Sentința civilă nr. 439/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 439/2013
Ședința publică de la 13 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant S. E. S. C. și pe pârât A. F. PENTRU M. - M.
M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Sabou Corina în reprezentarea intereselor reclamantei, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Reprezentanta reclamantei invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, în temeiul art. XXIII din Legea pentru degrevarea instanțelor, competența de soluționare aparținând Tribunalului.
La întrebarea instanței arată că, din perspectiva art. 3 C.pr.civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, la data sesizării instanței competența aparținea Curții de Apel.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 3 C.pr.civ., raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 1591alin2 C.pr.civ., invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj și reține cauza în pronunțare prin prisma excepției invocate.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.2936 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei, formulată de reclamanta S. E. S. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRȚIA F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect anulare act administrativ - anulare decizie de impunere, raport de inspecție fiscală și titlu executoriu, în favoarea Curții de Apel Cluj.
Instanța verificând din oficiu competența materială de soluționare a cauzei, reține următoarele texte de lege din Codul de procedură fiscală, relevante în cauză, a reținut următoarele:
Potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Conform art. 210 din același act normativ în soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz. Decizia sau dispoziția emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
1
Potrivit art. 218 C. proc.civ. deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
În înțelesul legii contenciosului administrativ se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim( art. 8 ).
Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Cum în prezenta cauză ne aflăm în prezența unui act administrativ unilateral asimilat ( refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal), ce este de competența funcțională a unei autorități publice centrale, recte Administrția F. Pentru M. - M. M. -, tribunalul văzând prevederile legale mai sus enunțate, în baza art. 158 și 159 pct.2 Cod procedură civilă (în vigoare la data introducerii cererii), a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj.
În ședința publică din_ curtea din oficiu întemeiat pe dispozițiile art. 10 din legea contenciosului administrativ a invocat excepția necompeteței sale materiale. Deliberând asupra acestei excepții de ordine publică curtea reține următoarele:
După parcurgerea procedurii prealabile, sesizarea instanței cu acțiune directă în contencios administrativ se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c, art. 3 din Codul de procedură civilă.
În raport de acest criteriu, trebuie tranșat și incidentul referitor la delimitarea pe verticală a competenței instanțelor de contencios administrativ.
Singurele criterii ce trebuie avute în vedere în soluționarea incidentului referitor la competența materială a Curții de Apel de a soluționa în primă instanță pricina sunt dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 2, 3 din C.pr.civ.
Criteriul valoric al creanței bugetare contestate este cel în raport de care această delimitare trebui realizat.
La data învestirii Tribunalului creanța se situa sub nivelul pragului de
500.000 de lei despre care face vorbire prima teză evocată în art. 10 din Legea nr. 554/2004.
2
Reclamant nu a sesizat instanța cu o cerere privind obligarea autorității la soluționarea contestației promovate în condițiile reglementate de art. 205 C. proc.fisc. Așa fiind, caracterul de autoritate centrală a organului fiscal chemat să se pronunțe asupra legalității impunerii din perspectiva art. 205 C.proc.fisc. este lipsită de semnificație.
De altfel, la data exercitării acțiunii în contencios, această contestație a fusese deja soluționată prin decizia 179/_ ( f.28 dos_ ).
Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Chestiunea legată de limitele învestirii, de admisibilitatea sesizării instanței de contencios cu o acțiune directă de anulare a actului administrativ fiscal reprezintă apanajul instanței care are în mod real competență de atribuțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj. Constată ivit conflictul negativ de competență și sesizează Înalta Curte de
Casație și Justiție în vederea efectuării regulatorului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. AL H. A. B.
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
3
