Decizia civilă nr. 5089/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dos.nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.5089/2013
Ședința publică din data de 30 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
S. AL H.
G.: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurenta-reclamantă SC SS, împotriva sentinței civile nr. 6605 din data de 31 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. G. a
F. P. a Județului M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6605/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, s-a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC SS în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC SS V. de Sus a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 342 din_ pronunțată de D. F. P. a Județului M. Biroul de Soluționare a contestațiilor și în consecință anularea deciziei de impunere nr. F-MM 578/_ și a raportului de inspecție fiscală nr. 12079/_ privind obligațiile fiscale stabilite de inspecția fiscală, în sumă de 33.814 lei, reprezentând 24.480 lei impozit pe dividende și 9.334 lei majorări și penalități de întârziere aferente impozitului pe dividende și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare s-a arătat că reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere respinsă de organul fiscal, măsuri nelegale și netemeinice, obligațiile de plată fiind stabilite cu nesocotirea normelor codului fiscal.
Prin actul de control fiscal și respectiv de impunere s-a reținut că societatea nu ar fi determinat corect baza de calcul a impozitului pe
dividende, cu consecința diminuării creanței cuvenită bugetului de stat, în sensul că ar fi diminuat această bază de calcul cu suma de 153.002 lei, la care ar corespunde un impozit de 24.480 lei (153.002 x 16%), stabilindu-se și majorări de întârziere de 5.664 lei și penalități de întârziere în sumă de 3.672 lei, respectiv că societatea nu a justificat cu documentele de achiziții de bunuri și de servicii sumele menționate, pe care organele fiscale le consideră ca utilizate în scopuri personale.
Reclamanta a arătat că consideră că atât argumentarea din actul de control cu raportare la operațiunile pe cont 473, respectiv 5311, cât și considerentele din decizia contestată ce tind a argumenta ca aceste operațiuni contabile ar justifica teza că sumele reprezintă de fapt dividende (fiind utilizate în scopuri personale), sunt lipsite de temei, susținerea organului fiscal fiind nelegală atât timp cât contestatoarea a justificat suma cu raportare la antecontractul de vânzare-cumpărare imobiliară nr. 101/_
, prin care SC SS în calitate de promitent cumpărător, a convenit cu privire la cumpărarea unei suprafețe de 1.004 ha teren cu vegetație forestieră în locul numit "Gruiul Ursului"; în hotarul localității Săliștea de Sus, pentru prețul total de 200.000 lei.
Esențial este ca raportul juridic să existe întrucât operațiunea fiscală trebuie să reflecte activitatea desfășurată de contribuabil iar justificarea se găsește în convenția intervenită, suma de 150.000 lei fiind parte din preț achitată în baza convenției.
Nu numai că nu poate fi apreciată suma ca dividende așa cum ele sunt definite de art. 7 pct. 12 Cod fiscal - respectiv distribuire în bani sau în natură efectuată de o persoană juridică unui participant la acea persoană juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, și aceasta întrucât nu constituie o atare distribuire ci reprezintă contravaloarea unui bun achiziționat de societate de la terțe persoane; dar chiar și din punct de vedere contabil, operațiunea este corect efectuată, întrucât, nota contabilă 473 - 5311 justifică decontări din operațiuni în curs de clarificare.
A considera ca dividende suma de 150.000 lei ar însemna, pe de o parte, să se nesocotească dispozițiile art. 7 care definesc această instituție, iar pe de altă parte, că această sumă achitată de societate unor terțe persoane cu titlu de preț nu s-ar mai regăsi astfel evidențiată la achiziția bunului pe societate.
Așa cum art. 7 pct. 33 definește, costul de achiziție al unor mijloace amortizabile și terenuri reprezintă valoare fiscală, iar aceasta se evidențiază în mod corespunzător în contabilitatea societății.
Întrucât aceste sume sunt achitate numerar, în mod firesc, operațiunea a fost justificată pe contul 473 - "decontări din operațiuni în curs";, urmând a fi evidențiate după încheierea contractului translativ de proprietate și prin operațiunea contabilă corespunzătoare achiziției de bunuri.
