Decizia civilă nr. 6308/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6308/2013
Ședința publică de la 31 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către pârâtul C. LOCAL AL M. T. împotriva Sentinței civile nr. 1285/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimat SC
C. DE A. A. SA, intimat M. T. PRIN P., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 24 mai 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.285 din 26 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. T., reprezentat prin P. .
S-a respins exceptia lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocata de paratul C. LOCAL AL M. T. .
S-a admis cererea de suspendare formulata de reclamanta SC C. DE A. A. SA T., în contradictoriu cu paratii C. LOCAL AL M.
T. si M. T. prin P. și s-a dispus suspendarea executarii Hotararii
C. ui Local al M. T. nr. 146 /_ pana la soluționarea irevocabila a acțiunii în anularea actului administrativ. Fara cheltuieli de judecata.
Prealabil analizei fondului pricinii, tribunalul a analizat excepțiile invocate.
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului M.
T. instanța de fond a remarcat faptul a acest parata a fost chemat în judecata nu în calitate de emitent al actului administrativ a cărui suspendare se solicita ci având în vedere atribuțiile conferite prin art 21 alin 1 din Legea nr. 215/2001. Acest pârât a fost chemat în judecată pentru opozabilitate aceasta fiind si rațiunea pentru care aceasta instanța a stabilit cadrul procesual cu includerea acestei parti, justificată printr-o serie de argumente juridice susținute de dispoziții legale.
Astfel, raportându-ne strict la autonomia locală, și având în vedere dispozițiile art.66-69 din Legea nr.215/2001, se poate spune că primarul are trei categorii de sarcini: de reprezentare; de execuție al C. ui Local și de șef al administrației locale și a aparatului.
Potrivit art.67 din Legea nr.215/2001, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau
juridice, române sau străine, precum și în justiție. Faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în justiție, nu exclude dimpotrivă, presupune ca în justiție să figureze, în calitate de pârât și C. Local.
Astfel, hotărârea a cărei suspendare se solicita a fost emisa de C. Local al municipiului T. . O astfel de hotărâre a C. ui Local poate să aibă și semnificația exprimării acordului de voință al persoanei juridice (unitatea administrativ-teritorială) pentru revocarea mandatului, cu toate consecințele care decurg de aici, primarul exercitând și funcția de ordonator principal de credite, potrivit art.68 lit.f din Legea nr. 215/2001.
Astfel, de fiecare dată când acțiunea în justiție vizează hotărâri ale
C. ui Local, existând și capete de cerere de ordin patrimonial, în litigiu, alături de C. Local, trebuie să stea și primarul având în vedere dispozițiile art.67 și 68 lit.1 din Legea nr.215/2001.
In consecință, față de dispozițiile legale expuse, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. T., prin primar.
In privința excepției lipsei de interes în promovarea actiunii, instanța de fond a retinut ca, alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată, fiind necesar ca interesul sa cumuleze câteva atribute: sa fie legitim juridic, născut si actual, personal si direct.
Analizând cu precădere conditia ca interesul sa fie născut si actual instanța a pleacat de la premisa ca aceasta formulare evoca ideea ca interesul trebuie sa existe atunci când se declanșează demersul procesual, un interes eventual, ipotetic, neputând justifica o actiune în justiție. Astfel cum s-a spus, demersul la justiție este substitutul "războiului"; si cum nu exista "război preventiv"; nu poate exista un "proces preventiv";.In cauza de fata interesul în protejarea dreptului subiectiv reclamat s-a născut, în mod evident, la momentul pretinsei incalcari a acestuia, respectiv la data emiterii HCLnr 146/2012 pretins nelegala. Or, atât timp cat pretinsa incalcare a dreptului reclamantei la desfășurarea activității în mod legal, în vederea realizării obiectului sau de activitate si îndeplinirii obiectivelor societatii subzista si la data promovării acțiunii, în mod neandoielnic interesul de a solicita în instanța protejarea dreptului este actual.
In ceea ce privește cerința ca interesul sa fie legitim juridic instanța de fond a constatat ca în cauza dedusa judecații se afirma dreptul la funcționarea legala a societatii reclamante, în vederea realizării obiectului sau de activitate si îndeplinirii obiectivelor societatii .De asemenea, instanța a retinut ca interesul trebuie să fie personal și direct, adică privește exclusiv pe reclamanta asupra drepturilor căreia se răsfrânge efectul pozitiv al promovării acțiunii .
