Decizia civilă nr. 39/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 39/2013
Ședința publică din 23 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: P. I. JUDECĂTOR: U. I.
GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata-recurentă C. SA - C.
, împotriva sentinței civile nr. 3324 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, în contradictoriu cu petentul-intimat S. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul reține recursul în pronunțare.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 3324 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul S.
M., în contradictoriu cu intimata C. - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, au fost anulate procesele-verbale de constatare a contravențiilor seria R12 nr. 0087614/_ și nr. 0086948/_ și s-a dispus restituirea sumei de 125 lei achitate cu ordinul de încasare nr. 2012021300015430 și chitanța seria TS7, nr. 5699454 din_, cu titlu de amendă stabilită prin procesul- verbal de constatare a contravențiilor seria R12 nr. 0087614/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesele- verbale de constatare a contravențiilor seria R12 nr. 0087614/_ și nr. 0086948/_, petentul a fost sancționat, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 cu amenzi contravenționale în cuantum de 250 lei, reținându-se că în datele de_, ora 20:29 și_, ora 19:39, pe DN 17, km. 85+380 m, Tiha Bârgăului, jud. B. -Năsăud, vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat fără a deține rovinieta valabilă. S-a reținut că prin aceste fapte a fost încălcat art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. În baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, petentul a fost obligat și la plata a două tarife de despăgubire în valoare de 28 euro.
Petentul a achitat tariful de despăgubire și jumătate din minimul amenzii stabilite prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria R12 nr. 0087614/_
, fapt atestat de ordinele de încasare nr. 2012021300015430 și nr. 2012021300015434 din_ și chitanța seria TS7 nr. 5699454/_ (f. 11, 12).
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Instanța a reținut că, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, aceasta putând fi constatată și din oficiu.
Conform art. 15 alin. (1) din OG nr. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
Analizând, prin prisma normelor legale invocate anterior, legalitatea proceselor verbale atacate, instanța reține că acestea conțin toate elementele enumerate mai sus, însă înscrisurile nu poartă o semnătură olografă a agenților constatatori, ci conțin o mențiune potrivit căreia documentele au fost generate și semnate electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001.
Potrivit art. 4 pct. 1 și 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, datele în formă electronică sunt reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice, iar înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Punctul 3 al aceluiași articol stipulează că semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
În acord cu prevederile art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Spre deosebire de un asemenea înscris, procesul verbal de contravenție reprezintă un act juridic administrativ unilateral, emanând de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale, și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă și se execută din oficiu, legea prevăzând redactarea lui într-o anumită formă
"ad validitatem";, cu respectarea tuturor prescripțiilor legale de fond și de formă, pentru încheierea sa valabilă, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Înțelesul pe care actul normativ menționat anterior îl atribuie noțiunilor de înscris în formă electronică și semnătură electronică reflectă incompatibilitatea acestora cu procesele verbale de contravenție transmise petentului în formă tipărită.
Astfel, definiția înscrisului electronic se referă și la faptul că această colecție de date urmează să fie citită prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Ori, procesele verbale primite de petent nu se încadrează într-o astfel de categorie. Mai mult, art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001 prevede că semnătura electronică poate fi atașată sau logic asociată cu alte date în formă electronică, însă, în condițiile în care procesele verbale transmise petentului nu întrunesc această caracteristică, ci reprezintă înscrisuri tipărite pe suport de hârtie, concluzia ce se desprinde este că acestor documente nu li se poate atașa o semnătură electronică, iar mențiunea potrivit căreia au fost semnate electronic, în condițiile Legii nr. 455/2001, nu poate suplini viciile prezentate anterior, fiind astfel lipsită de efect.
Așadar, procesele-verbale de constatare a contravențiilor seria R12 nr. 0087614/_ și nr. 0086948/_ nu conțin unul din elementele a căror lipsă atrage nulitatea absolută, respectiv semnătura agenților constatatori, astfel încât, instanța a apreciat că acestea au fost nelegal întocmite.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, raportat la prevederile art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petent și a dispus anularea proceselor-verbale atacate, precum și restituirea sumei de 125 lei achitate cu titlu de amendă stabilită prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor seria R12 nr. 0087614/_, conform ordinului de încasare nr. 2012021300015430 și chitanței seria TS7, nr. 5699454 din_ .
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta C.
- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ solicitând
admiterea recursului, casarea sentinței recurată și pe fond respingerea plângerii contravenționale.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a făcut o confuzie în speță fiind aplicabile, dispozițiile OG 15/2002 care au caracter de norme speciale ce derogă de la normele generale în speță OG2/2001, potriva principiului de drept specialia generalibus derogant.
Conținutul procesului verbal de contravenție este dat de OG 15/2002 fiind emis in sistem electronic conform OG 15/2002, si nu de OG 2/2001, astfel ca, nu mai este necesar prezenta contravenientului sau a unui martor, iar semnătura agentului este atașata electronic la data emiterii procesului verbal de contravenție.
Din conținutul prevederilor legale menționate prin OG 15/2002 coroborate cu prevederile Ordinului 769/2010 sunt stabilite clar ce date se menționează in procesul verbal de contravenție si ce sancțiuni se aplica.
In ceea ce privește excepția invocată din oficiu privind legalitatea proceselor verbale de constatare a contravenției, privind lipsa semnăturii agentului constatator, instanța de recurs va constata că procesele verbale de constatare a contravenției contestate conțin mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 si a HG nr.1259/2001 de către agentul constatator cu certificatul calificat emis de CERTSIGN SA
Conform dispozițiilor art.6, din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act
juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătură olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator investit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul verbal corespund întru totul stării de fapt și de drept reținute, investind astfel actul de constatare a contravenției cu prezumția de legalitate si temeinicie.
Întrucât art. 17 din OG nr.2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscris a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ubi lex non dlstinguit. nec nos distinsțuere debemus, instanța va reține că procesele verbale emise sunt semnate potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe înscrisuri care emanând de la recurentă si recunoscute, dobândesc potrivit legii valoarea unor acte autentice, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces verbal de contravenție.
Instanța de fond a realizat o confuzie între, pe de o parte, generarea unui înscris în formă electronică și, pe de altă parte materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate.
Generarea în formă electronică a PVCC nu este altceva decât corolarul aplicării semnăturii electronice, fiind totodată justificată chiar de specificul prezumtivei fapte contravenționale reținute în cuprinsul sau, întrucât potrivit art.9, alin.2 din OG nr.15/2002 precum și art.11, alin. 1 din Ordinul 769/2010 privind normele metodologice, constatarea acestor contravenții se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, respective cu mijloace tehnice, parte a SIEGMCR, caz în care "PVCC se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației si internelor - DRPCIV", potrivit art. 9, alin.3 din OG nr. 15/2002.
Pe cale de consecință, fiind necesar așadar a se face diferența între, pe de o parte, generarea în formă electronică a unui document, conform datelor furnizate tot în sistem electronic în baza mijloacelor tehnice parte a SIEGMCR și a identificării contravenientului într-o baza de date, de asemenea în format electronic, furnizată de MAI și pe de altă parte întocmirea acestuia în forma scrisa, procesele verbale de constatare a contravenției sunt înscrisuri generate și semnate în forma electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice, Legea privind semnătura electronica trebuie interpretata sistematic, art.6 și art.7 din acest act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, O.G. 15/2002, O.G. 2/2001.
Intimatul S. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În motivare s-a arătat că în mod corect instanța de fond a apreciat că procesele- verbale de contravenție sunt incompatibile cu formatul electronic, iar atașarea unei semnături electronice unui înscris care nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute pentru legala întocmire a procesului-verbal nu poate suplini viciile procesului-verbal.
De altfel, ulterior practica Judecătoriei B. a fost unitară în sensul că întreg procesul-verbal de contravenție întocmit în format electronic este lovit de nulitate pentru vicii de formă, nu doar pentru lipsa semnăturii.
Ca orice act administrativ de autoritate publică, procesul-verbal de contravenție trebuie să îmbrace forma scrisă, aceasta fiind una din condițiile de validitate; nici dispozițiile OG nr. 2/2001 și nici cele ale OG 15/2002 nu prevăd în mod expres posibilitatea de a întocmi un act constatator în formă electronică.
Mai mult decât atât, având în vedere disp. art. 16 alin.7 și art. 19 din OG 2/2001, înscrisul trebuie să fie apt de a putea fi semnat, cu sau tară obiecțiuni și de către contravenient sau de martor și nu doar de agentul constatator, ceea ce exclude chiar forma electronică.
In conformitate cu prevederile art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică este destinat a fi citit prin intermediul unui program informatic sau a altui procedeu similar, din economia legii desprinzându-se ideea că atât înscrisurile electronice cât și semnătura electronică atașată acestora se aplică doar raporturilor juridice de drept privat și nu raporturilor de autoritate. In acest sens în mod corect instanța de fond remarcă faptul că disp. art. 5 din Legea 455/2001 prevăd că înscrisul conținând semnătura electronică este asimilat înscrisului sub semnătură privată, deci nu unui act de autoritate publică.
Prin urmare, înscrisurile depuse la dosar reprezintă o dovadă a faptului că intimata a întocmit înscrisuri în formă electronică, pe care însă nu l-ea comunicat intimatei în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, respectiv prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar căruia să-i atașeze semnătura electronică, ci prin procedura prevăzută de OG nr. 2/2001.
Ori, în mod corect instanța de fond a apreciat că neîndeplinirea condițiilor cerute de art. 17 din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea proceselor-verbale ca nelegal întocmite, critici le formulate prin motivele de recurs fiind neîntemeiate.
In drept se invocă disp. art. 115, 242 al. 2 și 299 și urm. Cod de procedură
civilă.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs
invocate cât și sub toate aspectele, constată că recursul declarat de recurentă este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Intimatul CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ din
cadrul C. SA a emis un proces-verbal de constatare a contravenției în cursul anului 2012, prin care petentul intimat a fost sancționată cu amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, petentul a fost obligată și la plata tarifului de despăgubire.
Actele conțin mențiunea că acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2011 și a HG nr. 1259/2001.
.
Art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică definește înscrisul în formă electronică ca reprezentând o colecție de date în formă
electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar art. 4 pct. 3 din același act normativ prevede că semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Din conținutul prevederilor art. 5 și 6 din Legea nr. 455/2011 rezultă că înscrisul în formă electronică căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică extinsă este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, iar cel căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.
Aceste dispoziții legale relative la regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică, coroborate cu prevederile de principiu ale 3 din același act normativ, atestă faptul că sfera de aplicabilitate a normelor instituite de Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică se circumscrie raporturilor juridice de drept privat, câtă vreme, conform textului de lege menționat, "nici o dispoziție a prezentei legi nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților";.
Or, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agent constatator), reprezintă un act administrativ cu caracter unilateral, emis în vederea executării legii și care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravenționale sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul verbal de constatare a contravenție trebuie să îndeplinească condițiile specifice de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.
Prin urmare, contrar opiniei exprimate de recurentă, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât, emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale mai sus relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie, în mod expres, posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic.
Această concluzie se impune și din perspectiva respectării tuturor garanțiilor vizând dreptul la apărare de care trebuie să beneficieze persoana față de care se antrenează răspunderea contravențională, în condițiile în care specificul raporturilor de contencios administrativ, cum este și cazul celui care derivă din exercitarea plângerii contravenționale, relevă o poziție de inegalitate în care se află părțile, determinată de prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, reținând că obligarea la plata cheltuielilor de judecată este fundamentată pe principiul culpei procesuale, intimata fiind nevoit a se adresa instanței pentru anularea actelor
sancționatorii nelegal întocmite, tribunalul, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art.312 alin.1 și alin. 3 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C. SA - C. sentinței civile nr. 3324 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C. - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în B., sector 6,
b-dul I. M., nr. 401A, împotriva sentinței civile nr. 3324 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | ||||
V. C. | I. | P. | I. U. P. | R. | A. |
Red/dact: VC/VAH_ /4.ex
Jud. fond: C. R.R
