Decizia civilă nr. 397/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 397/2013
Ședința publică din data de 20 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR: D. E. L. JUDECĂTOR: I. P. GREFIER: I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta S. E. I. SRL R., împotriva sentinței civile nr.1992/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Cauza s-a judecat în fond la data de 6 iunie 2013, concluziile reprezentantului recurentei fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 13 iunie 2013, respectiv pentru data de azi 20 iunie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Pin sentința civilă nr. 1992/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta S. "E. I. "S.R.L împotriva procesului verbal de contravenție seria AZ. 0194124 /_ emis de către I. de
P. al J. B. N. și împotriva Procesului verbal de confiscare valorică a materialului lemnos încheiat la data de_ de către I. Teritorial de R. S. și de Vânătoare C.
N. și de către I. de P. al J. B. N. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal menționat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei și sancțiunea complementară a confiscării cantității de 47,58 mc cherestea rășinos și 411,5 mc lemn rotund rășinos pentru comiterea în data de_ orele 15:00, în locul numit R. -Flotație a contravenției prev. de art.19 alin.1 lit.e din Legea nr. 171/2010, respectiv în urma unui control inopinat împreună cu organele silvice din cadrul ITRSV C. N. s-a constat că în perioada_ -_ petenta a vândut cantitatea de 47,58 mc cherestea de esență rășinos și cantitate a de 411,5 mc lemn rotund de esență rășinos fără proveniență legală.
Analizând procesul verbal de constatare a contravențiilor contestat, instanța a reținut că la încheierea acestuia au fost respectate cerințele prevăzute de OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare sub sancțiunea nulității, procesul verbal de contravenție contestat fiind legal întocmit .
Astfel, faptul că procesul verbal de contravenție contestat s-a întocmit pe un alt model tipizat decât cel prevăzut în anexa nr.1 din Legea nr. 171/2010, nu este de natură să atragă anularea procesului verbal de contravenție contestat, deoarece formularul tipizat pe care s-a întocmit procesul verbal respectă cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, formular care are un regim special, fiind unic și ușor de identificat după serie și număr. Potrivit disp. art. 42 pct.8 din Legea nr. 171/2010
,,Până la confecționarea și distribuirea formularelor prev. de alin. 7, agenții constatatori folosesc în activitatea de constatare formularele tipizate folosite anterior intrării în vigoare a prezentului act normativ";, iar la data efectuării controlului noile tipizate nu erau distribuite încă lucrătorilor I. ui de P. al jud. B. N., după susținerile acestui intimat din cuprinsul întâmpinării formulate (f.25).
Împrejurarea că în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat s-a indicat sediul societății petente ca fiind R. nr. FN, reprezintă o simplă eroare materială, ce nu este
de natură să atragă anularea procesului verbal, deoarece procesul verbal de contravenție a fost înmânat administratorului societății petente, care a semnat de primire și a aplicat ștampila societății comerciale petente, motiv pentru care petenta a formulat plângere contravențională în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului verbal. Petenta nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări suferite ca urmare a indicării unui sediu eronat, iar pe de altă parte societatea petentă este ușor de identificat după denumire, număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului, Cod unic de înregistrare, administrator.
Hotărând asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.3 pct.10 din Normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și ale instalațiilor de prelucrat lemn rotund aprobate prin HG nr. 996/2008 "În situația depozitelor de materiale lemnoase (cum este situația depozitului controlat în speță) documentul de proveniență este registrul de intrare - ieșire a materialului lemnos, identificat prin poziția la care a fost înregistrată intrarea / ieșirea";. Organele de control au identificat un număr de 11 avize de însoțire a materialului lemnos din perioada_ -_ (aflate în copie la f. 26-36) care nu erau înregistrate în Registrul de evidență a intrărilor-ieșirilor de materiale lemnoase deținut de societatea petentă, acestea neregăsindu-se la paginile cu nr. 1201927, 1201928,1201929, 1201930,1201931 ( f. 37-41) din registrul respectiv.
Petenta a recunoscut faptul că cele 11 avize de însoțire nu erau înregistrate în Registrul de evidență a intrărilor-ieșirilor de materiale lemnoase, astfel că procesul verbal de contravenție contestat este temeinic.