Stabilind, așadar, ca în cauza dedusa judecații reclamanta a fost în măsura sa probeze existenta unui interes legitim juridic, născut si actual, personal si direct instanța a respins excepția lipsei de interes invocata de paratul C. Local al M. T. pe cale de întâmpinare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat"; și a "iminenței producerii pagubei";.
In soluționarea cererii de fata instanța de fond a pornit de la premisa ca actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, care, la rândul sau, se bazează pe prezumtia autenticității si veridicității.
Principiul legalității actelor administrative presupune insa, atât ca autoritățile administrative sa nu încalce legea cat si ca toate deciziile lor sa se intemeieze pe lege. El impune,in egala măsura, ca respectarea acestor exigente de către autoritati sa fie în mod efectiv asigurata.
Astfel, existenta unui caz bine justificat poate fi reținuta daca din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Tribunalul are, însă, numai posibilitatea sa efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.Ca regulă, natura măsurii dispuse prin actul atacat nu constituie, prin ea însăși, un caz bine justificat.
S-a observat că reclamanta a invocat, ca motiv de nelegalitate în susținerea cazului bine justificat, faptul că actul administrativ ar fi fost emis de către o autoritate necompetenta, cu incalcarea procedurii specifice măsurii dispuse.
Cu privire la aceste argumente instanța de fond a reținut ca prin HCL T. nr. 146/2012 s-a dispus revocarea reprezentantului M. T. în cadrul AGA al SC C. de A. A. SA, în persoana domnului C. R. . Hotărârea nr. 146/2012 a fost emisa în temeiul art. 12.2 din Actul constitutiv al socetatii, art. 125 alin 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, art. 36, art. 45 si art. 115 din legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala.
Potrivit art. 12.2 din Actul constitutiv al societatii reclamante, astfel cum a fost modificat prin HCL T. nr. 1/2011:";Reprezentantul în Adunarea Generala a Acționarilor este numit prin hotărâre de consiliu local, durata mandatului acestuia ca reprezentant fiind de 4 ani. Acesta va putea delega un alt reprezentant în AGA în baza unei împuterniciri acordate pentru respectiva adunare generala";.
Astfel cum rezulta din probele dosarului reprezentantul M. T. în AGA a fost desemnat prin HCL T. nr. 114/_, de al acea data neintervenind vreo modificare cu privire la mandatul acestuia (f.47-48).
Argumentele reclamantei privind mandatarea reprezentantului M.
T. de catre primarul municipiului T. nu au suport probator, prin urmare nu au putut fi reținute ca întemeiate si nu au putut fi primite în susținerea ideii conform căreia actul a cărui suspendare se solicita ar fi fost emis de un organ necompetent. Aceasta în condițiile în care unica împrejurare în care C. Local a mandatat primarul sa reprezintă M. în AGA a fost în vederea
semnării actului constitutiv al Companiei si exclusiv în vederea îndeplinirii acestei atribuții.
Pe de alta parte, motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica în mod neechivoc elementele de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar și în funcție de care să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului. Doar obligația motivării tuturor actelor administrative poate funcționa ca o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești.
Cerința motivării corespunzătoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate, se regăsește și în Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art. 17 pct. 2), respectiv în Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată în mod expres în Codul European al Bunei Conduite Administrative: "Fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei";.
In speta, fara a antama fondul în procedura de fata, instanța de fond a remarcat faptul ca prin hotărârea a cărei suspendare se solicita s-a dispus revocarea reprezentantului M. T. în AGA, intr-o procedura de urgenta (prin convocarea unei sedinte extraordinare a C. ui Local T. ), fara o motivare a măsurii dispuse. în aceste condiții, instanța de fond a apreciat ca a fost răsturnata prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ si exista " un caz bine justificat"; în sensul art. 14 din Legea nr 554/2004.
În ceea ce privește paguba iminentă, trebuie avută în vedere Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul C. ui Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă. Recomandarea consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. Recomandarea a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un real prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îi impune ca fiind de evitat în măsura posibilului. La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură a produce efecte directe asupra drepturilor, libertăților sau intereselor persoanelor.
În acest context, recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă României membru al C. ui Europei arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protecție provizorie vor tine cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ.
Tot astfel, s-a apreciat că pentru autoritatea publică, suspendarea actului administrativ nu are consecințe negative deoarece scopul urmărit nu este înlăturat ci eventual, doar amânat până la pronuntarea cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, motiv pentru care suspendarea executării actului administrativ trebuie preferată.
