Decizia civilă nr. 3655/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3655/2013
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U. Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantul L. C., împotriva sentinței civile nr. 11798/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal decizie FNUASS.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, recurentul a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că, prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Reclamantul L. C. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 11798/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ solicitând admiterea recursului și anularea deciziilor de impunere din oficiu nr.323620/1/_ și nr.323620/2/_ .
Recurentul arată că prima instanță a reținut că începând cu anul 2006 el realizează venituri din activități independente și astfel, începând cu data realizării acestora, s-a născut ope legis și obligarea sa de a depune declarații privind obligațiile de plată către fond, declarații pe care nu le-a depus.
Consideră că lipsa contractului de asigurare încheiat cu intimata- pârâtă afectează chiar dreptul acesteai de a solicita plata contribuției. Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca această contribuție să se nască doar din calitatea de asigurat, nu ar fi reglementat în alin.1 al art.211 din Legea nr.95/2006, obligația încheierii unui contract de asigurare. În condițiile în care intimata-pârâtă nu face dovada încheierii contractului de asigurare, nu se poate face aplicarea prevederilor alin.2 și3 ale art.257 din Legea nr.95/2006.
Reclamantul-recurent învederează faptul că FNUASS trebuie să fie alimentat prin contribuțiile persoanelor care realizează venituri în România, nu constituie o justificare suficientă și în niciun caz una juridică, pentru cei care trebuie să se preocupe de încheierea contractelor de asigurare și apoi de colectarea acestor contribuții, de a emite decizii de impunere în orice condiții, ci numai în limitele legii. neglijența CASS în respectarea prevederilor legii și în îndeplinirea propriilor sale obligații nu poate constitui temei pentru obligarea vreunei persoane la executarea vreunei obligații.
C. de A. de S. a J. C. prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.
Pârâta-intimată arată că în ceea ce privește creanțele datorate la FNUASS nu rezultă din raporturi juridice contractuale, ci din calitatea de asigurat conferită d elege. Prin urmare, reclamantul nu face parte din categoria persoanelor (străine) menționat ela art.214 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, pentru care asigurarea este facultativă, în cazul reclamantului, în calitate de cetățean român cu domiciliul în România, asigurarea socială de sănătate este obligatorie. Statutul de persoană asigurată nu este condiționată de încheierea unui contract de asigurare, ci de cele două condiții obligatorii și anume: cetățean român cu domiciliul în România și dovada contribuției la FNUASS asupra veniturilor realizate.
Totodată, precizează faptul că obligația de plată se naște la data realizării venitului, iar reclamantul nu poate fi ținut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea va reține următoarele:
Recurentul a arătat că nu are contract de asigurare, astfel că nu are obligația achitării sumelor stabilite prin decizii de impunere și a accesoriilor calculate. De asemenea, arată că are posibilitatea unui drept de opțiune între cele trei case de asigurări de sănătate existente în România și nu îi poate fi impusă alegerea uneia dintre case, are de asemenea dreptul de a fi informat și de a-i fi stabilite o cotă legală de contribuție în raport de care trebuiau calculate obligațiile de plată la 5,5%.
În ceea ce privește lipsa contractului de asigurare, Curtea de Apel va aprecia că prevederile art.214 din Legea 95/2006 nu pot fi invocate de către reclamant ci acesta are calitatea de asigurat potrivit art.211 din același act normativ și prin urmare, obligația plății contribuției către FNUASS.
Având în vedere că lipsa acestui contract nu poate fi opusă Casei de A. de S., deoarece legea a stabilit principiul contributivității obligatorii asupra veniturilor realizate chiar dacă acest contract de asigurare nu este încheiat, iar reclamantul este asigurat potrivit prevederilor legale rezultă că reclamantul avea și obligația contribuției asupra veniturilor realizate.
Prin emiterea deciziei de impunere Curtea consideră că nu se încalcă principiul dreptului de opțiune pentru Casele de A. de S., conform art.218 din Legea 95/2006, reclamantul având posibilitatea să opteze asupra oricăreia dintre casele de asigurări de sănătate, însă acest lucru nu schimbă obligația acesteia de a contribui la FNUASS și nici cuantumul obligațiilor datorate. Reclamantul a invocat doar de formă dreptul de opțiune pentru că nu a făcut dovada că este asiguratul unei alte case de asigurări și că ar fi achitat această contribuție.
Potrivit prevederilor legale nu există o concurență între Casele de A. de S. tocmai pentru că, contribuția este făcută la Fondul Național Unic.
În ceea ce privește invocarea de către reclamantă pe lângă această obligație a plății contribuției, revine dreptul corelativ de a fi informat în conformitate cu art.222 din Legea 95/2006 asupra nivelului de contribuție personală și a modalității de plată acest drept nu este în măsură să îl exonereze pe reclamant de la plata acestei contribuții,deoarece nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Astfel, această lege a fost făcută publică și toate persoanele care realizau venituri aveau cunoștința obligației contribuției către FNUASS.
Un alt aspect invocat de către reclamantul-recurent este al lipsei de competență a intimatei, respectiv a lipsei calității de organ fiscal. Calitatea de organ fiscal este dată de posibilitatea dată de prevederile Legii 95/2006 coroborate cu art.35 din Ordinul 617/2007 de a emite titlul de creanță în conformitate cu art.86 C.proc.fiscală pentru obligațiile reprezentând contribuții la FNUASS.
În ceea ce privește cota de contribuție, aceasta este stabilită pentru anul 2008 la 5,5% iar pentru anul 2009 la 6,5% conform art.257 modificat prin OUG 226/_, art.1 alin.1 lit.a. Astfel, toate categoriile în afară de angajați datorează o cotă de 6,5%, iar recurentul este persoană fizică autorizată.
Având în vedere obligația recurentului-reclamant de a achita obligațiile fiscale principale, acesta datorează și obligațiile fiscale accesorii conform art.119 și 120 C.proc.fiscală raportat la art.259 alin.7 lit.b din Legea 95/2006.
Potrivit acestor prevederi în intervalul termenului de prescripție fiscală prev.de art.91 C.proc.fiscală, C. de A. de S. poate stabili atât obligațiile fiscale principale reprezentând contribuția legală lunară la care sunt obligați asigurații, contribuție calculată asupra veniturilor impozabile realizate, cât și obligații fiscale accesorii care se calculează raportat la termenele de scadență stabilite prin normele de aplicare pentru plata contribuției curente.
Majorările de întârziere nu pot fi înlăturate pe ideea de culpă a instituției publice care nu și-a îndeplinit obligația de informare și notificare a contribuabililor pentru că această excludere de la plata majorărilor de întârziere trebuia stipulată prin lege și normele de aplicare. Având temei legal doar pentru stabilirea acestor majorări și nu pentru înlăturarea acestora, susținerea recurentului de sancționare a conduitei autorității publice prin înlăturarea acestor majorări de întârziere, este lipsită de fundament.
Toate aceste aspecte duc la concluzia respingerii recursului ca nefondat în conformitate cu art.312 C.proc.civ., nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. invocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de L. C., împotriva sentinței civile nr. 11798/_, pronunțată în dosarul nr._ 4 al Tribunalului
C., pe care o meneține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
R. R. D. L. | U. | M. | D. M. | T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
