Decizia civilă nr. 22/2013. Suspendare executare act administrativ

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ /a2

DECIZIA CIVILĂ NR. 22/2013

Ședința publică din data de 7 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.

A. -I.

A.

GREFIER: M.

V.

-G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-reclamantă P. F. M.

, împotriva încheierii civile din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. de A. de S. a J.

C., Administrația F. P. a M. G., având ca obiect suspendare executare act administrativ și fiscal. La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-reclamantă P. F. M. și reprezentantul intimatei-pârâte C. de A. de S. a J. C., consilier juridic Crăciun G., lipsă fiind intimata- pârâtă A. F. P. a M. G. .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită. Recurenta-reclamantă P. F. M. nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, deși a fost citată cu această mențiune.

Intimata-pârâtă C. de A. de S. a J. C. a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.242 alin. 2 Cod pr.civ.

Recurenta-reclamantă P. F. M. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și un set de acte, în copie xerox, respectiv Decizie de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anii 2011-2012, situația analitică debite plăți solduri pe anul fiscal 2012, grafic costuri totale, certificat de căsătorie și două certificate de naștere (filele12-51).

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat și că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu 5 zile înainte de termenul de judecată fixat în cauză.

Curtea comunică recurentei-reclamante P. F. M. un exemplar din întâmpinare. Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Recurenta-reclamantă P. F. M. solicită admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării deciziilor de impunere nr. 2. /1 și 2. /2 din_ emise de C. de A. de S.

C., cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.

Apreciază că nu datorează FNUASS debitul principal în sumă de 21817 stabilit prin decizia de impunere 2. din_ și debitele accesorii în sumă de 30886 lei stabilite prin decizia de impunere nr. 2. din_, titluri pe care le consideră netemeinice și nelegale. În ceea ce privește accesoriile stabilite prin decizia de impunere, apreciază că debitul principal nu are fundament legal și nici accesoriile la

acest debit, constând în dobânzi, penalități de întârziere, nu se justifică. Deasemenea, în lipsa unui titlu de creanță, nu există niciun temei legal pentru ca intimata să calculeze dobânzi și majorări de întârziere, acestea putând fi calculate doar de la termenul de plată stabilit de titlu de creanță, ce se emite anticipat scadenței și nu ulterior acesteia. Stabilirea de majorări și penalități de întârziere pe care le-ar datora anterior emiterii oricărui titlu de creanță este nelegală, deoarece nu a fost pusă în întârziere în mod legal.

În ceea ce privește paguba iminentă pe care ar suferi-o prin executarea silită a deciziilor de impunere, solicită să se aibă în vedere faptul că față de recurentă s-a demarat, imediat după emiterea deciziilor de impunere, procedura de executare silită prin emiterea somației și a titlului executoriu de către intimată, precum și faptul că ar fi prejudiciată de o sumă mare de bani pe care, în cazul admiterii contestației, ar fi dificil de recuperat. De asemenea, arată că executarea silită a sumelor stabilite prin deciziile de impunere atacate, ar conduce la o perturbare gravă a activității sale, întrucât aceasta are și alte debite față de Stat.

Reprezentantul intimatei-pârâte C. de A. de S. a J. C., consilier juridic Crăciun G. solicită respingerea recursului formulat de recurentă ca neîntemeiat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a încheierii civile recurate, conform motivelor menționate în întâmpinare.

C U R T E A

Prin încheierea civilă din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins cererea de suspendare a executării Deciziilor de impunere din oficiu nr. 2. /1/_ și nr. 2. /2/_ privind stabilirea contribuției și a accesoriilor datorate la FNUASS pe perioada 2006-2011, formulată de reclamanta

P. F. M. . S-a dispus sesizarea Curții de Apel C. în vederea soluționării excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 al Președintelui Casei Naționale de A. de S., invocată de reclamanta Bota F. M. .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, reclamanta Bota F. M. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele C. de A. de S. a județului C. și Administrația F. P. a M. G. să se dispună anularea Deciziei de impunere din oficiu nr. 2. /1 din data de_ și a Deciziei de impunere din oficiu nr. 2. /2 din data de_, precum și anularea deciziei prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva deciziilor de impunere nr. 2. /1 din_ și nr. 2.

/2 din_ .

