Decizia civilă nr. 2855/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2855/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U. JUDECĂTOR M. D. JUDECĂTOR R. -R. D.
GRFIER M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul D. V., împotriva sentinței civile nr. 6355/_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui Maramureș, în contradiuctoriu cu pârâtul C. LOCAL AL C. G.
, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recursul este timbrat, iar în preziua termenului de judecată, recurentul a depus la doar o cerere de amânare pentru lipsă de apărare.
Curtea, după deliberare, raportat la cererea de amânare, cponstată că aceasta a fost formulșată de către recurent și vizeazp angajarea unui apărător, în condițiile în care recursul a fost înregistrat la data de_, motiv pebntru care reținând justificarea principiului bunei-credințe, constată că cererea de amânare nu este formulată sub asemenea auspicii, astfel încât, în baza art. 723 C. pr. Civ. urmează a o respinge.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise
dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6355 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul
D. V. în contradictoriu cu pârâtul C. Local al C. G., având ca obiect anularea Hotărârii nr. 8 din_ emisă de pârâtul C. Local al C.
G. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Hotărârea nr. 8/2011 C. Local al C. G. a dispus repartizarea pășunilor comunale aparținând domeniului public al C., stabilind modalități și termene de plată a taxei de închiriere precum și a impozitului pe teren.
În preambulul hotărârii se reține că aceasta este emisă cu respectarea dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 215/2001 pe baza unui raport elaborat de
compartimentul de resort din cadrul aparatului propriu și a raportului comisiei de specialitate, care confirmă concordanța dintre dispozițiile luate și prevederile Legii nr. 72/2002 a Zootehniei precum și a Ordinului comun MADR/MAI nr. 541/2009 privitor la încărcătura minimă de animale/suprafață, număr de animale/proprietate, condiții de întreținere a pășunilor și pajiștilor, precum și Hotărârea nr. 14/2001 a C. ui Local G. cu privire la aprobarea domeniului public a comunei.
Reclamantul susține că această hotărâre este nelegală întrucât la votarea acesteia au participat consilieri care aveau interes în cauză fără să le indice concret și să-și argumenteze afirmațiile.
Reclamantul nu a probat în vreun fel îndreptățirea sa la a participa la această repartizare a pășunii comunale (nu a înțeles să depună la dosar nici contractul de închiriere nr. 944/_ la care a făcut referire) și nici nu a probat că atribuirea pășunilor s-ar fi făcut cu nerespectarea prevederilor legale, respectiv că au existat mai multe solicitări a căror rezolvare ar fi depășit suprafața ce urma a fi închiriată sens în care ar fi impus organizarea de licitație.
Instanța a constatat că reclamantul nu și-a mai susținut petitul de suspendare provizorie a executării hotărârii până la soluționarea prezentei acțiuni, astfel că acesta a fost privit ca atare și s-a respins în consecință.
Reținând că reclamantul nu a dovedit încălcări ale dispozițiilor legale la adoptarea hotărârii atacate, că nu a probat existența situațiilor de incompatibilitate în care s-ar fi găsit consilierii care au adoptat HCL nr. 8/2011, instanța a respins acțiunea ca nefondată, conform art. 18 din Legea 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. V.
, solicitând modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii plângerii în contradictoriu cu pârâtul C. Local al comunei G., cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că la emiterea hotărârii nr. 8/_, atacate, au votat o parte dintre consilieri, care aveau interes în a se repartiza suprafețe de pășune anumitor persoane fizice sau juridice, respectiv si- au repartizat domniilor lor pășune sau unor cooperative agricole ai căror membrii cooperatori sunt. Acestea sunt denumite doar generic cooperative, însă au statut de SRL.
Astfel ca exista o incompatibilitate între calitatea de consilier și cea de membru cooperator pentru care s-au repartizat pășuni sau chiar atribuirea direct către unii membri ai consiliului, de pășuni.
De asemenea la emiterea hotărârii atacate nu s-a respectat încărcătura pe UVM / ha, luându-se în considerare adeverințe care nu reflectau realitatea. Mai mult, recurentul a încheiat cu Primăria C. G. un contract de închiriere care nu poate fi pus in executare datorita faptului ca prin hotărârea atacata aceasta suprafața de teren ce mi-a fost repartizata, a fost repartizata altor persoane.
De asemenea la luarea hotărârii nu au fost avute în vedere toate cererile depuse la secretariatul C. ui Local.