In speta, situația creata urmare a adoptării HCL nr. 146/2012 este de natura sa blocheze activitatea societatii reclamante, pentru persoanele desemnate în calitate de reprezentanți în AGA nefiind îndeplinite formalitățile legale pentru a putea reprezenta si acționa în numele societatii reclamante. De altfel, unul dintre reprezentanții desemnați prin HCL nr. 146/2012 (doamna Baciu S. ) a depus o cerere (f.24) prin care învederează ca nu înțelege sa accepte mandatul de reprezentant al M. T. în AGA
.
Dat fiind obiectul de activitate al reclamantei, proiectele de interes general pe care aceasta le derulează, orice blocaj în funcționarea forului sau decizional este apt a produce consecințe grave asupra întregii activitati.
Pentru considerentele ce preced, constatând ca în cauza sunt întrunite condițiile prescrise de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a admis cererea si a dispus suspendarea HCL T. nr. 146/2012 pana la soluționarea irevocabila a acțiunii în anularea actului, înregistrata pe rolul Tribunalului Cluj sub nr._ .
In temeiul art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuieli de judecata. în cauza deși, sarcina de a proba existenta si întinderea cheltuielilor de judecata pretinse prin acțiunea introductiva revine reclamantei aceasta nu a produs probe în acest sens, astfel ca cererea privind obligarea paratului C. Local al M.
T. la plata onorariului avocatial în cuantum de 2000 lei s-a respins.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul C. LOCAL AL M. T. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței atacate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 3042și art. 3041pct. 7, 8,9 C.pr.civ., pârâtul arată că, în primul rând, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei SC C. de A. A. SA, deoarece reclamanta trebuie sa justifice în persoana sa interesul de a promova acțiunea - cu îndeplinirea cumulativa a exigentelor acestui element necesar al dreptului la acțiune si anume sa fie legitim, sa fie personal si direct, sa fie născut si actual. Ori, raportat la motivele acțiunii reclamanta nu face dovada îndeplinirii acestor exigente. SC C. de A. A. SA, (societate la care M. T. este acționar), nu are în opinia noastră competente în a contesta numirea sau revocarea unui reprezentant al acționarului care îi este desemnat. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 3 lit. c din Legea nr. 215/2001, consiliul local exercita, în numele unității administrativ teritoriale (în speța M. T. ), toate drepturile si obligațiile corespunzătoare participatiilor deținute la societăți comerciale sau regii autonome.
Prin emiterea HCL nr. 146/_, a cărei suspendare se cere de către reclamanta, C. Local al municipiului T. a acționat atât în calitatea sa de autoritate deliberativa a acționarului (a se vedea articolul 6 CAPITALUL SOCIAL punctul 6.3, alineatul 8), cât si în calitatea sa de autoritate a administrației publice locale, cu atât mai mult cu cât art. 37 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala, precizează în mod riguros ca "membrii desemnați sa reprezinte interesele consiliului local în societăți comerciale vor fi numiți prin hotărâre a consiliului local".
În susținerea afirmațiilor sale, pârâtul a invocat si art. 12.2 din actul constitutiv al SC C. DE A. A. S.A, (actualizat prin HCL nr. 42/_ ) care stipulează: "Reprezentantul în Adunarea Generala al unuia dintre acționari este numit prin hotărârea C. ui Local". Așadar, atât ca acționar cât si ca autoritate deliberativa, C. Local T. nu a făcut altceva decât sa respecte, cu strictețe, prevederile legale incidente în materie.
Raportat la cerințele necesare pentru suspendarea executării unui act administrativ, existenta unui caz bine justificat si a iminentei producerii pagubei, pârâtul apreciază că instanța a apreciat în mod greșit faptul ca prin schimbarea reprezentantului M. T. în AGA la SC C. de A. A. SA, societate Ia care UAT M. T. este acționar, s-ar bloca activitatea societății si proiectele propuse a se derula.
M. T. deține la aceasta societate acțiuni în proporție de 45% din totalul acțiunilor. Pentru luarea unei decizii e nevoie de votul majorității acționarilor, majoritate care ar fi putut fi acoperita de ceilalți acționari, (daca ar fi fost cazul), acționari care dețin acțiuni în proporție de 55%. Astfel, nu înțelegem cum schimbarea reprezentantului ar fi putut afecta realizarea obiectului de activitate si îndeplinirea obiectivelor societății, având în vedere ca acesta nu deține o funcție de conducere la nivelul societății ci doar reprezintă interesele acționarului pe baza unei împuterniciri în cadrul AGA.