Instanța de fond a invocat dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Deasemenea, fiind vorba despre un act administrativ fiscal, conform art. 215 alin.2 din O.G. nr. 92/2003, partea interesată are obligația de a depune o cauțiune în cuantumul stabilit de instanță, legea indicând doar nivelul maxim al acesteia. Reclamanta a făcut dovada depunerii cauțiunii în sumă de 2.635,15 lei indicată în cursul procesului. În schimb, a precizat instanța, condiția de prevenire a unei pagube iminente nu este îndeplinită în prezenta cauză, atâta vreme cât reclamanta nu a indicat prejudiciul material viitor și previzibil pe care îl va suferi dacă nu se dispune suspendarea executării actelor administrative, cu toate că în temeiul art. 129 alin. 1 teza finală și art. 1169 Cod civil, avea obligația să motiveze și să probeze solicitarea sa. Reclamanta era ținută să argumenteze și sub acest aspect cererea de suspendare a executării actului administrativ, fiind vorba despre o solicitare distinctă, supusă anumitor rigori legale, iar instanța fiind ținută să verifice cererea în limitele învestirii sale. Valoarea relativ mare a sumei imputate nu este suficientă pentru a aprecia existența cerinței legale,

deoarece prejudiciul material trebuie să prezinte o anume gravitate în raport de situația financiară pentru a atrage suspendarea executării actelor administrative.

Pentru toate aceste considerente, întrucât solicitarea reclamantei nu întrunește cerința legală expusă, sens în care nici nu se mai impune verificarea condiției cazului bine justificat, tribunalul a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative fiscale.

Prin înscrisul depus la data de_, reclamanta a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 617 /2007 al Președintelui Casei Naționale de A. de S. pe motiv că C. Națională de A. de S. și casele teritoriale nu aveau competența stabilirii contribuției de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere, această competență revenind organelor fiscale expres indicate de art. 17 al. 5 Cod proc. fiscală. Tribunalul a constatat că modalitatea de soluționare a fondului litigiului depinde de legalitatea normei juridice indicate, iar prin prisma art. 10 din Legea nr.554/2004 instanța competentă să se pronunțe asupra excepției este Curtea de Apel

C. .

Pe cale de consecință, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a dispus sesizarea Curții de Apel C., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 617 /2007 al Președintelui Casei Naționale de

A. de S. și a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a excepției.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta BOTA F. -M. a formulat recurs

, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării deciziilor de impunere nr. 2. /1 și nr. 203597/2 ambele emise la data de_ de intimata C.A.S.C. .

În motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ, reclamanta a arătat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât s-a făcut dovada atât a unui caz bine justificat pentru admiterea cererii de suspendare a executării deciziilor de impunere, cât și a pagubei iminente care s-ar produce în cazul executării silite care a fost deja începută, emițându-se atât somație, cât și titlu executoriu.

Sub aspectul cazului bine justificat, arătă că a contestat cele două decizii de impunere atât sub aspectul netemeiniciei acestora, cât și sub aspectul nelegalității lor, iar din înscrisurile existente la dosar, se poate constata că atât suma stabilită cu titlu de debit principal, cât și majorările și penalitățile au fost stabilite în mod nelegal în sarcina reclamantei. Astfel, reclamanta apreciază că nu datorează FNUASS debitul principal în sumă de 21.817 lei stabilit prin decizia de impunere nr. 208148/1 din_ și debitele accesorii în sumă de 30.886 lei stabile prin decizia de impunere nr. 2. /2 din_, pe care le consideră netemeinice și nelegale.

În ceea ce privește accesoriile stabilite prin decizia de impunere nr. 2. /2 din_, în sumă de 30.866 lei, reclamanta apreciază că, ținând cont de faptul că debitul principal în sumă de 21.817 lei și accesoriile la acest debit constând în dobânzi (majorări de întârziere), penalități de întârziere, nu au fundament legal, motiv pentru care solicită constatarea nulității deciziei de impunere nr. 2. /2 din_ emisă de intimată, apreciind totodată că în cauză se impune și efectuarea unei expertize contabile pentru verificarea legalității stabilirii debitului principal și a accesoriilor. De asemenea, în lipsa unui titlu de creanță, nu există nici un temei legal pentru ca intimata să calculeze dobânzi și majorări de întârziere, acestea putând fi calculate doar de la termenul de plată stabilit de titlul de creanță, ce se emite anticipat scadenței și nu ulterior acesteia.

În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta este dovedită prin faptul că s-a demarat imediat după emiterea deciziilor de impunere procedura de executare silită prin emiterea somației și a titlului executoriu de către intimată, situație în care

reclamanta este prejudiciată de o sumă mare de bani pe care, în cazul admiterii contestației formulate, ar fi dificil de recuperat.

Intimata C. DE A. DE S. A J. C. a depus întâmpinare

în cauză prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, argumentat de faptul că reclamanta a fost identificată cu venituri realizate din profesii libere și comerciale, iar raportat la aceste venituri C.A.S. C. a stabilit obligația de plată către FNUASS, iar reclamanta avea obligația de a-și declara veniturile și de a plăti în mod corespunzător contribuția, încă din anul 2007.

Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente

:

Obiectul prezentului recurs este constituit doar de suspendarea actelor administrativ - fiscale atacate de către recurentă în dosarul cu numărul_ al Tribunalului C., problema sesizării instanței competente cu soluționarea excepției de nelegalitate, analizată prin aceeași sentință nu face obiectul prezentei căi de atac. Probele administrate atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de recurs relevă caracterul legal și temeinic al soluției pronunțate de către judecătorul fondului și netemeinicia demersului de suspendare a celor două acte administrative dedus judecății.

Conform dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004 ,, În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond,,. Dispozițiile art. 15 din același act normativ reglementează ipoteza suspendării actului administrativ după sesizarea instanței, însă condițiile de fond ale suspendării sunt aceleași, fapt care rezultă din trimiterea expresă la dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004, anterior enunțat.

Cu privirea la indeplinirea celor doua conditii enuntate de catre art. 14 din Legea 554/2004 instanta de recurs retine ca, in aplicarea acestui text, legiuitorul ofera prin acelasi act normative definitii legale. Astfel, notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg ,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,,.

Instanța de recurs apreciază că, acceptând drept premisă prezumția de legalitate a actelor administrative, suspendarea trebuie percepută drept o măsură de excepție. În acest context, este imperios necesar ca numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea actului administrativ, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura caracterul executoriu al actului administrativ prin dispunerea suspendării executării.

Instanța de recurs apreciază că, contrar celor susținute de către recurentă aceste argumente puternice și evidente de nelegalitate nu pot fi reținute în cazul concret analizat. Nici prin cererea de suspendare formulată în fața judecătorului investit cu anularea celor două acte administrative și nici prin calea de atac declarată și analizată în prezentele considerente nu au fost aduse noi argumente consistente cu privire la temeinicia demersului dedus judecății. Dimpotrivă, recurenta susține că nu datorează aceste sume fără a invoca motive de nelegalitate care să reprezinte

,,motive temeinice,, în opinia instanței de recurs. Desigur că această apreciere a instanței de recurs nu împiedică judecătorul fondului de a analiza integral argumentele de nelegalitate ale actului administrativ și chiar să ajungă la concluzia că trebuie anulate, în urma administrării unui probatoriu complet, util și necesar.

În ceea ce privește condiția ,,pagubei iminente,, instanța de recurs reține faptul că în mod corect a reținut prima instanță faptul că nici această condiție nu este

îndeplinită. Astfel, reclamanta recurentă nu a indicat prejudiciul material viitor și previzibil pe care îl va suferi dacă nu se dispune suspendarea executării actelor administrative, cu toate că în temeiul art. 129 alin. 1 teza finală și art. 1169 Cod civil, avea obligația să motiveze și să probeze solicitarea sa.

Recurenta este ținută să argumenteze și sub acest aspect cererea de suspendare a executării actului administrativ, fiind vorba despre o solicitare distinctă, supusă anumitor rigori legale, iar instanța fiind ținută să verifice cererea în limitele învestirii sale. Valoarea relativ mare a sumei imputate nu este suficientă în sine, pentru a aprecia existența cerinței legale, deoarece prejudiciul material trebuie să prezinte o anume gravitate în raport de situația financiar-contabilă a solicitantei pentru a atrage suspendarea executării actelor administrative.

Mai mult, faptul că această sumă a fost pusă în executare singură sau alături de alte sume datorate bugetului de stat în baza altor titluri, așa cum susține recurenta și cum a probat prin înscrisurile depuse în fața instanței de recurs nu reprezintă de asemenea un argument suprem, deoarece cuantumul sumei executate și posibilitatea de a se produce un prejudiciu grav prin executare trebuie analizată prin raportare la starea materială a persoanei executate, or nici un argument al recurentei nu a atins acest aspect. Prezumtiva anulare a actelor administrative, dacă prin ipoteză se va produce, va naște dreptul recurentei la întoarcerea executării silite, așa încât executarea în sine nu este susceptibilă să producă un prejudiciu imposibil sau foarte dificil de recuperat printr-o modalitate legală cum ar fi întoarcerea executării sau compensarea.

Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cpc, instanța va respinge recursul declarat de reclamanta P. F. -M. împotriva încheierii civile din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamanta P. F. -M. împotriva încheierii civile din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE,

A. A. M.

JUDECĂTOR,

S. L. R.

JUDECĂTOR,

A. -I. A.

GREFIER,

M. V. -G.

Red.A.A.I./_ .

Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: A.G.C. .

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 22/2013. Suspendare executare act administrativ