Susținerea din decizie în sensul că dacă contestatoarea ar fi achitat un avans pentru achiziția terenului, acesta ar fi trebuit înregistrat în contul 409
- "furnizori - debitori"; nu justifică reținerea ca dividend a acestei sume achitate cu titlu de preț. Esențială este natura și destinația sumei iar nu neapărat modul în care suma a fost evidențiată. Dacă în contul 409 amintit s-ar fi regăsit o sumă corespunzătoare, atunci se putea aprecia că această operațiune contabilă din cont 473, nejustificată ulterior ar constitui dividende, însă discutăm de una și aceeași operațiune - achiziția bunului evidențiată prin nota contabilă 473 - 5311.
Prin întâmpinare, pârâta D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea contestației ca nefondată arătând că actele fiscale atacate sunt temeinice și legale.
Pârâta a susținut că potrivit balanței de verificare la_, SC S.
S. înregistrează în debitul contului 473 "Decontări din operații în curs de clarificare"; suma de 153.001,54 lei.
Din registrul jurnal rezultă că SC SS înregistrează prin articolul contabil 473 = 5311 suma de 139.000 lei în luna iulie și suma de 22.000 lei în luna septembrie, reprezentând ridicări de numerar din casieria societății de către administratorul acesteia iar prin articolul contabil 5311 = 473, administratorul restituie societății suma de 2.000. lei în luna octombrie și suma de 6.000 lei în luna noiembrie.
Organele de inspecție fiscală au constatat că aceste sume reprezintă dividende acordate administratorului SC SS care este și asociat unic pentru care au stabilit un impozit pe dividende în sumă de 24.480 lei.
Susținerea contestatoarei că suma de 153.000 lei a fost utilizată pentru plata unui teren achiziționat în baza antecontractului de vânzare- cumpărare nr. 101/_ nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a contestației deoarece prin acest antecontract proprietarii terenului în cauză doar se obligă ca în termen de 24 de luni să încheie un contract de vânzare- cumpărare în forma autentică, fără să se facă însă transferul dreptului de proprietate.
De asemenea, în antecontract se precizează că suma de 150.000 lei a fost achitată în momentul semnării acestuia, respectiv la_, însă conform registrului jurnal anexat în copie la dosarul contestației, în luna iulie a fost ridicată din casieria unității doar suma de 139.000 lei.
Administratorul SC SS a mai ridicat suma de 22.000 lei în luna octombrie 2009, iar în lunile octombrie și noiembrie a restituit suma de
8.000 lei, astfel că la data de_, societatea înregistrează suma de
153.002 lei, pentru care nu a prezentat acte în formă autentică prin care să facă dovada că a fost utilizată pentru achiziționarea de bunuri sau servicii în folosul societății.
Majorările și penalitățile de întârziere au fost calculate în baza art. 119 al. 1 și art. 120 din O.G. nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată.
În probațiune s-au depus actele fiscale a căror anulare se solicită, antecontractul de vânzare-cumpărare întocmit la_, promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la_, s-a încuviințat efectuarea unei expertize financiar - contabile.
A mai reținut tribunalul că prin decizia de impunere nr. F-MM 5789/_ emisă de Activitatea de I. Fiscală în baza raportului de inspecție fiscală nr. 12079/_, s-a stabilit că reclamanta SC SS V. de Sus datorează impozitul pe dividende în sumă de 24.480 lei calculat pentru suma de 153.001,54 lei respectiv 139.000 lei înregistrată în luna iulie 2009 prin articolul contabil 473 = 5311 și suma de 22.000 lei în luna septembrie, reprezentând ridicări de numerar din casieria societății de către administratorul acesteia iar prin articolul contabil 5311 = 473, administratorul restituie societății suma de 2.000 lei în luna octombrie și suma de 6.000 lei în luna noiembrie.
Contestația formulată de societate în baza art. 205 și urm. C.pr.fiscală a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 342 din_ .
