Decizia civilă nr. 313/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 313/R
Ședința publică din 29 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător V. F.
J. ecător N. B.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-contestatoare
D. G. A F. P. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 8661 din_ a Judecătoriei B. M.
,jud. M., în contradictoriu cu intimatul B. R. N., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8661/_ s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea D. G. A F. P. M. , cu sediul în
B. M., A. S. nr. 2A în contradictoriu cu intimatul B. R. N. , domiciliat în B. M., str. G. nr. 15/25.
În considerentele sentinței se reține că cererea privind suspendarea executării și suspendarea provizorie nu sunt întemeiate, respectiv suspendarea provizorie este inadmisibilă având în vedere faptul că contestatoarea nu este în pericol de a fi executat, executorul judecătoresc nu a efectuat în plus nici un act de executare silită înafara somației ce a fost comunicată.
Ținând seama de art. 2, art. 5 din O.G.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii iar cererea de suspendare provizorie nu este admisibilă având în vedere art. 17 al. 2 a OG nr. 92/2003.
Cu privire la cererea privind anularea tuturor formelor de executare pornite în dosarul execuțional mai sus amintit, atâta vreme cât există titlu executoriu ,încuviințarea executării silite, totodată există stabilit în beneficiul contestatoarei termenele de 6 luni, prin OG nr. 22/2002 - termen care nu împiedică formularea unei cereri de executare silită ci presupune o asemenea cerere drept condiție prealabilă a emiterii somației - iar debitorul este obligat să plătească cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, în temeiul art. 371 indice 7 Cod procedură civilă, deci având în vedere aceste aspecte dovedite și susținute prin dispozițiile legale invocate instanța a apreciat că cererea contestatoarei nu este fondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea D. G. a F. P. M. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Doar în cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită (alin.2).
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.a, 269, 371², 371 alin.1, 374, 399, 403 Cod de procedură civilă și OG 2/2001.
Intimatul, deși legal citat, nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la recursul declarat în cauză.
Recursul este nefondat.
Executarea silită a fost demarată împotriva debitoarei în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Aceste hotărâri au fost pronunțate în contradictoriu cu contestatoarea, fiindu-i pe deplin opozabile. Odată intrate în putere de lucru judecat, dispozițiile hotărârilor judecătorești sunt obligatorii față de părți, independent de calitatea acestora.
Așadar, dispozițiile instanței sunt obligatorii față de contestatoarea DGFP, acesteia revenindu-i obligația legală de a restitui creditorului său sumele de bani încasate necuvenit, la care se adaugă, după caz, contravaloarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.
Așa cum corect afirmă recurenta, potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, executarea silită a debitorului având caracter subsidiar.
Recurenta nu face însă și dovada demersurilor întreprinse în vederea executării benevole a datoriei sale.
Invocarea prevederilor Ordinului MFP nr.1899/2004 nu constituie un argument în susținerea tezei prezentate de către recurentă. Posibilitatea satisfacerii creanței prin înregistrarea unei cereri adresate de creditor organului fiscal, nu înlătură dreptul creditorului de a obține executarea titlului
pe calea executării silite, atâta vreme cât debitorul, deși o hotărâre judecătorească îl obligă la o anumită conduită, rămâne în totală pasivitate.
Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO include inclusiv etapa executării silite.
A refuza recunoașterea dreptului creditorului de a recurge la procedura urmării silite în situația în care creanța pe care o are de recuperat este stabilită împotriva statului, înseamnă a înfrânge în mod absolut nepermis, dreptul acestuia la un proces echitabil.
Sunt nefondate și argumentele aduse de către recurentă privitoare la plata dobânzii. Asupra acesteia s-a pronunțat în mod irevocabil instanța de judecată, iar obligația de plată a dobânzii nu mai poate fi repuse în discuție de către organul fiscal.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, atâta vreme cât admitem faptul că executarea silită este perfect legală, cheltuielile pricinuite de urmarea acestei proceduri sunt justificate, dar numai în parte.
Nu se justifică depășirea onorariului executorului judecătoresc peste nivelul onorariului maximal prevăzut de Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/c/2006 cu modificările ulterioare. Drept pentru care se impune îndreptarea sentinței și a procesului verbal de cheltuieli prin diminuarea onorariului executorului judecătoresc la nivelul sumei de 460 lei. Cu opinie majoritară s-a apreciat că diminuarea sub acest nivel nu se justifică, neexistând un text de lege care să permită, la fel ca în cazul onorariului avocațial, reducerea.
Făcând aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că se impune diminuarea onorariului avocațial perceput în faza de executare silită, onorariul de 500 lei fiind nepotrivit de mare în raport de munca îndeplinită de către avocat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304¹, 312 alin. 3 Cod de procedură civilă, instanța, cu opinie majoritară, va admite recursul conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către contestatoarea D. G. A F.
P. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 8661 din_ a Judecătoriei B. M. ,jud. M. ,pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte contestația la executare în sensul că îndreaptă somația din_ și procesul verbal de cheltuieli din aceeași dată, ambele emise în dosarul execuțional nr. 113/2012 al Cabinetului executor judecătoresc S. Attila, în sensul modificării din cuprinsul acestora a
cuantumului onorariului avocațial perceput în faza executării silite de la 500 lei la 50 lei și a cuantumului executorului judecătoresc de la 500 lei la 460 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi,_ .
Președinte, J. ecător,
V. P. N. B.
G. ier,
A. H.
concediu de odihnă semnează grefier șef secție
J. ecător V. F.
Cu opinie separată în sensul reducerea onorarului executorului judecătoresc la suma de 150 RON.
Motivare opinie separată:
Contrar opiniei majoritare, apreciez că lipsa unui text de lege expres care să prevadă, ca în cazul onorariului avocațial, posibilitatea instanței de a reduce onorariul executorului judecătoresc, nu poate duce la concluzia sustragerii acestui aspect de sub analiza instanțelor judecătorești.
Astfel, chiar și numai faptul că dispozițiile legale în materie prevăd un onorariu minimal și maximal, conduce la concluzia că executorul judecătoresc este dator să facă o analiză a onorariului pe care îl percepe, prin prefigurarea dificultății fiecărei executări în parte, or, scoaterea acestei analize de sub controlul judecătoresc ar fi de natură a încălca dreptul de acces la justiție.
În acest sens s-a pronunțat de altfel și Curtea Constituțională în Decizia nr. 206 din_, publicată în M. Of. nr. 388 din_ .
Pe de altă parte, odată stabilită posibilitatea instanței, în considerarea plenitudinii de competență în analiza legalității procedurii de executare silită, de a analiza legalitatea și proporționalitatea onorariului executorului judecătoresc, apreciez, raportat la cazul concret de față, respectiv fiind vorba pe de o parte de un titlu executoriu - sentință judecătorească irevocabilă, deci care nu mai poate fi pus în discuție, iar pe de altă parte și cel mai important, debitorul fiind statul, care întotdeauna este solvabil, că nu se poate justifica un onorariu maximal, suma de 150 RON fiind proporțională cu munca depusă în acest dosar de executare, prin raportare și la alte tipuri de executare, în baza altor titluri și vizând debitori pentru executarea cărora este nevoie de îndeplinirea diverselor acte de executare, cu un mai mare grad de dificultate decât cele urmate în prezentul dosar de executare.
Red. V.P. / _
Tehnored.C.C.-_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND V. U.
