Decizia civilă nr. 234/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 234/R
Ședința publică din 01 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
J. ecător N. B.
J. ecător V. P.
G. ier M. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-petent C. S.
M. B. M., cu sediul în B. M., Bd. U., nr. 14A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 10179 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., în contradictoriu cu intimata A. N. A. - D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, în urma deliberării s- a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10179/1 noiembrie 2012 a Judecătoriei B. M. s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul C. S. M. B.
M. cu sediul în B. M., B-dul U. nr. 14A jud. M. în contradictoriu cu intimata A. N. A. - D., cu sediul în B., B-dul B. nr. 37-39, sector 2, împotriva procesului verbal de contravenție seria A.N.A.D. nr. 0. dresat de intimată la data de_ .
În considerentele sentinței s-a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A.N.A.D. nr. 0. dresat de intimată la data de_, petentul a fost sancționat cu amendă de 5000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 73 alin.1 din Legea nr. 227/2006.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de_ la sediul intimatei, în urma finalizării controlului doping la data de_, prin Decizia nr. 17/_ a Comisiei de audiere a sportivilor și a personalului asistent al sportivilor, sportivul Vișovan P. V., legitimat la C.
S. M. B. M., în momentul testării doping a fost sancționat pentru dopaj, prin utilizare de steroizi.
Analizând din oficiul legalitatea procesului-verbal atacat, instanța a reținut că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute a actului atacat, iar lipsa mențiunilor privind martorul semnatar, nu sunt de natură a atrage nulitatea actului constatator, petentul nefiind vătămat în așa fel încât vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, acesta având posibilitatea să facă dovada contrară celor reținute.
Conform dispozițiilor art. 19 alin.3 procesul verbal poate fi încheiat și în lipsa martorului cu condiția ca agentul constatator să precizeze motivele care au dus la încheierea acestuia în acest mod. De altfel, din conținutul procesului verbal de contravenție rezultă că agentul constatator a menționat faptul că nu a fost de față un martor deoarece actul constatator s-a încheiat la sediul intimatei.
Procesul verbal de constatare a contravenției reprezintă atât un act administrativ, cât și un act procedural prin care se constată săvârșirea contravenției, astfel că atât ad validitatem, cât și ad probationem trebuie întocmit în formă scrisă, urmând să respecte elementele obligatorii prevăzute în art.16-19 din OG nr.2/2001, așa cum de altfel s-a reținut și în Decizia nr.XXII/2007 a ÎCCJ ("În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor din art.17 din OG nr.2/2001 în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la lipsa martorului sau eroarea cu privire la limita maximă a amenzii prevăzută de lege
- cum invocă petentul -, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.";), lipsa celorlalte elemente care nu sunt prevăzute în mod expres de lege ca fiind lovite de nulitate absolută, urmează să fie calificate ca nulități relative cărora le sunt aplicabile dispozițiile art.105 și următoarele Cod procedură civilă și analizate de la caz la caz.
Ori, încheierea actului constatator în condițiile date (lipsa martorului sau eroarea cu privire la limita maximă a amenzii prevăzută de lege) nu a produs petentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului- verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la data comiterii faptei, aceasta coincide cu momentul finalizării controlului antidoping de către intimată, respectiv data de_ la care Comisia de audiere a sportivilor și a personalului asistent al sportivilor a pronunțat Decizia nr. 17/_ prin care sportivul Vișovan P. V., legitimat la C. S. M. B. M., a fost sancționat pentru dopaj, dată ce se regăsește în cuprinsul actului.
Aceasta, rezultă implicit și din conținutul constitutiv al contravenției, respectiv, potrivit art. 73 alin.1 din Legea nr. 227/2006, cluburile sportive și ligile profesioniste în cadrul cărora au fost sancționate persoane pentru dopaj se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei.