Potrivit concluziilor expertizei financiar-contabile efectuată în cauză de exp. contabil A. ișor Florea, organizarea și conducerea contabilității,
situațiile contabile - jurnale, balanțe și declarații fiscale existente sunt întocmite pe calculator, potrivit modelelor reglementate. Fosta administratoare - Muj M., nu are cunoștințe contabile și nu avea încadrat personal de specialitate și nici contract cu persoane autorizate, nu operează pe calculator, iar societatea nu deținea aparatură birotică - respectiv calculator și program care să permită întocmirea documentelor analizate. Operațiunea de evidențiere contabilă analizată nu poate fi astfel justificată de administratoarea societății.
Lucrările existente sunt întocmite pe bază de programe de contabilitate de către persoane fizice sau juridice deținătoare de programe, persoane autorizate ori neautorizate, fie gratuit, fie prin evaziune, care însă nu au respectat nici normele de evidență contabilă criticate în raport (pentru care răspunderea revine administratorului societății).
Suma plătită cu titlu de avans preț al antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat la_ nu este evidențiată corect în contabilitatea reclamantei, respectiv întreaga sumă de 161.000 lei plăți (ieșiri) și de 8.000 lei încasări (ieșiri), pentru sumele încasate din casă, dacă acestea au fost primite direct de către vânzătorii terenului prevăzut în pre contract sumele trebuiau înregistrate ca avansuri acordate pentru terenuri și construcții - cum se consemnează în raport la cap. II pct. 5.
Reglementările contabile, planul de conturi aprobat pentru societățile comerciale, susțin evidențierea ca decontări din operațiuni în curs de clarificare a plăților care în momentul efectuării sau constatării acestora nu se pot lua măsuri de înregistrare definitivă într-un cont, necesitând clarificări suplimentare. Situația nu este aplicabilă în cazul avansului consemnat în contract, avans pentru primirea căruia persoanele sunt nominalizate, contractul poartă semnătura lor și speța este individualizată, respectiv vânzarea unui teren.
Aceleași reglementări contabile, obligatorii, au creat o grupă de conturi pentru "Avansuri acordate pentru imobilizări în curs";, respectiv "Avansuri acordate pentru terenuri și construcții cont 2321";. Acest cont este destinat pentru evidențierea avansurilor acordate și în acest cont trebuie să fie evidențiată și suma de 150.000 lei, potrivit contractului, contract care, în acest sens confirmă încasarea sumei de către vânzătorii Vlad N. și Vlad Floare, operațiunea inițială 473 = 5311, trebuind stornată (potrivit reglementărilor contabile).
Conform balanței de verificare la_, SC SS înregistrează în debitul contului 473 "Decontări din operații în curs de clarificare"; suma de 153.001,54 lei.
Cele constatate de expertul contabil sunt confirmate de registrul jurnal din care rezultă că SC SS înregistrează prin articolul contabil 473 = 5311 suma de 139.000 lei în luna iulie și suma de 22.000 lei în luna septembrie, reprezentând ridicări de numerar din casieria societății de către administratorul acesteia iar prin articolul contabil 5311 = 473, administratorul restituie societății suma de 2.000 lei în luna octombrie și suma de 6.000 lei în luna noiembrie.
Raportat la cele arătate, instanța a apreciat că organul fiscal a reținut corect că sumele reprezintă dividende ținând seama de dispozițiile art. 7 al. 1 pct. 12 al. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu atât mai mult cu cât în antecontractul de vânzare-cumpărare s-a consemnat că s-a plătit suma de 150.000 lei în momentul semnării, respectiv la_ (f.25) ori din registrul jurnal reiese că din casieria societății s-a ridicat doar suma de
139.000 lei, administratorul reclamantei ridicând încă 22000 lei în luna
octombrie 2009 și că în aceeași lună și în noiembrie 2009 a restituit 8000 lei, astfel că la 31.XII.2009 înregistrează suma de 153.002 lei pentru care nu a prezentat acte în formă autentică prin care să facă dovada că a fost utilizată pentru achiziționarea de bunuri sau servicii în folosul societății, nici documente de plată a prețului.
În situația în care reclamanta ar fi achitat un avans pentru achiziția terenului, apărare susținută atât în contestația administrativă cât și prin acțiune, acesta ar fi trebuit înregistrat în contul 409 Furnizori - debitori, lucru pe care nu l-a făcut însă.
