Decizia civilă nr. 249/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 249/2013

Ședința publică din 03 Aprilie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: I. P. JUDECĂTOR I. U. JUDECĂTOR V. C.

GREFIER L. C. A.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de recurent P. M.

B. - D. E. - V. împotriva sentinței civile nr. 8624/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, în contradictoriu cu intimat contestatoarea C. J., având ca obiect contestație la executare.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 20 martie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise pentru termenul din 27 martie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de azi.

Deliberând constată că :

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. 8824 din l8.09.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. 343l/l90/20l2, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C. J., în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B. prin PRIMAR, și pe cale de consecință s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de anulare a actelor și formelor de executare întocmite în cauză.

S-a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale în cuantum total de 775 lei provenind din amenzile contravenționale aplicate contestatoarei în anii 2004, 2005 și 2006.

S-a dispus încetarea executării silite pentru creanțele pentru care s-a constatat prescris dreptul intimatului de a cere executarea silită.

S-a dispus continuarea executării silite pentru creanțele fiscale provenind din amenzile contravenționale aplicate contestatoarei în perioada anilor 2007-2009 în sumă totală de 1.400 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:

Potrivit prevederilor art. 131 din O.G. nr. 92/2003, R, cu modificările și completările ulterioare - Codul de procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, acest termen de prescripție aplicându-se și creanțelor provenind din amenzi contravenționale. În speță, instanța constată că pentru amenzile aplicate în anul 2004, termenul de prescripție a început să curgă de la 1 ianuarie 2005, împlinindu-se la 1 ianuarie 2010; pentru cele aplicate în anul 2005, termenul a început să curgă de la 1 ianuarie 2006, împlinindu-se la 1 ianuarie 2011; iar pentru cele aplicate în anul 2006 termenul să curgă de la 1 ianuarie 2007, împlinindu-se la 1 ianuarie 2012.

Este adevărat că potrivit prevederilor art. 133 lit. c) din Codul de procedură fiscală, termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită, însă, în speță, instanța constată că primul act de executare îndeplinit în cursul executării silite este înființarea popririi în ianuarie 2012, act îndeplinit ulterior împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită pentru amenzile provenind din procesele-verbale încheiate în anii 2004-2006.

Comunicarea mai multor somații însoțite de titlul executoriu nu poate fi de natură a conduce la concluzia îndeplinirii vreunui act de executare în cursul executării silite, întrucât potrivit art. 145

Cod procedură fiscală, executarea silită începe prin comunicare somației. Prin urmare, semnificația adăugării de legiuitor a sintagmei ,,în cursul executării silite"; la cazul de întrerupere a termenului prescripției de la lit. c) nu poate fi decât aceea că prin comunicarea somației se marchează începutul executării silite, iar actele de executare ce sunt de natură a întrerupe termenul de prescripție trebuie efectuate în cursul executării silite, deci după momentul comunicării somației. Faptul că ulterior a mai fost comunicată o altă somație de plată nu poate avea ca semnificație întreruperea cursului prescripției, fiind lipsită de semnificație juridică o recomunicare a somației de plată, întrucât executarea silită poate începe o singură dată (în speță, la data de_ ) pentru amenzile aplicate în anii 2004-2006. Astfel, somația de plată din_ putea marca începutul executării silite pentru amenzile aplicate în perioada anilor 2007-2009, însă nu este admisibil ca în același timp ea să reprezinte și un act de executare îndeplinit în cursul executării silite pentru amenzile din anii 2004-2006.

Față de cele expuse, instanța a apreciat că se impune constatarea ca prescris a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale în cuantum total de 775 lei provenind din amenzile contravenționale aplicate contestatoarei în anii 2004, 2005 și 2006, dispunându-se, pe cale de consecință, încetarea executării silite pentru suma respectivă.

În ceea ce privește amenzile aplicate în perioada anilor 2007-2009, instanța a constatat că atât somația, cât și înființarea popririi au fost legal întocmite și comunicate contestatoarei, creanțele nefiind prescrise, astfel că va respinge ca nefondată contestația pentru creanțele fiscale provenind din amenzile contravenționale aplicate contestatoarei în perioada anilor 2007-2009 în sumă totală de

    1. lei, dispunându-se continuarea executării silite pentru această sumă. De altfel, și somația emisă în anul 2007 a fost legal întocmită și comunicată contestatoarei, astfel că nu se impune anularea acesteia, diferența fiind că pentru amenzile aplicate în perioada anilor 2004-2006 a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale.

      Instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

      În ceea ce privește suma de 182,6 lei, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat contestatoarea sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 19 alin. (1) din OUG nr. 51/2008, apreciind că numai într-o mică măsură a fost admisă contestația sa pentru motive ce nu au fost invocate de aceasta, considerându-se că, practic, partea ce a beneficiat de ajutor public judiciar a fost cea care a căzut în pretenții, rămânând astfel în sarcina statului cheltuielile menționate anterior.

      Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta P. MUN.B., care a solicitat, în principal sa modificarea in parte a sentinței civile menționate mai sus, respectiv dispoziția referitoare la constatarea prescrierii dreptului de a cere executarea silita a creanțelor fiscale in cuantum total de 775 ron provenind din amenzile contravenționale aplicate contestatoarei in anii 2004, 2005 și 2006; iar în subsidiar să se încuviințeze continuarea executării silite si pentru suma înscrisă în titlul executoriu nr.7219/_, respectiv 745 lei.

      In motivarea sentinței civilă nr.8824/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr._ instanța de fond a admis in parte contestația la executare formulată de numita Gordos J.

      , dispunând încetarea executării silite pentru creanțele născute in perioada 2004-2006, pentru care s- a constatat prescris dreptul de a cere executarea silita.

      Pentru a ajunge la o asemenea soluție, instanța a reținut că procesele verbale despre care se face vorbire prin întâmpinare si înscrise in titlul executoriu nr.7219/_ sunt prescrise, deoarece, organul fiscal nu a făcut demersuri pentru a întrerupe termenul de prescripție.

      Se menționează faptul că, la data la care a fost introdusa contestația la executare de către contestatoarea C. J., aceasta figura in evidentele fiscale cu un debit de 2.145 ron, reprezentând amenzi contravenționale.

      Debitul in suma de 2.145 ron, datorat de către contestatoare bugetului local, a rezultat in urma încheierii pe numele debitoarei contestatoare a unui număr de 18 procese-verbale de constatare a contravenției.

      Întrucât, împotriva niciunuia dintre procesele-verbale de constatare a contravenției amintite mai sus contravenienta nu a depus plângere în termen de 15 zile, așa cum prevede art. 31, alin (1) din Ordonanța nr.2/2001, organul constatator a comunicat aceste procese-verbale PMB- D. E.

      - V. în vederea executării.

      Organul fiscal, in baza art.141 alin.(1);(8);(9) din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, este obligat ca, in cazul in care exista dovada comunicării procesului-verbal către contravenient, in termen de 30 de zile de la primirea procesului-verbal pentru a fi luat in debit, sa confirme primirea si, ulterior sa înceapă procedura de executare silita.

      Art. 145 alin. (1) din O.G. nr.92/2003, prevede următoarele: (1) Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.

      Astfel ca, la data de_ s-a emis de către D. E. - V. (fosta D. Finanțe Publice Municipale) din cadrul Primăriei municipiului B., pentru debitele restante neachitate, reprezentând amenzi, Somația nr.7219/_ însoțită de titlul executoriu nr.7219/_, în Dosarul de executare nr.9/2007. Aceste acte administrativ fiscale au fost comunicate in data de _

      , sub semnătura, d-nului C. Augustin (tatăl contestatoarei), cu respectarea prevederilor legale in vigoare.

      Ulterior, in data de_ ,in urma comunicării somației nr. 7219/_ (către un membru al familiei), s-a prezentat la organul fiscal debitoarea C. J. ocazie cu care i s-a comunicat o copie a Somației nr.7219/_ însoțită de titlul executoriu nr.7219/_, sub semnătura.

      De la momentul începerii procedurii de executare silită prin emiterea somației nr.7219/_ contestatoarea, pe lângă faptul că nu a achitat debitele cu care figura față de bugetul local, in perioada 2007-2009 a mai fost sancționată cu un număr de 9 procese-verbale de constatare a contravenției.

      Astfel ca, in data de_ PMB-D. E. -V. a emis somația nr.239/_ însoțită de titlul executoriu nr.238/_ pentru diferența de suma in valoare de 1.400 ron reprezentând: amenzi contravenționale (întocmite in perioada 2007-2009), in același dosar de executare nr.9/2007. Deoarece, contestatoarea nu a achitat debitele cuprinse în titlurile executorii nr. 7219/_ respectiv, nr.238/_, organul fiscal a continuat măsurile de executare silită în dosarul de executare nr. 9/2007 prin înființarea popririi. Astfel, în temeiul art. 149 din O.G. nr. 92/2003 în data de_ s-a emis adresa de înființare a popririi nr. 77487 (act de executare silită) asupra veniturilor debitoarei C. J., pe care aceasta le obține de la terțul poprit - S.C. Urbana SA.

      Despre înființarea popririi a fost înștiințat și debitorul prin adresa nr. 77487/_ așa cum este prevăzut la art. 149 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003.

      Cu privire la motivele invocate de către instanța de fond potrivit căruia dreptul organului fiscal de a cere executarea silită in dosarul execuțional nr.9/2007 s-a prescris, arătă că, conform art. 131 din O.G. nr.92/2003, care prevede: " (1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. (2)Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale. "

      Art. 133 din același act normativ, prevede că :

      "Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe:

      1. î

        n cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

      2. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;

c)

pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită.

d)

în alte cazuri prevăzute de lege."

Art. 16 din Decret Nr. 167 din 10 aprilie 1958 privitor la prescripția extinctivă (text in vigoare pana la data de_ ), prevede:

a)

prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

Î

n raporturile dintre organizațiile socialiste, recunoașterea nu întrerupe curgerea prescripției;

  1. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;

  2. printr-un act începător de executare.

