Decizia civilă nr. 7959/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7959/2013
Ședința publică de la 09 Iulie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. M. C.
Judecător M. S.
Judecător DP Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent U. B. B. împotriva sentinței civile 8827 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimat C. N. DE D. A Î. P. ȘI T., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat L. ciu Nelu în reprezentarea intereselor recurentei, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este legal timbrat.
La data de 8 iulie 2013 s-a înregistrat întâmpinare, comunicată cu reprezentantul recurentei anterior deschiderii dezbaterilor.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicirea avocațială, învederând instanței că nu are alte cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării procesului verbal nr. CNDIPT-OI/172/_ emis de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale arată, în esență, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare, respectiv, existența unui caz bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente, conform argumentelor detaliate în memoriul de recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
Deliberând reține că,
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.8827 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins cererea privind suspendarea efectelor Procesului verbal nr. CNDIPT-OI/172 din_, emis de C. N. de D. a Î.
P. și T., formulată de reclamanta U. "B. -B. "; în contradictoriu cu pârâtul C. N. DE D. A Î. P. ȘI T. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cadrul concluziilor Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. CNDIPT-OI/172/_ s-a reținut că, având în vedere constatările din Raportul de audit și nerespectarea prevederilor enumerate anterior s-au declarat neeligibile cheltuielile cu personalul în valoare de 222.122,79 lei și cheltuielile financiare și juridice în valoare de 72.000 lei, la care se adaugă suma de 8.640 lei care reprezintă TVA. Astfel, echipa de control a propus recuperarea sumelor corelat cu specificațiile de la punctul 11 din procesul- verbal.
Suspendarea actului administrativ, fie întemeiată pe dispozițiile art. 14 fie pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reprezintă o situație de excepție care poate fi dispusă doar în condițiile respectării dispozițiilor legale incidente.
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură:a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei";.
Art. 2 lit. t și ș din Legea nr. 554/2004, prevăd definițiile legale ale cazului bine justificat și a necesității prevenirii unei pagube iminente.
Referitor la existența unui caz bine justificat, textul legal precizează că este necesară identificarea unor împrejurări de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ.
Verificarea îndeplinirii cerințelor legale de admisibilitate a unei cereri se realizează în raport cu starea de fapt și de drept existentă la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Referitor la motivele de drept, Tribunalul a constatat că aspectele menționate în cererea de suspendare, si anume că nu sunt indicate motivele de fapt si de drept material care au condus la stabilirea creanței, vizează în exclusivitate fondul cauzei și este exclusă orice pronunțare a instanței cu privire la aceste aspecte cu prilejul soluționării cererii de suspendare.
În privința condiției prevenirii unei pagube iminente, Tribunalul a reținut că și în ipoteza executării silite, pentru situația anulării actelor administrative, reclamanta are la dispoziție cererea de întoarcere a executării silite.
În consecință, față de cele menționate anterior, s-a respins cererea formulată de reclamanta U. B. B. în contradictoriu cu pârâtul C.
N. DE D. A Î. P. ȘI T. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. B. B. solicitând admiterea recursului și în consecință, modificarea în totalitate sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Procesului-verbal nr. CNDIPT-OI/172/_, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivele de recurs se arată că la data de_ a fost înregistrat la sediul recurentei procesul-verbal a cărui suspendare a executării se solicită. Acesta este aferent unor presupuse nereguli în derularea Contractului de finațare nr. POSDRU/7/2.1/S/1 și stabilește creanțe bugetare în valoare de 288.240,34 lei.
Arată că este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat în primul rând pentru că există îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ. Procesul-verbal în cauză nu cuprinde ca temei de fapt decât trimiteri la constatări ale auditorului Comisiei Europene la nivel național. Aceste constatări, ce la rândul lor cuprind în totalitate doar aparențe și
considerații, iar nu temeiuri de fapt și de drept material, nu se constituie în bază legală pentru stabilirea creanțelor.
Arată că organismul național avea obligația, în temeiul art. 53 alin. (1) și
(3) din O.U.G. 66/2011, să investigheze aparențele și considerațiile CE în urma investigațiilor, dacă s-ar fi descoperit nereguli motivate în fapt și în drept conform cu art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, se putea emite un act administrativ aparent legal. Or în lipsa unor argumente legale orice afirmație este superfluă. Conform art. 2 alin. (1) lit t) din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Conform art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, (21), procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanței bugetare trebuie să conțină următoarele elemente: denumirea autorității emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanței bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura conducătorului autorității emitente, ștampila autorității emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și autoritatea la care se depune contestația, mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) și (15).
Procesul-verbal nr. CNDIPT-OI/172/_ nu cuprinde motivele de fapt ale stabilirii creanțelor și nici normele de drept material a căror încălcare a condus la stabilirea creanțelor, așadar nu cuprinde mențiunile obligatorii ale unui proces verbal, aspect care ridică îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ.
În general, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, însă principiul legalității actelor administrative presupune ca autoritățile administrative să nu încalce legea și deciziile lor să se întemeieze pe lege.