Față de cele de mai sus și ținând seama că înstrăinarea imobilelor în natură terenuri trebuie realizată în formă autentică, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei privind cumpărarea terenului dobândit de vânzător în baza titlului de proprietate nr. 10493 din_, emis în conformitate cu dispozițiile Legii 18/1991, cu atât mai mult cu cât nu a fost finalizată documentația cadastrală și înscrierea în c.f. iar la dosar a fost depusă doar promisiunea de vânzare-cumpărare imobiliară autentificată sub nr. 1840 din 24 septembrie 2012.
Având în vedere că dividendele, majorările de întârziere și penalitățile stabilite prin actele administrativ fiscale atacate prin acțiunea dedusă judecății au fost emise în condițiile legii, tribunalul a considerat că nu există motive de nulitate sau de anulare a acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. SSR.L., solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței atacate, in sensul admiterii contestației.
Motivând recursul, recurenta arată că reținerea primei instanțe in sensul ca in mod corect prin actul de control fiscal si respectiv de impunere s-a apreciat ca societatea nu a determinat corect baza de calcul a impozitului pe dividende, in sensul ca ar fi diminuat aceasta baza de calcul cu suma de 153.002 lei, ce ar reprezenta dividende (si la care ar corespunde un impozit de 24.480 lei - 153.002xI6% ) este lipsita de temei si nesocotește probatoriul administrat. Existenta operațiunii comerciale vizând achiziția unui imobil pe societatea comerciala justifica suma analizata in decizia de impunere, independent de o operațiune contabila imperfecta ce altminteri poate fi reglementata din punct de vedere contabil.
Astfel se retine si in raportul de expertiza, ce consemnează: "chiar daca nu sunt întocmite documente contabile privind încasarea sumelor de către administratori si ca aceste sume ar fi fost ridicate de la casierie pentru achiziții de bunuri - teren pentru activități prevăzute in actul constitutiv, destinația plății este clara si, potrivit înscrisului consemnat, rezulta ca privește avansul acordat si consemnat pentru teren si primit de vânzătorii Vlad N. si Vlad Floare".
Recurenta se raportează astfel la antecontractul de vânzare-cumpărare imobiliara sub semnătura privata nr. 101/_, dar si la promisiunea de vânzare-cumpărare autentificata sub nr. 1840/_ de BNP Urda M., prin care S.C. SSR.L., in calitate de promitent cumpărător, a convenit cu privire la vânzarea-cumpărarea unei suprafețe de 1,0004 ha teren cu vegetație forestiera in locul numit « Gruiul Ursului », in hotarul localității Săliștea de Sus, pentru prețul total de 200.000 lei.
Esențial este ca raportul juridic sa existe întrucât operațiunea fiscala trebuie sa reflecte activitatea desfășurata de contribuabil.
Tranzacția efectuata de contribuabil prin convenția intervenita la_ a fost si este justificata prin înscrisul ad probationem prezentat, iar nesocotirea acestuia pe considerentul ca nu s-a si realizat transferul
dreptului de proprietate ar contraveni principiului libertății contractuale instituit de art.969 Cod civ.
Argumentația primei instanțe ca de altfel si cea din considerentele deciziei de impunere, in sensul ca prin antecontract proprietarii terenului doar se obliga ca in termen de 24 de luni sa încheie un contract de vânzare- cumpărare, fara insa a se si face transferul dreptului de proprietate, nu are relevanta întrucât orice antecontract de vânzare-cumpărare da naștere unei obligații de a face, respectiv de a perfecta contractul prin încheierea actului translativ de proprietate.
Aceasta insa nu împiedica nici încheierea valabila a unor antecontracte de vânzare-cumpărare si nici stipula rea unor obligații sinalagmatice specifice unui contract de vânzare-cumpărare, cum este obligația promitentului cumpărător de plata a prețului, respectiv obligația promitentului vânzător de predare a folosinței (posesiei bunului).
Nu se poate considera ca societatea nu a justificat cu documente de achiziții de bunuri si de servicii sumele menționate pe care organele fiscale le considera ca utilizate in scopuri personale, iar dovada o constituie antecontractul de vânzare-cumpărare amintit mai sus.