Hotărând asupra sancțiunii amenzii aplicate petentei, instanța a constatat că acesteia i-a a fost aplicată o sancțiune în cuantumul minim prevăzut de lege, iar atâta timp cât petenta nu a făcut dovada existenței unor împrejurări deosebite care să califice fapta ca având un pericol social mai mic decât cel avut în vedere de legiuitor la data edictării normei incriminatoare, se impune a se păstra sancțiunea amenzii aplicate petentei, aceasta fiind în mod corect individualizată, raportat la cantitatea foarte mare de material lemnos ce nu a fost înregistrată în registrul societății petente într-o perioadă de 24 de zile din luna martie 2011.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a confiscării materialului lemnos, instanța a reținut că această sancțiune este prevăzută expres de disp. art. 19 alin.1 lit. l din Legea nr. 171/2010, iar procesul verbal de confiscare valorică a materialului lemnos încheiat la_ (f.7-8) reprezintă un act încheiat la sediul Ocolului S. Cormaia A. eș de o echipă formată din lucrători ai I. ui de Poliția al J. B. N. și lucrători ai I. ui Teritorial de R. S. și Vânătoare C. N. . Calculul valoric al materialului lemnos vândut fără forme legale s-a efectuat în conformitate cu Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 883/2011, astfel că pentru cantitatea de 47,58 mc cherestea rășinos a rezultat o valoare de 16108,209 lei iar pentru cantitate a de 411,5 mc lemn rotund de esență rășinos a rezultat o valoare de 76839,395 lei.
Instanța a apreciat că dispozițiile Legii nr. 171/2010 cu modificările și completările ulterioare se coroborează cu dispozițiile HG nr. 996/2008 și cu dispozițiile OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel că nu s-a încălcat principiul legalității sancțiunii, iar calculul valorii s-a efectuat de către referentul O. F. din cadrul I. ui S. și de Vânătoare B., deci de către un specialist silvic.
Față de cele arătate, instanța a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC E. I. SRL, solicitând admiterea recursului, admiterea plângerii contravenționale în sensul anulării procesului verbal de contravenție atacat și a măsurii complementare a confiscării materialelor lemnoase dispusă prin procesul verbal contestat și procesul verbal de confiscare valorică.
În motivare, s-a arătat că aprecierea instanței de fond cu privire la inexistenta unei vătămări prin lipsa mențiunii privind sediul social si respingerea plângerii contravenționale si prin prisma acestui motiv de recurs este nelegală, deoarece nu ne aflăm în fața unei nulități relative.
Astfel, în ceea ce privește indicarea sediului social, este evident că procesul-verbal de contravenție conține doar mențiunea localității unde recurenta are sediul, fără a indica strada și numărul administrativ, care reprezintă elemente esențiale în identificarea sediului social.
Dispozițiile legale cuprinse la art.17 din O.G. nr.2/2001 sancționează cu nulitatea absolută lipsa mențiunii privind sediul social. In consecința, lipsa acestei mențiuni atrage nulitatea procesului-verbal fără a fi necesară dovada vreunei vătămări.
Referitor la sancțiunea complementară, instanța de fond nu a avut în vedere motivul invocat de recurentă, faptul că prin procesul verbal contestat s-a dispus confiscarea efectiva a materialului lemnos.
De asemenea, s-a apreciat în mod greșit că este legală aplicarea sancțiunii principale în baza Legii nr.171/2010, iar sancțiunea complementara in baza H.G nr.996/2008.
Prin procesul-verbal contestat se aplică sancțiunea complementară a confiscării cantității de 47,58 mc cherestea rășinos și 411,5 lemn rotund rășinos, fără nicio altă mențiune.
Sancțiunea este nelegală deoarece materialul lemnos confiscat nu există în patrimoniul recurentei, astfel că sancțiunea complementară a confiscării nu are obiect. Art.22 alin.(6) din legea nr. 171/2010 prevede: "In cazul aplicării sancțiunii complementare a confiscării, pentru materialele lemnoase care nu se găsesc sau care nu pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei în termenul legal, în numerar sau prin virament, în contul indicat în procesul- verbal" In consecință, atât dispoziția legală sus-citată, cât și art.24 alin.(2) din O.G.nr.2/2001, care constituie reglementarea cu caracter general în materie contravențională, prevăd măsura alternativă a obligării contravenientului la plata valorii bunurilor supuse confiscării, care nu se găsesc în patrimoniul contravenientului la data constatării faptei. Prin urmare, agentul constatator nu putea aplica măsura complementară a confiscării, ci aceea a obligării la plata contravalorii bunurilor.
