Decizia civilă nr. 255/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 255/R
Ședința publică din 08 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător V. F.
J. ecător N. B.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-petent DAN V.
, cu domiciliul în S. M., str. C. Coposu, nr. 2, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1164 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimatele D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C., A. N. A V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, constată cauza lămurită și o reține în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1164 din_, Judecătoria Sighetu Marmației a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul Dan V. , (domiciliat în localitatea Dibrova-Tiacev, Ucraina, CNP 8009032M2946602712) cetățean ucrainean cu domiciliul ales în localitatea S.
M., str. C. iu Coposu, nr. 2, județul M., în contradictoriu cu intimata
D. R. pentru A. și O. V. C.
, cu sediul în O., str. A. R. nr. 4,județ Bihor, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a V.
B., în temeiul Ordinului Circular nr. 4990/2011, cu sediul în B., sector 1, str. M. M. nr. 13, ca nefondată. A fost menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 7 întocmit de intimată la data de_ .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal nr. 7 emis la data de_ de D. R. Vamală C. - Biroul Vamal S., i-a fost aplicată petentei amenda contravențională în sumă de RON 10.000, pentru sustragerea de la controlul vamal, prin ascundere într-un locaș confecționat artizanal în interiorul rezervorului de carburant cu acces printr-un orificiu de dimensiuni 1810 cm, decupat în lonjeronul aflat între cabină și compartimentul de marfă, cantitatea de 780 pachete țigarete marca Viceroy, cu timbru de Ucraina, împachetate în folie de plastic de culoare neagră și scufundate în carburant . Faptele mai sus menționate au fost încadrate în dispozițiile art. 225 si art. 226 lit. a din Directiva C.E.E nr. 2454/1993 privind Regulamentul Vamal Comunitar.
Pe fondul plângerii, instanța de fond a reținut în conformitate cu jurisprudența CEDO că procedura de judecată privind contravențiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Convenție, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind să asigure o protecție procedurală adecvată. Măsurile pozitive pe care statul este obligat a le lua în acest sens constau mai ales în a-l informa pe acuzat, în cel mai scurt termen posibil, despre natura și cauza acuzației ce i se aduce, de a-i acorda timpul și înlesnirile cerute pentru pregătirea apărării, de a-i asigura dreptul de a se apăra el însuși sau beneficiind de asistența unui apărător, de a i se permite audierea martorilor acuzării și de a se obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Totuși, Curtea în cauza Jussila împotriva Finlandei, după ce operează o distincție între "infracțiuni"; ca nucleu dur al dreptului penal și restul "faptelor penale";, altele decât infracțiunile, stabilește că "garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul "faptelor penale";, altele decât infracțiunile, cu toată strictețea.
Fără îndoială că prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenție privește și problema sarcinii probei, însă statele părți la Convenție pot stabili în dreptul lor intern diferite reguli procedurale privind sarcina probei, cu atât mai mult cu cât art.6 par. 2 permite existența unor prezumții de fapt sau de drept. În cauza Salabiaku împotriva Frantei, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Și în cauza Anghel împotriva României, Curtea constată ca finalitatea art.6 din Convenție nu este de a înlatura prezumțiile ca cea de legalitate, din materie contraventională, ci de a determina statele "să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei si pastrând dreptul la apărare.";
Instanța a reținut că principalul argument pe care petentul își fundamentează plângerea este reprezentat de nevalabilitatea vizei de intrare în țară care ar fi impus excluderea controlului vamal.
S-a constatat astfel încercarea petentului de a acredita teza anteriorității nevalabilității vizei și a dispunerii interzicerii intrării în România în raport de controlul vamal efectuat.
Această alegație s-a apreciat că este lipsită de fundament, în contextul în care, tocmai încălcarea reglementărilor vamale, aspect constatat cu prilejul efectuării controlului vamal din_, a reprezentat motivul solicitării analizei oportunității anulării vizei turistice pentru petent, solicitare înaintată prin intermediul adresei nr. 202 din_ expediată de Biroul Vamal S. Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră S. M. .
În urma acestei sesizări, s-a dispus de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră S. M., măsura interzicerii intrării în România.
Pe cale de consecință, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, s-a apreciat că se desprinde cu claritate concluzia dispunerii măsurii interzicerii intrării în România ulterior și nu anterior constatării încălcării reglementărilor vamale, încălcare ce a reprezentat cauza și rațiunea instituirii prohibiției.
Potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Instanța de fond a reținut că exceptând alegația mai sus prezentată, petenta nu a adus alte critici procesului verbal de contravenție atacat, aducând însă în discuție cumulul abuziv al sancțiunii amenzii cu măsurile administrative dispuse.
Cu privire la acest aspect, instanța a constatat că sancțiunea și măsurile administrative în concret aplicate nu prezintă un caracter abuziv, în contextul existenței unor prevederi legale exprese care permit acest cumul (art. 653 alin. 1 lit. a și alin. 2, art. 653 indice 1 din HG 707-2006).
În legătură cu circumstanțele reale ale faptei, este de precizat că modalitatea de sustragere de la controlul vamal a pachetelor de țigări introduse în țară (mai sus expusă) dezvăluie o evidentă intenție frauduloasă, neputând fi ignorată nici cantitatea semnificativă a pachetelor de țigări sustrase.
În concret, judecătoria a apreciat că sancțiunea aplicată faptei comise de petent, este individualizată în mod corect, motiv pentru care nu se justifică nici înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În condițiile specifice ale speței, instanța de fond a considerat că o măsură de atenționare ar fi insuficientă pentru îndeplinirea funcțiilor preventive și educative a sancțiunilor.
Împotriva sentinței, petentul Dan V. a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art.301 Cod procedură civilă susținând, în esență, că prin actul intitulat "refuzul intrării la frontieră";, înregistrat sub nr.NPI/3 din_ i s-a refuzat intrarea în țară cu motivația că nu are viză de intrare în România, or,
odată cu refuzul intrării în țară nu poate fi reținută în sarcina sa, sustragerea de la controlul vamal.
Instanța de fond a ignorat apărările sale, iar hotărârea este lipsită de temeinicie și legalitate.
În consecință a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii la contravenție.
Recursul este nefondat.
Măsura refuzului intrării în țară a fost luată de organele poliției de frontieră ulterior controlului vamal fizic ca și o consecință a încălcării reglementărilor vamale de către petent, astfel încât susținerea petentului potrivit căreia instanța de fond nu a luat în considerare apărările sale, este neîntemeiată.
Pe de altă parte, la întocmirea procesului-verbal petentul nu a avut obiecțiuni, în contextul în care au fost descoperite în interiorul rezervorului de carburanți al autoturismului 780 pachete de țigări.
Soluția instanței de fond de respingere a plângerii la contravenție este corectă, sentința atacată fiind temeinică și legală neexistând motive de casare sau modificare.
În consecință, recursul petentului va fi respins, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul DAN V., cu domiciliul în S. M., str. C. Coposu, nr. 2, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1164 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, jud.
.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
V. P.
V.
F.
N. B.
G. ier,
H.
Red. B.N. / _
Tehnored.C.C.-_ / 2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND PIETRARIU M.