În acest sens, și concluziile raportului de expertiza - necontestat de către intimata, omise de instanța fondului: "in situația analizata, considerarea ca suma de 150.000 lei ar fi fost utilizata in scopuri personale de către administratorul, asociatul societății nu are temei. Impozitul pe dividende, majorări si penalități de întârziere aferente, nu sunt corect stabilite de către organele fiscale prin decizia de impunere atacata si prin actele administrativ fiscale atacate. Societatea nu datorează impozit pe dividende in suma de 24.480 lei si, in consecința nici majorări sau penalități aferente.
Prin urmare este lipsit de relevanta daca sub aspect contabil operațiunile nu au fost evidențiate cu respectarea întocmai a operațiunilor pe cont.
Esențial este ca destinația sumei este cea amintita, fiind lipsit de dubiu ca suma de 150.000 lei nu reprezintă dividende ci cu aceasta suma societatea a achiziționat, chiar daca încă translația proprietății nu a avut loc, datorita nedefinitivării operațiunilor de carte funciara de către promitentul vânzător.
Potrivit dividende așa cum ele sunt definite de art. 7 pct. 12 Cod fiscal
respectiv distribuire in bani sau in natura efectuata de o persoana juridica unui participant la acea persoana juridica, drept consecința a deținerii unor titluri de participare la acea persoana juridica
A considera ca dividende suma de 150.000 lei ar însemna, pe de-o parte sa se nesocotească dispozițiile art. 7 care definesc această instituție, iar pe de alta parte, ca aceasta suma achitata de societate unor terțe persoane cu titlu de preț nu s-ar mai regăsi astfel evidențiată la achiziția bunului pe societate, la momentul la care actul translativ de proprietate se va încheia, in condițiile în care prețul a fost achitat anterior încheierii actului autentic notarial translativ de proprietate.
Așa cum art. 7 pct. 33 definește, costul de achiziție al unor mijloace fizice amortizabile si terenuri reprezintă valoare fiscala, iar aceasta se evidențiază in mod corespunzător in contabilitatea societății.
Daca suma de 150.000 ar reprezenta dividend, atunci cum s-ar mai putea reflecta valoarea de achiziție atât timp cat imobilul este achiziționat de societate cu titlu de vânzare-cumpărare?
Prin urmare nu se poate discuta de dividende ci in mod indiscutabil de sume achitate de societate unor terțe persoane cu alt titlu, respectiv preț de achiziție.
Nu se poate susține ca atât timp cat nu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentic suma achitata de cumpărătorul S.C. SSRL. nu are justificare.
Justificarea se găsește in convenția intervenita si dovedita prin contractul sub semnătura privata reținut de organele fiscale, iar suma de
150.000 lei cu titlu de parte din preț, constituie suma achitata fiind lipsit de relevanta daca au fost evidențiate una sau mai multe ridicări succesive de numerar, si pe care pe care in mod greșit organele fiscale o considera ca reprezentând dividende.
Atât timp cat actul translativ nu a fost întocmit este firesc ca nu se putea evidenția transferul sumei pe contul care privește achiziția de bunuri.
Susținerea din decizie in sensul ca daca contestatoarea ar fi achitat un avans pentru achiziția terenului, acesta ar fi trebuit înregistrat in contul 409
«furnizori - debitori" nu justifica reținerea ca dividend a acestei sume achitate cu titlu de preț (cu atât mai mult cu cat operațiunea contabila nici nu trebuia in acest el înregistrata, după cum reiese din lucrarea de expertiza). Esențiala este natura si destinația sumei iar nu neapărat modul in care suma a fost evidențiata. Daca in contul 409 amintit s-ar fi regăsit o suma corespunzătoare, atunci se putea aprecia ca aceasta operațiune contabila din cont 473, nejustificata ulterior, ar constitui dividende, insa discutam de una si aceeași operațiune - achiziția bunului evidențiata prin nota contabila 473=5311, chiar daca evidențierea impune încă o operațiune contabila. respectiv operațiunea inițiala 473 = 5311 sa fie stornată si sa se realizeze înregistrarea sumelor pe cont 232 «Avansuri acordate pentru imobilizări corporale in curs » (2321 - «Avansuri acordate pentru terenuri si construcții »).
