie lichidă - determinarea cuantumului obligației de plată este imperativ necesară pentru admisibilitatea unei cereri de emitere a ordonanței de plată. Astfel deși nu contestă existenta raportului de drept contractual contestă natura și cuantumul creanței deduse judecații.
Creanța să fie exigibilă - și din această perspectivă, în raport de caracterul subsidiar al acestei condiții față de prima, consideră că acțiunea creditoarei este inadmisibilă. Lipsa exigibilității creanței este determinată de greșita determinare a cuantumului și scadentei obligațiilor contractual convenite. Transpunând condițiile legal statuate în starea de fapt a spetei arată că, în suma pretinsă de reclamantă nu este constatată printr-un înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod prevăzut de lege, nu este certă și, ca atare, nu are caracter exigibil.
Art. 19.1 din Contractul de lucrări prevede că " Achizitorul are obligația de a efectua plata către executant în termenul convenit de la emiterea facturii de către acesta". Astfel, cuantumul și exigibilitatea sumelor de bani, reprezentând preț, aflate în sarcina achizitorului trebuie să fie convenite de părți. Deoarece în contract nu se prevede o procedură de convenire asupra naturii, cuantumului și scadentei plaților, aceasta urmează a fi efectuată prin emiterea facturilor de către executant și asumarea, prin semnătură și stampilă, de către autoritatea achizitoare. Facturile fiscale anexate cererii introductive sunt emise de către creditoare fără a fi și însușite de vreun reprezentant al debitoarei. Consideră astfel creanța dedusă judecații ca fiind inopozabilă debitoarei în raport de obligațiile contractual asumate.
Simplul fapt că, creditoarea a întocmit o factură fiscală nu înseamnă că aceasta a fost acceptată la plată. Pe facturile depuse la dosar se poate observa cu ușurință că aceasta nu conține semnătura sau stampila aplicată de către debitoare. Acest fapt se datorează în principal aspectului că lucrările de construcție, obiect a contractului, nu sunt finalizate, iar cele parțiale nu sunt recepționate, în conformitatea cu prevederile contractuale coroborații cu Regulamentul de recepție a lucrărilor prevăzut prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare. Practica instanțelor de judecată, în ceea ce privește înscrisul constatator al creanței care nu poartă semnătura și stampila debitorului, este în sensul respingerii cererii de emitere a ordonanței de plata, considerându-se că înscrisurile care nu poartă semnătura și stampila debitorului, nu reprezintă
înscrisuri acceptate la plată, în sensul prezentat mai sus.
Un alt aspect ce determină respingerea acțiunii introductive este condiția suspensivă a exigibilității obligațiilor de plată instituită de părți prin Anexa la contract potrivit căreia suma de 116.016,12 lei la care se adaugă TVA a fost prinsă la bugetul local în baza OOG 7/2006, urmând ca diferența să fie plătită atunci când se accesează fondurile de la Guvernul României. Așadar, reclamanta a încălcat prevederile acestei anexe ținând cont de faptul că sumele de plată nu au putut fi achitate motivat de faptul că nu au putut fi accesate fondurile de la Guvern. Achitarea prețului contractual din alte capitole bugetare decât cel vizând plățile aferente OUG nr. II 2006 constituie elementele constitutive ale infracțiunii de deturnare de fonduri publice astfel cum este reglementată de art. 302 Cod penal. Date fiind cele anterior prezentate, caracterul vădit contencios al pricinii și necesitatea administrării unui probatoriu inadmisibil în prezenta procedură (expertiza judiciară contabilă și verificare de scripte) consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de emitere a unei ordonanțe de plată prevăzute de OUG nr. 119/2007 astfel creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, condiții imperativ prevăzute de art. 2 din OUG nr. 119/2007.
În drept, s-au invocat art. 115, 116, 274 Cod procedura civila, OUG 119/2007.
Pentru termenul de judecată din data de_, creditoarea a formulat precizare de acțiune și răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat introducerea în cauză a primarului localității P. B. în calitate de debitor și pe cale de consecință, să se respingă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de debitoare.
În motivare a arătat că apărările pe fond invocate de către reprezentantul debitoarei conform cărora suma de 116016,12 lei urmează să fie plătită la momentul la care vor fi accesate fondurile de la Guvernul României, subliniază teza finală a Anexei Contractului nr. 4847/_, care reprezintă o recunoaștere a obligațiilor acesteia. Invocarea unei condiții suspensive în îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor asumate nu ar face altceva decât să tergiverseze în mod nejustificat soluționarea acestei cauze și contravine dispozițiilor legale. Mai mult decât atât, conform Adresei nr. 870 din_ emisa de către P. P. B. ( pe care a anexat-o în copie certificată în 2 exemplare), sub semnătura dlui. Avram I., s-a recunoscut aceasta sumă de 140.166, 43 RON, care, coincide cu creanța sa.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f 30-33).
Prin sentința civilă nr. 2047/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, în consecință, aceasta a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus.
Ulterior, la primul termen de judecată în fața instanței competente material în soluționarea cauzei, respectiv din data de_, creditoarea prin reprezentant a extins cadrul procesual în sensul chemării în judecată, în calitate de debitoare, a comunei P. B., modificarea cererii introductive fiind depusă în scris la fila 6 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Creditoarea SC E. E. S. se prevalează în susținerea cererii de emitere a ordonanței de plată de încheierea, în calitate de executant, a contractului de lucrări nr. 4847 din_ cu debitoarea C. P. B. reprezentată de P. comunei, în calitate de achizitor, având ca obiect executarea lucrărilor "Reabilitare Bază Sportivă P. B. "; (f. 5 dosar).
Conform prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, cu modificările și completările ulterioare, "cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță";.
În cauză, natura contractului încheiat între părți se circumscrie prevederilor OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care prevede, în cuprinsul art. 286, că "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante";.
Așadar, coroborând dispozițiile legale sus citate, instanța a concluzionat în sensul că aparține Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată ce face obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocată de P. comunei P. -B. și a cărei analiză se realizează cu prioritate conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., instanța urmează să o admită, cu consecința respingerii cererii de ordonanță de plată formulată de creditoare în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, întrucât potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăria reprezintă doar o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului.
Totodată, conform dispozițiilor art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 rep., unitățile administrativ teritoriale au personalitate juridică, patrimoniu propriu și sunt reprezentate în justiție de primar, astfel încât, în acele ipoteze în care acțiunea în contencios administrativ cuprinde cereri privind plata unor sume de bani decurgând din acte juridice încheiate de una dintre autoritățile publice constituite în cadrul acestora (în speță contractul de lucrări și actele adiționale încheiate de
primarul comunei în numele P. ăriei P. B. ca autoritate contractantă), se impune, în privința acestor cereri cu caracter patrimonial, chemarea în judecată a respectivelor unități administrativ teritoriale, prin primar, ceea ce s-a și întâmplat în speță prin modificarea acțiunii în sensul extinderii cadrului procesual inițial stabilit.
Examinând actele dosarului, respectiv conținutul facturilor fiscale depuse la dosar (f. 14, 15 dosar_ ) emisă în executarea contractului de lucrări nr. 4847/_ (f. 5), tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute pentru pronunțarea unei ordonanțe de plată de art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007 cu modificările și completările ulterioare, creanța indicată în cerere reprezentând o obligație de plată a unei sume de bani asumată prin înscrisurile administrate ca mijloc de probă în cauză, aceasta fiind certă, lichidă și exigibilă, în înțelesul art. 379 C.proc.civ., apărările formulate de pârâta fiind înlăturate pentru următoarele considerente:
Caracterul cert și lichid al sumei pretinse de creditoare, precum și faptul recunoașterii creanței rezultă neîndoios din conținutul adresei nr. 880/2012 semnate de reprezentantul debitoarei
- P. comunei P. B. (f. 30 dosar judecătorie) și al minutei întocmite în data de_, însușită prin semnătură de părțile contractante, având ca scop reglementarea situației financiare și a deconturilor pentru obiectivul de investiție ce face obiectul contractului nr. 1847/_ (f. 31 dosar judecătorie).
În acest context, apare ca lipsită de relevanță apărarea debitoarei privind neacceptarea, prin semnătură și ștampilă, a facturilor fiscale de care se prevalează creditoarea în dovedire. Mai mult decât atât, tribunalul reține că lipsa formulării unor obiecțiuni cu ocazia primirii facturilor valorează o acceptare tacită a acestora în contextul coroborării acestei împrejurări cu înscrisurile mai sus menționează,care atestă recunoașterea datoriei de către reprezentanții legali ai debitoarei.
Relativ la aprecierea debitoarei cu privire la pretinsa neexigibilitate a creanței, tribunalul apreciază că în cauză aspectul inexistenței fondurilor necesare nu prezintă relevanță pentru a se aprecia asumarea de către debitoare, în mod valabil, a obligațiilor contractuale ce decurg din contractul de achiziție publică de care se prevalează creditoarea, aceasta în condițiile în care principiul forței obligatorii a contractelor se impune a fi conjugat în cauză cu principiul responsabilității care, alături de celelalte principii enumerate de art. 2 alin. 2 din OG nr. 34/2006, stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică.
În acest sens, trebuie subliniat faptul că, în privința termenului incert care ar afecta, conform tezei avansate de debitoare, obligația de plată ce-i incumbă acesteia (reprezentat de mențiunea inserată la art. 19 pct. 2 din contract privind efectuarea plății "în termen de 14 zile de la expirarea perioadei convenite";, fără a exista în fapt o clauză prin care această durată să fi fost convenită în concret, coroborat cu mențiunile din anexa la contract, potrivit cu care diferența de bani urmează a fi plătită "atunci când se accesează fondurile de la Guvernul României"; se impun următoarele precizări:
Relevantă în cauză pentru stabilirea momentului la care obligația de plată poate fi apreciată ca scadentă, este prevederea cuprinsă în art. 982 C.civ. în vigoare în momentul încheierii contractului, în sensul că "toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg";.
Astfel, potrivit art. 6 din contract privitor la durata contractului, la pct. 6.1. se prevede aceasta este de 4 luni începând cu data de_, astfel încât, se impune concluzia că acesta încetează să producă efecte la data de_, astfel încât durata termenului de executare al obligațiilor contractuale asumate, fie el și incert, nu poate subzista, în lipsa unei clauze exprese contrare, în afara duratei de ființare și de aplicare a însăși contractului în cadrul căruia a luat naștere. Ceea ce înseamnă că obligația de plată a prețului devine exigibilă, într-adevăr în momentul alocării banilor de la buget, însă, interpretând contractul în sensul în care el produce efecte juridice și prin raportare la clauzele privind durata contractului, momentul exigibilității îl poate reprezenta, cel mai târziu, data încetării efectelor contractului ca urmare a epuizării sale. O altă interpretare ar determina transformarea, peste voința și acordul părților contractante, a contractului afectat de termen într-un contract afectat de o condiție suspensivă, ceea ce este de neacceptat.
Prin urmare, în temeiul art. 10-11 din OUG nr. 119/2007, cererea va fi admisă așa cum a fost precizată la termenul de judecată din_, în sensul că se va ordona debitoarei C. P. -B. să plătească creditoarei SC EUROCONSTRUCT E. S. suma de 140.166,43 lei reprezentând
contravaloare lucrări conform facturilor nr. 97/_ și 251/_, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedere culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, debitoarea va fi obligată să plătească creditoarei cheltuieli de judecată în sumă de 1044 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, justificate cu chitanțe depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
O R D O N Ă
Admite excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei P. ĂRIA C. P. -B. , cu sediul în P. -B., str. P. nr. 512, județ Bistrița-Năsăud și, în consecință, respinge cererea de ordonanță de plată formulată de creditoarea SC EUROCONSTRUCT E. S. în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Admite cererea de ordonanță de plată așa cum a fost extinsă de creditoarea SC EUROCONSTRUCT E. S., cu sediul în B., B-dul M. V. nr. 44, bl. M17 etaj 6, camera 601-616, sector 3 la termenul de judecată din_, în contradictoriu cu debitoarea C. P. -B. PRIN P. AR, cu sediul în P. -B., str. P. nr. 512, județ Bistrița-Năsăud și, în consecință:
Ordonă debitoarei C. P. -B. să plătească creditoarei SC EUROCONSTRUCT E. S. suma de 140.166,43 lei reprezentând contravaloare lucrări conform facturilor nr. 97/_ și 251/_, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 1044 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de reexaminare, pentru debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. P. M. I. D.