Respectarea acestor exigențe trebuie să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate un eficient instrument procedural aflat la îndemâna instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca, atâta timp cât judecătorul se află în proces de evaluare, astfel de acte să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Existența cazului bine justificat nu presupune însă prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. Susține că procesul-verbal în cauză nu cuprinde ca temei de fapt decât trimiteri la constatări generale ale auditorului Comisiei Europene la nivel național, și nu menționează temeiul de drept. Aceste constatări, ce la rândul lor cuprind în totalitate doar aparențe și considerații, nu reprezintă temei pentru stabilirea unor creanțe, așadar constituie o împrejurare suficientă pentru a concluziona existența cazului bine justificat.
În ce privește condiția prevenirii unei pagube evidente, arată că executarea actului administrativ este de natură să producă o perturbare gravă și previzibilă a activității instituției de învățământ superior, întrucât suma stabilită este mare pentru bugetul unei persoane juridice de drept public care conform legii nu poate avea profit și fiecare sumă înscrisă în buget are o
destinație precisă, iar la acest moment nu are creditare bugetară, așadar în cazul efectuării plății s-ar încălca prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 22/2002.
Menționează și faptul (de notorietate) că U. "B. -B. " are bugetul afectat serios și de întârzierea cu care se fac rambursările din fonduri structurale, ca dealtfel majoritatea persoanelor care au accesat astfel de fonduri, întârziere datorată de cele mai multe ori inconsecvenței sau incompetenței celor care le gestionează la nivel central sau regional.
În concluzie, apreciază că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar pentru motivele arătate mai sus vă solicităm respectuos să admiteți recursul, să modificați în totalitate sentința, cu consecința admiterii cererii de suspendare a executării Procesului-verbal nr. CNDIPT-OI/172/_, până la pronunțarea instanței de fond.
Organismul Intermediar C. N. de D. a învățământului P. si T. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursulului și menținerea sentinței recurate.
Analizând recursul declarat de reclamanta U. B. -B. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041CPC, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative unilaterale poate fi dispusă de instanță până la soluționarea cererii în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În speță, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale amintite mai sus nu sunt îndeplinite.
Curtea reamintește că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art.2 lit.ș) și t) din aceeași lege.
Îndeplinirea acestor condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
În raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art.14 din Legea nr.554/2004 nu poate fi reținută.
Potrivit art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004, constituie cazuri bine justificate, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Astfel, reclamanta afirmă că, în ceea ce o privește, cazul bine justificat este susținut de existența unor indicii temeinice de nelegalitate a actului
administrativ a cărui suspendare o solicită, întreaga construcție juridică pornind de la împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care, însă, nu sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, etc.
Reclamanta a arătat prin chiar conținutul acțiunii în contencios administrativ că îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ contestat rezultă din împrejurarea că acesta nu este suficient motivat, întreaga construcție juridică vizând nelegalitatea actului analizată din această perspectivă precum si oportunitatea emiterii lui.
Cercetând aparența dreptului prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cere a fi îndeplinită cumulativ, respectiv cea a cazului bine justificat nefiind făcută dovada existenței unor indicii temeinice de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, nici unul din motivele invocate nefiind în măsură a induce o serioasă îndoială asupra legalității actului administrativ sau a abuzului autorității.
Paguba iminentă este definită de art.2 alin.1 lit.ș din Legea nr.554/2004 drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
În speță, reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze îndeplinirea cerinței privind paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Susținerea reclamantei potrivit căreia prin eventuala pornire a executării silite (nedovedită până la data pronunțării instanței) s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert în patrimoniul său nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată de pornirea executării silite. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.
De altfel, executarea unei obligații bugetare, afirmă I., stabilita printr- un act administrativ fiscal ce se bucura de prezumția de legalitate, nu poate constitui prin ea însăși o paguba, în sensul art.2 alin.(1) lit. s) din Legea 554/2004; din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalenta cu o paguba, dar, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentata doar de o diminuare ilicita a patrimoniului (Decizia I. nr. 2537/_ ).
Analizând cererea de suspendare formulată având în vedere și condiția pagubei iminente, Curtea reține că deși legiuitorul nu a impus cerința caracterului ireversibil al pagubei nu înseamnă că instanța nu va ține cont de acest aspect, ci doar că nu va fi singurul luat în considerare, unul din factori fiind și posibilitatea de reparare a pagubei, sub aspectul proporției și rapidității reparației.
Reclamanta nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel
încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.
Curtea reține astfel că din probele administrate rezultă că nici condiția privind paguba iminentă nu este îndeplinită astfel ca măsura de excepție a suspendării actelor administrative contestate să fie justificată.
Prin urmare, fără a se pronunța tranșant în sensul legalității actului administrativ emis de pârâtă și fără a interfera cu atribuțiile instanței de judecată care soluționează fondul pricinii, Curtea reține că, în limitele învestirii sale, nu a putut decela elemente de natură a justifica suspendarea actelor administrativ fiscale contestate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 CPC raportat la art.20 din Legea nr.554/2004 și art.14, 15 din același act normativ îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta U. B. B. împotriva sentinței civile nr.8827 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iulie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
A. | M. | C. M. | S. | D. | P. | A. B. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Rădulescu A.