În data de_, intimata pârâtă D. G. a F. P. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 9), prin care a solicitat respingerea recursului promovat de către recurenta reclamanta și menținerea sentinței atacate ca fiind legala si temeinica.
Se solicită menținerea Sentinței civile nr. 6605/_ ca fiind legala si temeinica, pentru următoarele motive:
Astfel, raportat la susținerile recurentei reclamante mai sus arătate pe care și-a întemeiat si motivat recursul promovat, se arată următoarele:
soluția instanței este temeinica si legala iar din probatoriul administrat nu a rezultat ca suma in discuție reprezintă parte din prețul de vânzare a unui imobil pe care recurenta reclamanta susține ca l-ar fi achiziționat, motiv pentru care organele fiscale au făcut aplicarea corecta a dispozițiilor legale in materie.
existenta operațiunii comerciale vizând achiziția unui imobil pe care recurenta reclamanta susține ca ar fi efectuat-o nu poate fi probata si întemeiata pe susțineri de genul "operațiune contabila imperfecta "atâta timp cat contabilitatea unei persoane juridice este reglementata de dispoziții legale stricte care trebuie sa fie cunoscute si aplicate de către toți cei implicați, necunoașterea legii nefiind exoneratoare de răspundere.
înstrăinarea imobilelor in natura terenuri trebuie realizata in forma autentica - cerința ad validitatem. Astfel, este lipsita de relevanta susținerea reclamantei privind cumpărarea terenului dobândit de vânzător in baza titlului de proprietate nr.l0493 din_ . emis in conformitate cu dispozițiile Legii 18/1991.
Cu atât mai mult cu cât nu a fost finalizata documentația cadastrala in CF, iar la dosar a fost depusa doar promisiunea de vânzare-cumpărare imobiliara autentificata sub nr.1840 din 24 septembrie 2012. "
Este expusă pe larg prezentarea faptica susținuta de texte legale a operațiunilor derulate.
Arată intimata că SC SS nu a prezentat documente de plata a sumei către proprietarii terenului. iar din documentele existente in copie la dosarul cauzei respectiv registrul jurnal si balanța de verificare la_ . rezulta ca societatea nu a înregistrat in evidenta contabila plata sumei si bunul cumpărat.
In concluzie, consideră că SS datorează impozitul pe dividende in suma de 24.480 lei, cum de altfel, instanța fondului in mod corect a reținut in motivare a sentinței " organul fiscal a reținut corect ca sumele reprezintă dividende ținând seama de dispozițiile art. 7 alin.l pc.12 al.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu atât mai mult cu cat in antecontractul de vânzare cumpărare s-a consemnat ca s-a plătit suma de
150.000 lei in momentul semnării, respectiv la_ (f.25) ori din registrul jurnal reiese ca din casieria societății s-a ridicat doar suma de 139.000 lei, administratorul reclamantei ridicând inca 22.000 de lei in luna octombrie 2009 si ca in aceeași luna si in noiembrie 2009 a restituit 8000 lei, astfel ca la 31.XII.2009 înregistrează suma de 153.002 lei pentru care nu a prezentat acte in forma autentica prin care sa facă dovada ca a fost utilizata pentru achiziționarea de bunuri sau servicii in folosul societății nici documente de plata a prețului. "
"In situația in care reclamanta ar fi achitat un avans pentru achiziția terenului, acesta ar fi trebuit înregistrat in contul 409 Furnizori, lucru pe care nu l-a făcut insa";. "… ținând seama ca înstrăinarea imobilelor in natura terenuri trebuie realizata in forma autentica este lipsita de relevanta susținerea reclamantei privind cumpărarea terenului dobândit de vânzător in baza titlului de proprietate nr.10493 din_, emis in conformitate cu dispozițiile Legii 18/1991, cu atât mai mult cu cat nu a fost finalizata documentația cadastrala in CF iar la dosar a fost depusa doar promisiunea de vânzare-cumpărare imobiliara autentificata sub nr.1840 din 24 septembrie 2012" (pag.6 alin.2 si alin.3 si alin.4 din Sentința civila nr.6605/_ ).