Coroborând textele de lege prezentate mai sus reiese că, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept (de a cere executarea silita) si, se întrerupe in mai multe situații astfel ca, este suficient ca una dintre ele sa fie îndeplinită iar consecința este curgerea unui nou termen de prescripție de 5 ani.

în speță, aceste termene se împlineau, conform art. 131 din Cod procedura fiscala, la data de_ ;_ respectiv,_ ( pentru creanțele fiscale din anii 2004-2006), iar somația nr. 7219/_ emisă de D. E. - V. (fosta D. Finanțe Publice Municipale) din cadrul Primăriei municipiului B. si comunicată la data de_ așa cum rezultă din copia confirmării de primire existentă la dosarul cauzei, a întrerupt termenul de prescripție, potrivit art. 16 alin. 3 si art. 17 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, întrucât somația este un act începător de executare silită. Astfel că, emiterea somației nr.7219/_ însoțita de titlul executoriu cu același număr a șters prescripția începută si astfel a început sa curgă un nou termen, conform actelor normative invocate.

Pe cale de consecință, față de cele mai sus prezentate, se poate observa că a operat întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silita, deoarece prin comunicarea somației nr.7219/_ se află în prezența unui motiv care să întrerupă termenul de prescripție, așa cum sunt ele reglementate de dreptul comun in materie, Codul de procedura civila împreuna cu Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Consideră că, un alt motiv de întrerupere a termenului de prescripție pentru amenzile din perioada 2004-2006 conform prevederilor art.16 lit.(a) din Decret nr.167/2008 este prezentarea debitoarei la sediul organului fiscal ulterior comunicării somației si recunoașterea acestor obligații fiscale, lucru menționat si de către debitoare in cuprinsul contestației la executare înregistrata la Judecătoria Bistrița.

In concluzie, actul de executare (adresa de înființare a popririi din data de_ ) in care sunt cuprinse si sumele din somația nr.7219/_ a fost îndeplinit in interiorul termenului de prescripție de 5 ani.

Se menționează că, adresa de înființare a popririi, conform Codului de procedura fiscala, este tot un act de executare astfel că, termenul de prescripție de 5 ani in care organul fiscal are dreptul de a cere executarea silită a fost din nou întrerupt.

In consecința, toate actele de executare întocmite în dosarul nr.9/2007, au fost întocmite în intervalul termenului de prescripție de 5 ani.

In susținerea prezentului recurs se invocă si sentința civila 1330/R din_ pronunțata de Tribunalul Neamț. Pentru cele arătate solicită să se modifice in parte sentința civila nr.8824/2012 si, în consecință să se permită continuarea procedurii de executare silită pentru suma totala de 2.145 ron, suma care cuprinde creanțele fiscale datorate de către contestatoare din anul 2004 pana in anul 2009 cuprinse in titlurile executorii nr. 7219/_ respectiv, nr.238/_ emise pe numele contestatoarei C. J. .

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

În mod justificat prima instanță a constat că pentru amenziile aplicate în anul 2004 termenul de prescripție a început să curgă de la 1 ianuarie 2005, împlinindu-se la 1 ianuarie 2010; pentru cele aplicate în anul 2005, termenul să curgă a curge de la 1 ianuarie 2006, împlinindu-se la 1 ianuarie 2011; iar pentru cele aplicate în anul 2006 termenul a început să curgă de la 1 ianuarie 2007, împlinindu-se la 1 ianuarie 2012.

În speță, prima instanța a constatat că primul act de executare îndeplinit în cursul executării silite este înființarea popririi în ianuarie 2012, act îndeplinit ulterior împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită pentru amenzile provenind din procesele-verbale încheiate în anii 2004-2006.

Faptul că ulterior a mai fost comunicată o altă somație de plată nu poate avea ca semnificație întreruperea cursului prescripției, fiind lipsită de semnificație juridică o recomunicare a somației de plată, întrucât executarea silită poate începe o singură dată (în speță, la data de_ ) pentru amenzile aplicate în anii 2004-2006. Astfel, somația de plată din_ putea marca începutul executării silite pentru amenzile aplicate în perioada anilor 2007-2009, însă nu este admisibil ca în același timp ea să reprezinte și un act de executare îndeplinit în cursul executării silite pentru amenzile din anii 2004-2006.

În consecință, prima instanța a apreciat în mod legal că se impune constatarea ca prescris a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale în cuantum total de 775 lei provenind din amenzile contravenționale aplicate contestatoarei în anii 2004, 2005 și 2006, și a dispus, pe cale de consecință, încetarea executării silite pentru suma respectivă.

Față de aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta P. MUN.B., cu sediul în B., Piața Centrală nr. 6, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.8824 din l_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. 343l/l90/2012.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 03 Aprilie 2013.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

GREFIER,

I. P.

I. U.

V. C.

L.

C.

A.

c.m. - semnează locțiitor vicepreședinte

A. DP

Red/dact CV/CR/ALC 2 ex/ 23.07.20l3

Jud.fond: O. C. V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 249/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare