Decizia civilă nr. 3893/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 3893/2013

Ședința publică de la 04 Aprilie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.

Judecător M. D.

Judecător R. -R. D. Grefier M. T.

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta F. A. D., împotriva sentinței civile nr. 12040/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ contribuție la sistemul de asigurări de sănătate.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise.

Se constată totodată faptul că, prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.

CURTEA

Reclamanta F. A. D. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 12040/_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ solicitând admiterea recursului și anularea deciziilor de impunere din oficiu nr.368893/1 și /2 din_ și a deciziei E 437/_ .

Recurenta consideră că lipsa contractului de asigurare încheiat cu intimata-pârâtă afectează chiar dreptul acesteia de a solicita plata contribuției. Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca această contribuție să se nască doar din calitatea de asigurat, nu ar fi reglementat în alin.1 al art.211 din Legea nr.95/2006, obligația încheierii unui contract de asigurare. În condițiile în care intimata-pârâtă nu face dovada încheierii contractului de asigurare, nu se poate face aplicarea prevederilor alin.2 și3 ale art.257 din Legea nr.95/2006.

Se susține faptul că legea impune caselor de sănătate să informeze pe contribuabili și dă posibilitatea existenței unei categorii de persoane care nu fac dovada calității de asigurat dar beneficiază totuși de anumite servicii. C. de A. nu are calitatea de organ fiscal, nu s-au respectat dispoz.art.85 C.proc.fiscală, nefiind depusă vreo declarație, nefiind ascultat contribuabilul, lipsește semnătura persoanelor împuternicite la data emiterii deciziilor de impunere, acestea nu sunt motivate în fapt și sunt stabilite pentru o perioadă prescrisă pentru că obligațiile fiscale puteau fi stabilite doar pentru cei 3 ani anterior inspecției fiscale. De altfel, debitele accesorii nu sunt datorate pentru că este o formă de răspundere civilă delictuală care în cazulde față nu este dovedită.

C. de A. de S. a J. C. prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.

Pârâta-intimată arată că în ceea ce privește creanțele datorate la FNUASS nu rezultă din raporturi juridice contractuale, ci din calitatea de asigurat conferită d elege. Prin urmare, reclamantul nu face parte din categoria persoanelor (străine) menționate la art.214 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, pentru care asigurarea este facultativă, în cazul reclamantului, în calitate de cetățean român cu domiciliul în România, asigurarea socială de sănătate este obligatorie. Statutul de persoană asigurată nu este condiționată de încheierea unui contract de asigurare, ci de cele două condiții obligatorii și anume: cetățean român cu domiciliul în România și dovada contribuției la FNUASS asupra veniturilor realizate.

Totodată, precizează faptul că obligația de plată se naște la data realizării venitului, iar reclamantul nu poate fi ținut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.

Din actele și lucrările dosarului, Curtea va reține următoarele:

În privința respectării dreptului la apărare reglementat de art.9 alin.1 C.proc.fiscală, Curtea observă că organul fiscal urma să ia măsuri de executare silită și nu s-a arătat vătămarea cauzată de lipsa audierii în fața organului fiscal. De altfel, decizia de impunere, respectă prevederile art.43 alin.2 C.proc.fiscală, nefiind incidente motive de nulitate conform art.46 C.proc.fiscală.

Recurenta a arătat că nu are contract de asigurare, astfel că nu are obligația achitării sumelor stabilite prin decizii de impunere și a accesoriilor calculate.

În ceea ce privește lipsa contractului de asigurare, Curtea de Apel va aprecia că prevederile art.214 din Legea 95/2006 nu pot fi invocate de către reclamant ci acesta are calitatea de asigurat potrivit art.211 din același act normativ și prin urmare, obligația plății contribuției către FNUASS.

Având în vedere că lipsa acestui contract nu poate fi opusă Casei de A. de S., deoarece legea a stabilit principiul contributivității obligatorii asupra veniturilor realizate chiar dacă acest contract de asigurare nu este încheiat, iar reclamantul este asigurat potrivit prevederilor legale rezultă că reclamantul avea și obligația contribuției asupra veniturilor realizate.

Prin emiterea deciziei de impunere Curtea consideră că nu se încalcă principiul dreptului de opțiune pentru Casele de A. de S., conform art.218 din Legea 95/2006, reclamanta având posibilitatea să opteze asupra oricăreia dintre casele de asigurări de sănătate, însă acest lucru nu schimbă obligația acesteia de a contribui la FNUASS și nici cuantumul obligațiilor datorate.

Potrivit prevederilor legale nu există o concurență între Casele de A. de S. tocmai pentru că, contribuția este făcută la Fondul Național Unic.

În ceea ce privește invocarea de către reclamantă pe lângă această obligație a plății contribuției, revine dreptul corelativ de a fi informat în conformitate cu art.222 din Legea 95/2006 asupra nivelului de contribuție personală și a modalității de plată acest drept nu este în măsură să îl exonereze pe reclamant de la plata acestei contribuții,deoarece nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Astfel, această lege a fost făcută publică și toate persoanele care realizau venituri aveau cunoștința obligației contribuției către FNUASS.

Un alt aspect invocat de către reclamanta-recurentă este al lipsei de competență a intimatei, respectiv a lipsei calității de organ fiscal. Calitatea de organ fiscal este dată de posibilitatea dată de prevederile Legii 95/2006 coroborate cu art.35 din Ordinul 617/2007 de a emite titlul de creanță în conformitate cu art.86 C.proc.fiscală pentru obligațiile reprezentând contribuții la FNUASS.

Având în vedere obligația recurentei-reclamante de a achita obligațiile fiscale principale, acesta datorează și obligațiile fiscale accesorii conform art.119 și 120 C.proc.fiscală raportat la art.259 alin.7 lit.b din Legea 95/2006.

Potrivit acestor prevederi în intervalul termenului de prescripție fiscală prev.de art.91 C.proc.fiscală, C. de A. de S. poate stabili atât obligațiile fiscale principale reprezentând contribuția legală lunară la care sunt obligați asigurații, contribuție calculată asupra veniturilor impozabile realizate, cât și obligații fiscale accesorii care se calculează raportat la termenele de scadență stabilite prin normele de aplicare pentru plata contribuției curente.

Majorările de întârziere nu pot fi înlăturate pe ideea de culpă a instituției publice care nu și-a îndeplinit obligația de informare și notificare a contribuabililor pentru că această excludere de la plata majorărilor de întârziere trebuia stipulată prin lege și normele de aplicare. Având temei legal doar pentru stabilirea acestor majorări și nu pentru înlăturarea acestora, susținerea recurentului de sancționare a conduitei autorității publice prin înlăturarea acestor majorări de întârziere, este lipsită de fundament.

Toate aceste aspecte duc la concluzia respingerii recursului ca nefondat în conformitate cu art.312 C.proc.civ., nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. invocat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de F. A. D., împotriva sentinței civile nr. 12040/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului

C., pe care o meneține în întregime. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

L. U. M.

D.

R. R.

D. M.

T.

red.RRD/AC 2 ex. - _

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3893/2013. Contencios. Anulare act administrativ