Chiar daca una dintre persoanele desemnate prin HCL nr. 146/2012, în calitate de reprezentant AGA, (doamna Baciu S. ), a înțeles sa nu accepte mandatul, mai erau înca patru persoane desemnate sa reprezinte M. T. în AGA la SC C. de A. A. SA.
Unul dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamanta în susținerea cazului bine justificat consta în faptul ca actul administrativ (în speța HCL nr. 146/2012), ar fi fost emis de către o autoritate necompetenta (în speța C. Local al M. T. ).
Cu privire la aceste argumente instanța a reținut ca prin HCL T. nr. 146/2012 s-a dispus revocarea reprezentantului M. T. în cadrul AGA al SC C. de A. A. SA, în persoana domnului C. R. . Hotărârea nr. 146/2012 a fost emisa în temeiul art. 12.2 din Actul constitutiv al societății, al art. 125, alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, ale art. 36, art. 45 si art. 115 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala.
Astfel cum rezulta din probele dosarului reprezentantul M. T. în AGA a fost desemnat prin HCL T. nr. 114/_, de la acea data neintervenind vreo schimbare cu privire la mandatul acestuia.
În opinia pârâtului, argumentele reclamantei privind mandatarea reprezentantului M. T. de către primarul municipiului T. nu au suport probator, prin urmare nu pot fi reținute ca întemeiate si nu pot fi primite in susținerea ideii conform căreia actul a cărui suspendare se solicita ar fi fost emis de un organ necompetent. Aceasta în condițiile în care unica împrejurare în care C. Local a mandatat primarul sa reprezinte M.
T. în AGA a fost în vederea semnării actului constitutiv al Companiei si exclusiv în vederea îndeplinirii acestei atribuții.
Mai mult, art. 87, alin. 1, lit. f din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sancționarea corupției prevede imperativ ca "funcția de primar...este incompatibila cu funcția de reprezentant al unității administrativ - teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generala a unei societăți comerciale de interes național."
Astfel numirea noilor reprezentanți AGA prin HCL 146/2012, a cărei cerere de suspendare a fost admisa de instanța, este emisa în deplina concordanta cu prevederile legale dar si în virtutea principiului de drept, conform căruia cine numește are si competenta de a revoca. întrucât,
C. Local T. si-a numit prin Hotărârea nr. 114/2008 reprezentantul în AGA, per a contrario avea si competenta de a-i revoca mandatul (menționam aici si art. 2030, lit. a Cod civil, conform căruia unul din cazurile de revocare a mandatului este revocarea sa de către mandant);
Pe de alta parte, cererea de suspendare nu îndeplinește nici cerința de prevenire a unei pagube iminente. Prejudiciul material trebuie sa fie viitor si previzibil si sa prezinte o anumita însemnătate pentru a justifica
încălcarea principiului executării din oficiu a actelor administrative. Un interes eventual, raportat la prevenirea unei pagube iminente care nu este viitoare si previzibila nu poate fi luat în considerare.
Raportat la cerința motivării actului administrativ emis cu indicarea motivelor de fapt si de drept pentru care a fost adoptat, cerința care se regăsește în recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluata si menționata în mod expres în Codul European al Bunei Conduite Administrative, conform căreia: "Fiecare decizie adoptata de instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante si baza legala a deciziei" consideram ca nu poate fi aplicata în speța de fata întrucât nu afectează drepturile unei persoane particulare. Actul administrativ emis de C. Local al municipiului T., în speța HCL nr. 146/2012, nu afectează prin conținutul sau interesele sau drepturile unei persoane particulare, ci vizează drepturile si interesele acționarului (M. T. ), drepturi si interese conforme art. 36, alin. 3, lit. c, art. 37 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala, art. 6 Capitalul Social punctul 6.3, alineatul 8, art. 12.2 din actul constitutiv al SC
C. DE A. A. S.A.
Pârâtul M. T. a depus întâmpinare
prin care a invocat în temeiul Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale rap. și la obiectul dedus judecății, respectiv anularea H.C.L. nr. 146/_, excepția lipsei calității sale procesuale pasive deoarece nu este emitentul actului administrativ a cărui suspendare se solicită. Pe fond, a solicitat respingerea recursului deoarece, în esență, există o aparență de nelegalitate a actului administrativ prin nerespectarea de către C. Local al M. T. a procedurii prevăzute de lege in privința revocării mandatului acordat reprezentantului municipiului în Adunarea Generala a Acționarilor.