Pe de altă parte, conform art. 69 raportat la art. 66 și 68 din aceeași lege, federațiile sportive naționale și cluburile sportive sunt obligate să-și modifice și să-și completeze statutele și regulamentele în concordanță cu dispozițiile prezentei legi, ale Codului Mondial A. -D., cu reglementările federațiilor sportive internaționale și cu normele metodologice privind organizarea și desfășurarea controlului doping, având obligația de a constitui o comisie anti- doping proprie, responsabilă cu prevenirea și combaterea dopajului, care va colabora cu A. și va transmite acesteia datele solicitate. Mai mult, conform art. 70 alin.1 din lege, în vederea protejării sănătății sportivilor și prevenirii dopajului în sport, cluburile sportive au obligația să își prevadă în bugetul anual sume destinate testării doping a sportivilor.
În speță, sportivul Vișovan P. V., legitimat la C. S. M. B.
M., prin Decizia nr. 17/_ a Comisiei de audiere a sportivilor și a personalului asistent al sportivilor, a fost sancționat cu suspendarea din activitatea sportivă pe o durată de 2 ani, întrucât în urma testării doping s-a constatat că a utilizat substanțe interzise.
Desigur că sportivii sunt responsabili pentru prezența oricărei substanțe interzise, depistată în prelevările din proba biologică, nefiind necesar să se demonstreze intenția, greșeala, neglijența sau folosirea conștientă de către sportiv pentru a stabili o violare a regulilor anti-doping, reguli care adoptă astfel regula responsabilității stricte.
Însă instituirea prevederilor legale privind responsabilitatea cluburilor sportive, invocate mai sus, este justificată inclusiv de faptul că structurile sportive, deși au obligații în prevenirea și combaterea dopajului, deseori manifestă reticență în efectuarea de teste doping pentru sportivii proprii.
Așadar, responsabilitatea cluburilor sportive în activitatea de prevenire și combatere a dopajului, presupune adoptarea unor măsuri organizatorice care să implice inclusiv planificarea și implementarea unui număr eficient de controale doping atât la competiții cât și în afara acestora, inclusiv controale demarate fără a impune nici o suspiciune rezonabilă care să fie datorată unei cauze probabile care să declanșeze un astfel de control.
Încălcarea dispozițiilor legale instituite în scopul prevenirii și combaterii dopajului se pot baza pe o conduită lipsită de intenția săvârșirii faptei, fiind suficientă neglijența.
De principiu, la aprecierea gravității faptei, se iau în considerare circumstanțele și faptele fiecărui caz în parte, în momentul impunerii de sancțiuni.
În cauză, în lipsa altor probe, în condițiile în care petentul nu a făcut o minimă de dovadă în adoptarea regulilor privind inițierea, aplicarea sau respectarea procesului de control doping, ținând seama de faptul că nu s-a
dovedit existența vreunui caz prevăzut de art.11 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța reține că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute, sportivul Vișovan P. V., legitimat la C. S. M. B. M., fiind sancționat cu suspendarea din activitatea sportivă pe o durată de 2 ani, întrucât în urma testării doping s-a constatat că a utilizat substanțe interzise, iar sancțiunea aplicată de agentul constatator petentului a fost stabilită la nivelul minim prevăzut de lege, fiind proporțională gradului de pericol social al faptei.
Având în vedere cele de mai sus, instanța în temeiul art. 34 din OG 2/2001, a respins plângerea formulată de petent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C. S. M. B.
solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivarea cererii de recurs arătat că nicio federație sportivă din țară, și cu atât mai puțin un club sportiv, ca și în cazul petentei, nu dispune de o comisie proprie antidoping și nu poate implementa măsuri de prevenire și combatere a dopajului, așa cum utopic ar sugera prima instanță, acest lucru fiind imposibil în considerarea unor argumente legale, cât și economice:
în primul rând conform art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, ocuparea posturilor vacante din cadrul autorităților și instituțiilor publice este suspendata.
Este absolut aberant a reține o culpă în sarcina petentei ca și structură sportivă finanțată din bani publici, constând în lipsa înființării unei comisii antidoping și a implementării de măsuri în acest sens, câtă vreme, aceasta are interdicția de a opera orice angajări noi, de a debloca chiar și posturi vacante, prin prevederile unei ordonanțe de urgență încă în vigoare.