In ceea ce privește majorările si penalități de întârziere, se arata faptul ca: pentru neachitarea in termen legal a impozitului pe dividende, organele de inspecție fiscala au calculat majorări si penalități de întârziere in suma de
9.334 lei și se indică textele legale care instituie aceste accesorii.
Recurenta S.C. "S. " S.R.L. a depus în data de_ Concluzii scrise, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, in sensul admiterii contestației si pe cale de consecința anularea deciziei atacate nr. 342 din_, anularea deciziei de impunere nr. F-MM 578/_ împreuna cu raportul de inspecție fiscala nr. 120791_ - privind obligațiile fiscale stabilite de inspecția fiscala in suma de 33.814 lei. reprezentând 24.480 lei impozit pe dividende si 9.334 lei majorări si penalități de întârziere aferente impozitului pe dividende. Solicită și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, in ambele instanțe, in cuantum total de 7.510 lei, din care onorar avocat in prima instanța (2.000 lei) și onorar avocat in recurs (2.480 lei) conform chitanțelor anexate, plus alte cheltuieli descrise.
Sunt punctate câteva aspecte importate in soluționarea prezentei pricini și îndeosebi că s-a procedat la rectificarea in contabilitate in sensul
evidențierii in prezent in mod corect in contabilitate pe contul 2321
«avansuri acordate pentru terenuri si construcții» suma in discuție.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Pe baza raportului de inspecție fiscală nr. 12079/_, prin decizia de impunere nr. F-MM 5789/_ emisă de Activitatea de I. Fiscală, s- a stabilit în sarcina reclamantei impozit pe dividende în sumă de 24.480 lei calculat pentru suma de 153.001,54 lei respectiv 139.000 lei înregistrată în luna iulie 2009 prin articolul contabil 473 = 5311 și suma de 22.000 lei în luna septembrie, reprezentând ridicări de numerar din casieria societății de către administratorul acesteia, constatându-se că prin articolul contabil 5311 = 473, administratorul restituie societății suma de 2.000 lei în luna octombrie și suma de 6.000 lei în luna noiembrie.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă care a concluzionat suma plătită cu titlu de avans preț al antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la_ nu este evidențiată corect în contabilitatea reclamantei, respectiv întreaga sumă de 161.000 lei plăți (ieșiri) și de 8.000 lei încasări (ieșiri), pentru sumele încasate din casă, dacă acestea au fost primite direct de către vânzătorii terenului prevăzut în pre contract sumele trebuiau înregistrate ca avansuri acordate pentru terenuri și construcții - cum se consemnează în raport la cap. II pct. 5.
Pentru avansuri în temeiul unui antecontract de vânzare-cumpărare, există grupa de conturi pentru "Avansuri acordate pentru imobilizări în curs";, respectiv "Avansuri acordate pentru terenuri și construcții cont 2321";. Acest cont este destinat pentru evidențierea avansurilor acordate și în acest cont trebuie să fie evidențiată și suma de 150.000 lei, potrivit contractului, contract care, în acest sens confirmă încasarea sumei de către vânzătorii Vlad N. și Vlad Floare, operațiunea inițială 473 = 5311, trebuind stornată (potrivit reglementărilor contabile).
Conform balanței de verificare la_, SC SS înregistrează în debitul contului 473 "Decontări din operații în curs de clarificare"; suma de 153.001,54 lei.
În același sens este registrul jurnal din care rezultă că SC SS înregistrează prin articolul contabil 473 = 5311 suma de 139.000 lei în luna iulie și suma de 22.000 lei în luna septembrie, reprezentând ridicări de numerar din casieria societății de către administratorul acesteia iar prin articolul contabil 5311 = 473, administratorul restituie societății suma de
2.000 lei în luna octombrie și suma de 6.000 lei în luna noiembrie.