Intimata S.C. C. DE A. A. S.A. T. a depus concluzii scrise
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției dispuse prin hotărârea recurată, deoarece există un caz bine justificat și, de asemenea, se impune prevenirea unei pagube iminente, așa cum impun prev. Legii nr. 554/2004, având în vedere că prin adoptarea Hotărârii nr. 146/2012 i s-a produs un real prejudiciu.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l- a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Prin sentința civilă nr. 1.285 din 26 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. T., reprezentat prin P. . S-a respins exceptia lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocata de paratul
C. LOCAL AL M. T. .
S-a admis cererea de suspendare formulata de reclamanta SC C. DE A. A. SA T., în contradictoriu cu paratii C. LOCAL AL M.
T. si M. T. prin P. și s-a dispus suspendarea executarii Hotararii
C. ui Local al M. T. nr. 146 /_ pana la soluționarea irevocabila a acțiunii în anularea actului administrativ.
Curtea observa ca prin sentinta civila nr 8892/_ pronuntata de catre Tribunalul Cluj in dosar nr_ s-a admis actiunea in anularea actului administrativ a carui suspendare s-a solicitat in prezenta cauza.
Notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg ,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,,.
În concret, pentru analiza acestei condiții este necesar să se identifice argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ din litigiu. În alți termeni, pentru a interveni suspendarea pe cale judecătorească a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate, care să creeze o îndoială rezonabilă privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, fără a fi necesar a răsturna această prezumție - răsturnare care se poate petrece în fața instanței care examinează cererea în anularea actului administrativ.
Tocmai prin creearea unei îndoieli serioase a prezumției de nelegalitate de care se bucură actul administrativ se justifică suspendarea efectelor actului contestat.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Curtea făcând un examen de aparență a legalității actului administrativ contestat cât prin prisma motivelor evocate către reclamant și prin prisma apărărilor formulate de pârât, reține că actul ce face obiectul cererii de suspendare este susceptibil să satisfacă exigența impusă de lege.
Altfel spus, din prezentarea motivelor care ar justifica suspendarea executării actului, Curtea a identificat împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
In cazul concret dedus judecatii exista imprejurari legate de starea de fapt si de drept care ridica serioase semne de indoiala fata de legalitatea actului administrativ a caror suspendare se cere.
Ori existenta unei hotarari judecataresti chiar nedefinitive de anulare a actului creeaza o puternica prezumtie ca actul administrativ este nelegal emis, existand deja un prim filtru de legalitate care a statuat cu privire la pretinsa nelegalitate. Aceasta aparenta creeata prin pronuntarea sentintei civile nr 8892/_ este suficienta prin ea insasi sa justifice mentinerea suspendarii actului administrativ.
Fata de cele ce preced potrivit art 15 din Legea nr 554/2004 va respinge recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. T. împotriva sentinței civile nr. 1.285 din 26 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o va menține în întregime. Potrivit art 274 al 1 si 3 cod pr civ va obliga intimatul M. T. să plătească intimatei S.C. C. DE A. A. S.A. T. suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs. Cu privire la cheltuielile de judecata trebuie observat ca desi emitentul actului si partea cazuta in pretentii este
C. LOCAL, in lipsa unui patrimoniu propriu nu se poate pune problema in mod efectiv a acordarii cheltuielilor decat prin obligarea unitatii administrativ teritoriale si nicidecum a autoritatii deliberative a acesteia. Pozitia procesuala a unitatii administrativ teritoriale nu poate justifica neacordarea cheltuielilor de judecata ci trebuie avuta in vedere pozitia autoritatii deliberative. Cu privire la cuantumul cheltuielilor curtea il va reduce, fara a nega munca prestata de aparatorul partii, dar avand in vedere tocmai considerentul ca ne aflam in situatia sanctionarii unor autoritati publice, supuse oricum unor inerente constrangeri bugetare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. T. împotriva sentinței civile nr. 1.285 din 26 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă intimatul M. T. să plătească intimatei S.C. C. DE A.
A. S.A. T. suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
PREȘEDINTE, M. B. | JUDECĂTOR, G. -A. N. | JUDECĂTOR, S. AL H. |
GREFIER, A. B. |
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M.F. B. .