Se mai susține la fel de lipsit de orice raționament logic, economic sau juridic, faptul că aceste structuri au "obligația să își prevadă în buget anual sume destinate testării antidoping a sportivilor";.
Prima instanță, ar fi trebuit să cunoască diferența între a include în bugetul necesar o sumă, și aprobarea acelei sume de către ordonatorul de credite, care este o chestiune cu totul diferită.
Astfel, bugetul petentei, indiferent de solicitările făcute ca și necesități, trebuie aprobat de către ordonatorul de credite, lucru care în contextul crizei economice actuale și a interdicției de a angaja noi cheltuieli în sectoarele publice a dus nu doar la a nu fi aprobate sumele solicitate, ci a se reduce bugetul aprobat cu 35 la sută, așa cum rezultă din Anexele II și III.
În primul și în primul rând, petenta nu are calitate de subiect activ, lipsindu-i calitatea de contravenient, raportat la datele speței.
Astfel, după cum se poate observa, în esență este vorba despre faptul că unul dintre sportivii legitimați în cadrul clubului, a consumat la un moment dat (nu se știe când precis) o serie de substanțe interzise din punct de vedere al reglementării anti-doping.
Respectivul sportiv, Visovan P. V., a fost sancționat prin decizia intimatei din data de_, pe care o anexează prezentei.
Ulterior, într-un mod cel puțin bizar și de-a dreptul ilar, petenta este sancționată cu amendă contravențională, pentru fapta altei persoane, respectivul pentru consumul de substanțe interzise, de către persoana mai sus amintită.
În al doilea rând, tot din punct de vedere al elementelor obligatorii pe care trebuie să le conțină o faptă contravențională, raportat la latura obiectivă, petentei nu îi aparține nicio acțiune sau inacțiune sancționabilă, fiindu-i exclusă răspunderea contravențională.
Mai mult decât atât, din punct de vedere al laturii subiective, nu se poate vorbi despre existența unei contravenții în sarcina petentei câtă vreme, nu există culpa proprie.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, art. 312 Cod procedură
civilă.
Prin întâmpinarea depusă la filele 18-21 intimata A. N. A. -D.
a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Prin procesul-verbal atacat petentul a fost sancționat în temeiul prevederilor art. 73 alin 1 din Legea nr. 227/2006, potrivit cărora cluburile sportive și ligile profesioniste în cadrul cărora au fost sancționate persoane pentru dopaj se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei.
Recurenta nu neagă faptul că unul dintre sportivii legitimați în cadrul clubului a fost sancționat prin decizia intimatei din data de_ pentru consumul de substanțe interzise.
În aceste condiții, ipoteza prevăzută de textul art. 73 alin. 1 din Legea nr. 227/2006 este dovedită în cauză, susținerile recurentului potrivit cărora îi lipsește calitatea de contravenient fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește latura subiectivă a contravenției reținute în sarcina petentului, tribunalul reține că petentului i se poate imputa cel puțin neglijența în îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau.
Prin prevederile art. 73 alin. 1 din Legea nr. 227/2006 legiuitorul a înțeles să sancționeze toate acțiunile sau inacțiunile cluburilor sportive care au făcut posibile încălcări ale reglementărilor anti-doping de către sportivii înscriși în respectivele cluburi, obligația acestora fiind de a lua toate măsurile prevăzute de lege privind respectarea reglementărilor anti-doping.
Recurentul-petent nu a făcut dovada vreunei cauze de înlăturare a răspunderii contravenționale, iar imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor sale cauzate de criza financiară, dincolo de faptul că nu poate fi asimilată, în opinia tribunalului, forțe majore, nu s-a nici probat un minim de demersuri realizat de către petent în încercarea de îndeplinire a obligațiilor ce-i revin pentru prevenirea unor fapte de natura celei imputate sportivului Visovan P. V. .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin., 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către petentul C. S. M.
B. M., cu sediul în B. M., Bd. U., nr. 14A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 10179 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte, | J. ecător, | J. ecător, | |
V. F. | N. B. | V. | P. |
G. ier,
M. S.
Red. P.V. / _
Tehnored. H.T.-_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND C. G.
