Decizia civilă nr. 314/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 314/R
Ședința publică din 29 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător V. F.
J. ecător N. B.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-intimată S.
, cu domiciliul procesual ales în N. -Oaș, A. T., bl. 12/1, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 11866 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M. ,în contradictoriu cu intimata A. F. P. B. M., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ ,_ și_, când în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11866/_ s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea A. F. P. B. M. în contradictoriu cu intimata S. G., s-a restrâns executarea silită demarată de intimată prin intermediul executorului judecătoresc Ș. Attila în dosar execuțional nr. 132/2012 în limitele creanței de 120 lei reprezentând: 20 lei taxa de timbru, 50 lei onorariul avocațial și 50 lei onorariul executorului judecătoresc și s-a dispus îndreptarea actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 132/2012 în sensul arătat mai sus.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5387/2011 a T. ui M. și decizia civilă nr. 3867/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, contestatoarea a fost obligată la plata către intimată a sumei de 1664 lei taxă de poluare și 1543,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată .
Întrucât contestatoarea - instituție publică debitoare nu a achitat debitul datorat cu titlu de cheltuieli de judecată, intimata - creditoare a demarat procedura executării silite în baza hotărârilor judecătorești invocate, rămasă irevocabile, formându-se astfel dosarul execuțional nr. 132/2012 al executorului judecătoresc Ș. Attila, în cadrul căruia s-au emis următoarele acte :
- procesul verbal din data de_ privind cheltuielile de
executare, stabilite în cuantum de 350 lei, onorariul maximal al executorului calculate conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 din_ publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 936 din_ privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești; 800 lei onorariul de avocat în faza de executare silită, și 20 lei taxă de timbru.
-
somația de plată emisă la data de_ prin care se pune în vedere debitoarei, conform art. 2 din O.G. nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată prin Legea nr. 110/2007, să plătească creditorului, în termen de 6 luni, suma totală de 4377 lei, reprezentând: 1664 lei taxă de poluare, 1543,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, 350 lei, onorariul maximal al executorului, 800 lei onorariul de avocat în faza de executare silită, și 20 lei taxă de timbru, somație prin care se învederează faptul că, în caz de neconformare se va proceda la executarea silită, conform legii, prin urmărirea silită a bunurilor debitoarei, urmând a suporta în plus și cheltuielile de executare.
Întrucât actele de executare silită invocate mai sus au fost emise anterior încuviințării silite a executării, Judecătoria Baia Mare, prin sentința civilă nr. 7055/_ pronunțată în dosar nr._, respingând cererea de executare, executorul judecătoresc, prin adresa nr. 130-132/_, informează părțile despre încetarea executării.
Prin ordinele de plată nr. 1212/_, 1213/_ și nr. 1214/_, contestatoarea achită în contul executorului datoria de 1664 lei taxă de poluare, 1543,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, conform hotărârilor judecătorești dar și suma de 388 lei cheltuieli de executare.
Întrucât executarea silită a fost încuviințată în cele din urmă, prin încheierea nr. 7671 pronunțată de Judecătoria Baia Mare la data de_ în dosar nr._, executorului judecătoresc Ș. Attila, a emis o nouă somație din data de_ prin care se pune în vedere debitoarei, conform art. 2 din
O.G. nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modificată prin Legea nr. 110/2007, să plătească creditorului, în termen de 6 luni, suma totală de 1170 lei reprezentând: 350 lei, onorariul maximal al executorului, 800 lei onorariul de avocat în faza de executare silită, și 20 lei taxă de timbru.
Examinând motivele invocate de contestatoare în susținerea cererii sale, în raport de situația de fapt expusă, instanța are în vedere următoarele :
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, intrată în vigoare la data de_, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, articolul 2 al aceluiași act normativ, stabilind că, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și
îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
De asemenea, art. 3 al O.G. nr. 22/2002 modificată prin legea nr. 110/2007, prevede că, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Așa fiind, din examinarea textelor legale evocate, instanța reține că prin acestea patrimoniul debitorilor instituții publice nu a fost exceptat de la executarea silită, fiind instituită doar o procedură specială de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora.
Astfel, instanța apreciază că prin prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007, a fost acordată posibilitatea debitorilor din categoria instituțiilor publice de a executa obligațiile de plată a sumelor de bani, ce le revin, în temeiul unor titluri executorii, voluntar, într-un termen de 6 luni, de la data la care au primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În consecință, în raport de textul legal menționat, în vederea realizării creanței pe care un creditor o are împotriva unui debitor instituție publică, este obligat să urmeze calea procedurală reglementată de acesta. Prin urmare, creditorul va adresa debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc, o somație de plată, de la primirea căreia debitorul are la dispoziție un termen de 6 luni, în cadrul căruia este ținut să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. În măsura în care, instituțiile publice debitoare nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul de 6 luni, creditorul va putea solicita, conform art. 3 al O.G. nr. 22/2002 modificată prin legea nr. 110/2007, efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Faptul că acest termen derogă de la dreptul comun în materia executării silite este confirmat de dispozițiile art. 3 din OG nr.22/2002 modificată, potrivit cărora abia după trecerea acestui termen creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă. Argumentul este atât unul de interpretare teleologică, în funcție de finalitatea urmărită de legiuitor, dar și de poziționare a textului, după art.2 din același act normativ. Așadar, executarea silită, în modalitățile și condițiile sale prevăzute de dreptul comun în materie, poate fi efectuată după trecerea termenului de 6 luni.