Problema care se pune este dacă poate fi justificare pentru avansuri antecontractul de vânzare-cumpărare imobiliara sub semnătura privata nr. 101/_, și promisiunea de vânzare-cumpărare autentificata sub nr. 1840/_ de BNP Urda M., prin care S.C. SSR.L., in calitate de promitent cumpărător, a convenit cu privire la vânzarea-cumpărarea unei suprafețe de 1,0004 ha teren cu vegetație forestiera in locul numit Gruiul Ursului, in hotarul localității Săliștea de Sus, pentru prețul total de 200.000 lei.
Nu s-a contestat realitatea deținerii de către societate a acestui teren și nici utilizarea acestuia pentru activitatea firmei, cum pretinde reclamanta. Realitatea patrimoniului unei societăți comerciale trebuie să primeze în fața situației scriptice, care poate să nu fie de o acuratețe deplină și corect condusă, în condițiile în care expertul a reținut și lipsa unei activități de contabilitate profesioniste. Pentru aceste încălcări ale legislației contabile, precum și pentru efectuarea de plăți importante în numerar de către societate, altele sunt sancțiunile, și ar fi excesiv să se ignore că, în realitate,
terenul a ajuns în patrimoniul firmei, momentan ca simplu drept de creanță, dar cu detenția și utilizarea acestuia și că prețul s-a achitat, mențiunea din antecontract servind de dovadă a plății.
Din totalul sumei ridicate din casierie, 153.002 lei, numai 150.000 lei sunt justificați de antecontract și de plata prețului în momentul semnării, respectiv la_, pentru diferență nu s-au prezentat acte care să facă dovada că a fost utilizată pentru achiziționarea de bunuri sau servicii în folosul societății, diferența de 3.002 lei rămânând nejustificată, debitul fiscal pentru aceasta fiind calculat prin expertiză la 663 lei, cuprinzând 480 lei impozit și 183 lei majorări și penalități.
Nu prezintă relevanță decisivă faptul că la data semnării antecontractului,_, din casieria societății s-a ridicat doar suma de
139.000 lei, administratorul reclamantei ridicând încă 22000 lei în luna octombrie 2009 și că în aceeași lună și în noiembrie 2009 a restituit 8000 lei, deoarece în măsura valorii sale antecontractul justifică suma, chiar dacă o parte a fost ridicată ulterior, probabil pentru recuperarea diferenței achitată din bani proprii ai administratorului.
Sub alt aspect, prin operațiunea de rectificare contabilă prezentată în recurs, reclamanta a regularizat înregistrările contabile pentru a aduce starea scriptică a societății în concordanță cu operațiunea comercială de achiziționare prin antecontract a unui teren.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul și să modifice hotărârea atacată în sensul că va admite în parte acțiunea și va anula parțial următoarele acte: Decizia nr. 342 din_ emisă de D. G. a F. P. a jud. M. - Biroul de Soluționarea Contestațiilor, precum și decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare F-MM 578 din_ emisă de Administrația
P. și raportul de inspecție fiscală nr.12079/_, fiecare pentru suma de 33.151 lei reprezentând impozit pe dividende (24.000 lei) și majorări și penalități de întârziere aferente (9.151 lei).
În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 C. proc. civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamantei S.C. SSR.L. suma de 6150 lei cheltuieli de judecată parțiale, instanța reducând la 3.000 lei onorariul avocațial pentru cele două faze procesuale, ținând cont atât de gradul de complexitate al cauzei, cât și de cantitatea de muncă depusă de avocat în și pentru proces, restul cheltuielilor fiind acordate integral, în măsura solicitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta recurentă S.C. SSR.L. împotriva sentinței civile nr.6605 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea și anulează parțial următoarele acte: Decizia nr. 342 din_ emisă de D.
a F. P. a jud. M. - Biroul de Soluționarea Contestațiilor, precum și decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare F-MM 578 din_ emisă de Administrația F. P. și raportul de inspecție fiscală nr.12079/_, fiecare pentru suma de 33.151 lei reprezentând impozit pe dividende (24.000 lei) și majorări și penalități de întârziere aferente (9.151 lei).
Obligă pârâta D. G. a F. P. a Județului M. să plătească reclamantei S.C. SSR.L. suma de 6150 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. S. AL H.
G.
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: V.I.