Recurentul D. V., a încheiat în condițiile legii și este perfect valabil, nefiind atacat, un contract de închiriere cu Primăria G., respectiv contractul nr. 994/_, pentru suprafața de 153,97 ha situate în aceleași blocuri fizice pentru care, prin hotărârea atacata, s-a dispus încheierea altor contracte și în atare situație sunt în imposibilitate de a folosi terenul închiriat și pentru care a achitat anticipat chiria. Suferind pagube iminente prin neanularea acestei hotărâri, respectiv imposibilitatea pășunării a peste 5000 de ovine pe care le deține, fiind nevoit să închirieze alte pășuni. C. Local prin mandatul dat
Primarului, a închiria aceste terenuri altor persoane, deși așa cum a arătat deține un contract valabil.
Critică sentința atacată prin prisma faptului ca în mod greșit instanța de fond a reținut ca reclamantul nu a mai solicitat suprafețe de pășune C. ui Local G., deși în nenumărate rânduri a procedat de aceasta maniera.
A făcut dovada că a participat la ședința C. ui Local atacata, solicitând repartizarea de pășuni, însă intimata C. Local nu a dat nici măcar citire cererii formulata de acesta.
A dovedit de altfel încălcări ale dispozițiilor legale la emiterea Hotărârii nr.
8/2011.
În baza probelor administrate rezulta faptul ca Hotărârea atacata a fost emisa cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, motiv pentru care solicită anularea acesteia.
Mai arată faptul că în dosarul nr._ a T. ui Maramureș, a fost atacata o alta hotărâre a C. ui Local G. care a fost emisa în condiții similare, respectiv cu nerespectarea condițiilor legale, hotărârea a fost anulata de Tribunalul Maramureș, sentința rămânând definitiva prin respingerea recursului la Curtea de Apel C. .
Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata pe care le-a efectuat în fond și în recurs.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că cenzura sentinței atacate, conform limitelor învestirii de către recurent, se circumscrie doar soluției date pe fondul cauzei.
Din această perspectivă Curtea are în vedere că instanța de fond a respins acțiunea în contencios administrativ pe considerentul că motivele de nelegalitate a hotărârii nr. 8 din_ adoptată de pârâtul CL al comunei G. jud. Maramureș supusă examenului de legalitate nu au fost dovedite.
Mai precis s-a reținut că reclamantul nu a dovedit îndreptățirea sa privind participarea sa la repartizarea pășunii comunale, nefiind depuse în acest sens înscrisuri din care să rezulte această stare de fapt cum ar fi contractul de închiriere nr. 944/_ la care a făcut referire și nici nu a probat că atribuirea pășunilor s-ar fi făcut cu nerespectarea prevederilor legale.
Din cele ce precedă, se reține că reclamantul practic nu și-a dovedit nici calitatea de persoană vătămată necesară pentru a promova o acțiune în contencios administrativ conform art. 1 alin. și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Motivele de recurs, evidențiate mai degrabă ca motive de netemeincie conform art. 3041C.pr.civ. reprezintă o înșiruire de afirmații care nu sunt susținute de probe.
Astfel, se susține că actul deliberativului local ar fi fost adoptat cu votul unor consilieri care aveau un interes în a repartiza suprafețe de pășune anumitor persoane fizice sau juridice, respectiv a existat o incompatibilitate între calitatea de consilier și membru cooperator, fără să se arate măcar explicit care sunt acele persoane și care este relația de incompatibilitate prohibită de lege.
De asemenea, recurentul reiterează critica dedusă instanței de fond sub formă de apărare privind nesocotirea de către pârât a încărcăturii pe UVM/ha și că s-a ținut seama de adeverințe care nu reflectau realitatea fără se identifice concret în ce a constat această neregulă pe terenul nelegalității adoptării actului administrativ contestat.
Mai apoi, recurentul invocă din nou calitatea sa de persoană pretins vătămată prin adoptarea actului contestat prin menționarea contractului de
închiriere nr. 994/_ pentru suprafața de 153,97 ha fără să probeze o atare susținere după cum corect a arătat și instanța de fond.
În final, recurentul susține la modul general că a formulat diverse cereri pe lângă autoritatea pârâtă prin care a solicitat suprafețe de pășune în pofida a ceea ce a reținut instanța de fond, fără ca însă să arate în mod explicit ori să probeze aceste susțineri.
Mai apoi, susține că a participat la ședința în care a fost adoptat actul contestat solicitând în această ședință repartizarea de pășuni, fără însă ca intimatul să pună pe ordinea de zi atare cerere.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că se susține o atare afirmație.
Dosarul nr._ al T. ui Maramureș la care trimite recurentul vizează un alt act administrativ și o altă stare de fapt care oricum raportat la cele evidențiate mai sus nu poate influența soarta acestui litigiu.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că sentința atacată este legală și temeinică, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței civile nr. 6355 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. S. O.