Art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002 reglementează o procedură specială privind executarea silită a instituțiilor publice.
Este adevărat că prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată (dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri) se prelungește durata procedurii de executare a titlului.
În cauză, somațiile au fost emise în considerarea dispozițiilor art. 2 din OG nr. 22/2002, aceasta întrunind condițiile legale, tocmai pentru îndeplinirea
obligației de care debitorul avea cunoștință. Este vorba doar despre actul prealabil despre care chiar art. 2 din OG 22/2002 face vorbire, anume somația de plată, cu cheltuielile ocazionate aferente, acte pe care creditoarea este în drept a le întreprinde, dat fiind pasivitatea nejustificata a debitorului de la momentul rămânerii irevocabile a deciziei si până în prezent.
Cheltuielile în cursul procesului de executare - ultima fază a procesului - sunt datorate de debitor, chiar dacă debitorul achită datoria, el fiind considerat deja ca fiind pus în întârziere din chiar momentul chemării sale în executare silită.
De altfel, potrivit art. 371^7 Cod procedură civilă partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, iar debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de
executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin
executare voluntară.
Executorul judecătoresc are ca atribuții, conform art. 7 din Legea nr. 188/2000, și punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, dar și notificarea actelor judiciare și extrajudiciare.
Totodată, actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 188/2000, iar executarea silită și celelalte acte care sunt de
competența executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu
dispune altfel (art. 49 din Legea nr. 188/2000).
Astfel, actele emise de executorul judecătoresc atacate în speță și analizate de instanță în aceste limite ale investirii, respectiv somația și procesul- verbal privind cheltuielile de executare sunt valabile, somația fiind dată conform art. 2 din O.G. nr. 22/2002, iar procesul-verbal fiind titlu executoriu și încheiat în condițiile art. 50 din Legea nr. 188/2000 dar și art. 371^7 alin. 3 Cod procedură civilă, acte îndeplinite la cererea creditorului.
Așadar, raportat la prevederile art. 371^7 alin. 3 Cod procedură civilă, prin confruntarea onorariului de executare silită cu Anexa din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2250/2006, se observă că acest onorariu de 350 lei se încadrează în limitele prevăzute de acest act normativ, fiind onorariul maximal, onorariu care nu este justificat în acest cuantum maximal, în aprecierea instanței, în condițiile în care contestatoarea a achitat debitul, iar amploarea sau durata cazului, ori timpul si volumul de munca pentru executarea mandatului executorului judecătoresc în acest caz nu relevă acest onorariu maximal, motiv pentru care instanța, potrivit art.274 alin.3 Cod procedura civila, îl va reduce la cuantumul de 50 lei.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență (Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza C. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza Străin și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2
februarie 2006, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza Stere și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 600 din 30 august 2007, Hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza Raicu împotriva României, publicată în M. Of. nr. 597 din 29 august 2007, Hotărârea din 27 iunie 2006 în Cauza Petre împotriva României, publicată în M. Of. nr. 591 din 28 august 2007), se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 Cod procedură civilă) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
În același sens, în cuprinsul actelor de executare se impută contestatoarei și datoria de 800 lei cu titlu de onorariul avocațial în faza executării silite, creanță contestată în speță.
Potrivit art. 127 din Statutul profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul la un onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute in interesul clientului sau. Același text de lege prevede ca, onorariile avocaților vor fi stabilite in raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului, de timpul si volumul de munca pentru executarea mandatului primit sau activităților solicitate de client, natura, noutatea si dificultatea cazului, importanta intereselor in cauza, etc.
Instanța reține că, potrivit art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, text de lege cu caracter general care se aplică și în faza executării silite, "J. ecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
Analizând probele existente la dosarul execuțional, se reține că avocatul intimatului a prestat activitate în faza de executare silita prin formularea cererii de executare silita. Nu s-a făcut dovada că, în această fază de executare silita, avocatul angajat de către intimată a prestat și alte activități în executarea mandatului său, astfel încât să justifice încasarea unui onorariu în cuantum de 800 lei.
Art. 274 alin.3 Cod procedură civilă, permite mărirea sau micșorarea onorariilor avocațiale ori de câte ori se constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari, raportat la valoarea pricinii sau munca prestată de avocat, însă această dispoziție este o excepție prevăzută de legiuitor, care nu încalcă disp.art.31 din Legea nr. 51/1995, din care rezultă că avocații sunt liberi să stabilească prin înțelegere cu clienții onorariile.
Este real că între avocat și client se stabilesc raporturi juridice odată cu încheierea contractului de asistență juridică, și orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă. Dacă nu ar fi existat art. 274 Cod procedură civilă, contractul încheiat între avocat și clientul său ar fi produs efecte numai între părțile contractante, însă datorită acestei dispoziții legale, contractul își produce efecte și față de terțe persoane, inclusiv față de adversarul din proces. În aceste circumstanțe, efectele contractului de
asistență juridică se produc față de o persoană care nu a participat la încheierea contractului respectiv și nu a negociat termenii respectivului contract.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, poate fi exercitat abuziv și sancțiunea abuzului de drept constă în obligarea autorului abuzului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral prin exercitarea abuzivă a dreptului său.
Așadar, în funcție de situația concretă, instanța are posibilitatea să-l oblige pe debitori să suporte numai o parte din suma ce reprezintă o parte din onorariul de avocat plătit de creditoare, apreciind că aceasta din urmă a săvârșit un abuz de drept.
În cazul de față, se constată că intimatul și-a exercitat abuziv dreptul de a obține aceste despăgubiri.
Concluzionând, instanța a apreciat că, munca prestată de către avocat în faza de executare silita, respectiv redactarea cererii de executare silita nu a fost de o asemenea complexitate încât să determine încasarea unui onorariu avocațial mai mare decât cel încasat în fața instanței de recurs, motiv pentru care, in temeiul art. 399 si urm. Cod procedură civilă, instanța admite contestația la executare și din acest punct de vedere și reduce onorariului avocațial încasat în faza de executare silita de la 800 lei la 50 lei.
Reducerea sumelor sus-menționate antrenează consecința firească a îndreptării actelor contestate (somație si proces verbal privind cheltuielile de executare), pentru fracțiunea de cheltuieli de executare urmărite fără just temei.
Având în vedere aceste considerente, ținând seama de prevederile art. 404 alin. 1 Cod procedură civilă dar și în baza dispozițiilor legale invocate, instanța a admis în parte contestația formulată și în consecință restrânge executarea silită demarată de intimată prin intermediul executorului judecătoresc Ș. Attila în dosar execuțional nr. 132/2012 în limitele creanței de 120 lei reprezentând: 20 lei taxa de timbru, 50 lei onorariul avocațial și 50 lei onorariul executorului judecătoresc.
Dispune îndreptarea actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 132/2012 în sensul arătat mai sus.
Totodată, va respinge cererea privind anularea actelor de executare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata S. G.
solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
În motivarea cererii de recurs se arată următoarele:
Privitor la onorariul avocatului din faza de executare silită, care în speță se ridică la suma de 800 lei, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, reducând la suma de 50 lei, atâta vreme cât acest onorariu a fost dovedit (conform chitanței din dosarul execuțional) și cuprins în procesul verbal de cheltuieli care reprezintă titlu executoriu cât și în somația ce a fost comunicată contestatoarei; cu privire la dispozițiile art.274 al.3 Cod procedură civilă,care se referă la dreptul judecătorilor de a mări sau micșora onorariile avocaților în ipoteza în care se va constata că sunt nepotrivit de mari ori de mici raportat la
munca depusă, face referire la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat într-un litigiu pendente și nu la acel onorariu perceput în faza de executare silită, întrucât în acest din urmă caz instanța de fond nu poate aprecia în mod obiectiv care este munca efectivă depusă de un avocat și pe cale de consecință nicicum nu poate fi apreciat ca fiind iun abuz astfel cum este reflectat în hotărârea atacată.
Conform art. 31 din Legea nr. 51/1995 avocații sunt liberi să stabilească prin înțelegerile cu clienții, onorariile,ori în acest caz reducerea acestuia este o imixtiune din partea instanței, deloc justificată.
Suma de 50 lei stabilită de instanța de fond ca fiind "suficientă";pentru munca depusă de avocat în faza de executare silită, este mai mult decât modică și derizorie care nu acoperă munca și cheltuielile efectuate de avocat în virtutea contractului de asistență juridică încheiat cu clientul;J. ecătorul a procedat în acest sens, pe considerente și aprecieri strict obiective și fără o motivare de natură a justifica reducerea onorariului avocațial în sensul arătat.
Pe de altă parte onorariul executorului judecătoresc care și acesta a fost redus la suma de 50 lei, nu a depășit limita maximă admisă, aspect reținut de către instanța de fond, astfel că nu se putea reduce doar pe considerente pur subiective apreciate de instanța de fond, cum că în respectivul dosar execuțional, munca s-ar fi rezumat doar la formularea cererii de încuviințare a executării silite,întocmirea procesului verbal de cheltuieli, emiterea somației.
Temeiul de drept în virtutea căruia instanța de fond reduce onorariul executorului judecătoresc este art.274 al.3 Cod procedură civilă, însă acest articol face referire la posibilitatea de a reduce onorariile de avocat și nu la reducerea onorariilor executorului judecătoresc. Astfel, instanța de fond și-a depășit atribuțiile ce-i revin pentru judecarea prezentei cauze.
Este de menționat faptul că procedând în acest mod, instanța îl prejudiciază finalmente pe creditor, care nu-și poate recupera sumele plătite în faza de executare, respectiv onorariu avocat, onorariu executor și taxa de timbru.
Pe de altă parte, debitorul este obligat conform art. 371 ind.7 Cod procedură civilă "cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit";și la suportarea cheltuielilor de executare, bineînțeles dacă au fost îndeplinite procedurile de executare prevăzute de lege, cum de altfel s-a întâmplat în speță.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, precum și în raport de motivele invocate, T. reține următoarele:
În ceea ce privește cheltuielile de executare, atâta vreme cât admitem faptul că executarea silită este perfect legală, cheltuielile pricinuite de urmarea acestei proceduri sunt justificate, dar numai în parte.
Nu se justifică depășirea onorariului executorului judecătoresc peste nivelul onorariului maximal prevăzut de Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/c/2006 cu modificările ulterioare. Drept pentru care se impune îndreptarea sentinței și a procesului verbal de cheltuieli prin diminuarea onorariului executorului judecătoresc la nivelul sumei de 460 lei. Cu opinie
majoritară s-a apreciat că diminuarea sub acest nivel nu se justifică, neexistând un text de lege care să permită, la fel ca în cazul onorariului avocațial, reducerea.
Făcând aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că se impune diminuarea onorariului avocațial perceput în faza de executare silită, onorariul de 800 lei fiind nepotrivit de mare în raport de munca îndeplinită de către avocat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304¹, 312 alin. 3 Cod de procedură civilă, instanța, cu opinie majoritară, va admite recursul conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către intimata S. G., cu domiciliul procesual ales în N. -Oaș, A. T., bl. 12/1, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 11866 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M. ,pe care o modifică în parte în sensul că îndreaptă somația din data de_ și procesul verbal de cheltuieli din_, ambele emise în dosarul execuțional nr. 132/2012 al Cabinetului executor judecătoresc S. Attila, în sensul modificării din cuprinsul acestora a cuantumului onorariului avocațial perceput în etapa executării silite de la 500 la 50 lei și a cuantumului executorului judecătoresc de la 350 lei la 320 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică,azi,_ .
Președinte, J. ecător,
V. P. N. B.
G. ier,
H.
RON.
J. ecător,
V. F.
Cu opinie separată în sensul reducerii onorariului executorului la 125
Motivare opinie separată:
Contrar opiniei majoritare, apreciez că lipsa unui text de lege expres care să prevadă, ca în cazul onorariului avocațial, posibilitatea instanței de a reduce onorariul executorului judecătoresc, nu poate duce la concluzia sustragerii acestui aspect de sub analiza instanțelor judecătorești.
Astfel, chiar și numai faptul că dispozițiile legale în materie prevăd un onorariu minimal și maximal, conduce la concluzia că executorul judecătoresc este dator să facă o analiză a onorariului pe care îl percepe, prin prefigurarea dificultății fiecărei executări în parte, or, scoaterea acestei analize de sub controlul judecătoresc ar fi de natură a încălca dreptul de acces la justiție.
În acest sens s-a pronunțat de altfel și Curtea Constituțională în Decizia nr. 206 din_, publicată în M. Of. nr. 388 din_ .
Pe de altă parte, odată stabilită posibilitatea instanței, în considerarea plenitudinii de competență în analiza legalității procedurii de executare silită, de a analiza legalitatea și proporționalitatea onorariului executorului judecătoresc, apreciez, raportat la cazul concret de față, respectiv fiind vorba pe de o parte de un titlu executoriu - sentință judecătorească irevocabilă, deci care nu mai poate fi pus în discuție, iar pe de altă parte și cel mai important, debitorul fiind statul, care întotdeauna este solvabil, că nu se poate justifica un onorariu maximal, suma de 125 RON fiind proporțională cu munca depusă în acest dosar de executare, prin raportare și la alte tipuri de executare, în baza altor titluri și vizând debitori pentru executarea cărora este nevoie de îndeplinirea diverselor acte de executare, cu un mai mare grad de dificultate decât cele urmate în prezentul dosar de executare.
Red. F.V./T.red. A.H. 2013/2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND C. G.