Procesul-verbal de contravenție stabilește doar măsura confiscării, fără a face vreo referire la stabilirea ulterioară a prejudiciului sau obligarea la plata acestuia și fără a indica valoarea bunurilor supuse confiscării, deși art.22-25 din Legea nr. 171/2010 atribuie agentului constatator atât competența aplicării sancțiunii principale, cât și a celei complementare.
Procesul-verbal de confiscare valorică este nelegal pentru următoarele motive:
Contravenția a fost constatată, iar sancțiunea principală a fost aplicată în baza Legii nr.171/2010. Dacă se apreciază că acest proces-verbal de confiscare valorică reprezintă o anexă a procesului-verbal de contravenție, chiar dacă procesul-verbal nu conține această mențiune, aplicarea acestei măsuri este nelegală pentru că nu este prevăzută de Legea nr.171/2010, fiind încălcat principiul legalității sancțiunii.
Calculul valorii nu este legal deoarece a fost efectuat de persoane fără această competență. Conform art.30 din Legea nr.171/2010: "Valoarea despăgubirii se calculează de către: agentul constatator, daca acesta este personal silvic; ocolul silvic pe al cărui teritoriu de competenta a fost săvârșita fapta, în celelalte cazuri".
Întrucât agentul constatator este polițist, nu personal silvic, valoarea bunurilor trebuia stabilită de ocolul silvic în raza căruia a fost săvârșită fapta, conform procedurii reglementată de art.30 alin.(4) din Legea nr.171/2010.
Se consideră că actul normativ în baza căruia a fost încheiat acest proces-verbal nu îl constituie Legea nr.171/2010, ci H.G.nr.996/2008 - act normativ prevăzut expres în conținutul procesului-verbal de confiscare valorică la pct.4. De asemenea, din modul de stabilire a valorii materialului lemnos rezultă că procesul-verbal a fost emis în baza H.G. nr.996/2008, întrucât acest act normativ lasă în competența agentului constatator stabilirea prejudiciului, reglementând doar modul de calcul, nu și organul competent să stabilească prejudiciul ca în cazul contravențiilor reglementate prevăzute de L.nr.171/2010.
In această împrejurare, procesul-verbal de confiscare valorică este nul pentru că stabilește o sancțiune complementară în lipsa sancțiunii principale.
Pentru a putea fi dispusă o sancțiune complementară prevăzută de H.G.nr.996/2008, este obligatoriu a fi constatată existența unei contravenții dintre cele enumerate la art.3 din H.G.nr.996/2008 și aplicată o sancțiune contravențională principală prev.de art.4 din H.G. nr.996/2008, deoarece sancțiunea complementară are caracter accesoriu raportat la sancțiunea principală. Nu este legală aplicarea sancțiunii principale prevăzută de Legea nr.171/2010 și aplicarea sancțiunii complementare prevăzute de H.Gnr.996/2008.
Intimatul I. de P. al J. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare s-a arătat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este legal și temeinic, acesta cuprinzând în mod clar denumirea societății și a sediului social al acesteia, identificat prin precizarea localității și a străzii unde aceasta funcționează, inclusiv codul unic de înregistrare în registrul comerțului.
Sancțiunea complementară a confiscării materialului lemnos pentru care nu au fost prezentate acte care să ateste proveniența legală respectiv cantitatea de 47.58 mc cherestea de esență rășinos și 411.5 mc lemn rotund de esență rășinos. s-a aplicat în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 privind constatarea și sancționarea contravențiilor silvice, aspect care rezultă în mod clar din procesul verbal atacat.
Prevederea legală invocată de agenții constatatori stipulează că sunt "contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: ... I) vânzarea și/sau cumpărarea materialelor lemnoase fără proveniență legală sau fără avizele de însoțire ori documentele echivalente acestora, prevăzute în normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare".
Aceste prevederi legale se completează cu prevederile art. 22 alin. (6) din același act normativ, invocat de altfel și de petenta-recurentă care prevede că în cazul aplicării sancțiunii complementare a confiscării, pentru materialele lemnoase care nu se găsesc sau care nu pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei în termenul legal, în numerar sau prin virament, în contul indicat în procesul-verbal". Așa cum rezultă foarte clar din prevederile legale menționate, măsura obligării la plata contravalorii materialelor lemnoase se poate dispune numai atunci când a fost aplicată sancțiunea complementară a confiscării și numai pentru materialele lemnoase care nu se găsesc sau care nu pot fi identificate. In mod evident, materialele lemnoase a căror vânzare petenta-recurentă nu a evidențiat-o în registrul de intrare-ieșire a materialului lemnos, nu au mai putut fi găsite (fiind înstrăinate) astfel că aplicarea măsurii obligării petentei-recurente la plata contravalorii acestora apare ca fiind legală și justificată.
Opinia petentei-recurentă că această măsură s-a dispus în baza H.G. 996/2008 este greșită, din procesul verbal rezultând în mod clar temeiul legal în baza căruia a fost dispusă sancțiunea complementară.
De altfel în motivele de recurs, la punctul 2.2. petenta-recurentă face afirmații vădit greșite, susținând că aplicarea măsurii confiscării valorice nu este prevăzută de Legea nr. 171/2010 cu toate că în paragraful anterior citează chiar textul de lege care reglementează această formă de confiscare. Pe de altă parte, din procesul verbal de confiscare valorică a materialului lemnos rezultă indubitabil că acesta a fost întocmit la sediul Ocolului S. Cormaia-A. eș de către o echipă de agenți constatatori, după cum urmează: O. F., referent în cadrul I. ui S. și de Vânătoare
B., trei agenți constatatori din cadrul I.P.J. B. N. și Petraș V. G. din cadrul Comisariatului Județean al Gărzii Naționale de Mediu B. N. . Prin urmare, calculul valorii materialului lemnos care face obiectul confiscării nu a fost făcută de agentul constatator - polițist - ci de personal silvic din cadrul I. ui S. și de Vânătoare B. N., având competență teritorială corespunzătoare județului B. N., inclusiv a localității R. . unde are sediul petenta- recurentă.
Așadar, sancțiunea complementară a confiscării este legală, dată în baza sancțiunii principale în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 171/2010, iar dispunerea confiscării valorice a materialului lemnos care nu a putut fi găsit este de asemenea legală.
Intimatul I. de R. S. și de Vânătoare C. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt constatând legalitatea și temeinicia acestui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției.
A considera că fapta nu există sau că aceasta are un cu grad de pericol social redus, dovedește o gravă sfidare la adresa celorlalte persoane care respectă legislația în vigoare, precum și o încurajare de a ignora cadrul legal, ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept, mai ales că din probatoriul administrat rezultă clar că fapta există, întrunește elementele unei contravenții prevăzute și sancționate de lege și a fost constată în termenul legal.
Prin urmare, având în vedere atât considerentele expuse mai sus cât și aspectele prezentate primei instanțe prin întâmpinarea depusă, se solicită respingerea recursului și menținerea ca
temeinică și legală a sentinței civile nr. 1992/2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei N. .
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C.p.c;, Legea 46/2008 cu modificările și completările ulterioare, OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, HG 996/2008 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 171/2010.
Tribunalul examinând, în baza prevederilor art. 304 și 3041Cod procedură civilă, hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie
.
Astfel, în mod judicios prima instanță a respins plângerea contravențională formulată de petenta SC E. I. SRL, reținând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție seria AZ nr. 0194124 încheiat la data de_ de I. de P. Județean B. -N. și a procesului verbal de confiscare valorică a materialului lemnos încheiat în aceeași dată de I. Teritorial de
S. și de Vânătoare C. -N. .
În acest sens, criticile formulate de petenta recurentă cu privire la sancțiunea nulității procesului verbal de constatare a contravenției, decurgând din pretinsa nemenționare a sediului acesteia nu se fondează, în condițiile în care din conținutul actului constatator rezultă că agentul constatator a făcut mențiuni cu privire la sediul contravenientei, acestea nefiind însă complete. Astfel, deși s-a consemnat localitatea și strada situării imobilului la care figurează sediul social al recurentei, s-a menționat greșit, la rubrica destinată numărului administrativ, "F.N.";, deși, potrivit certificatului constatator emis de ORC (f. 9 dosar fond), acesta este 1458, număr ce apare de altfel și în conținutul procesului-verbal de confiscare valorică a materialului lemnos.
Numai că, această împrejurare, contrar susținerilor petentei recurente, constituie doar o eroare de natură a atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție condiționat de invocarea și dovedirea de către petenta recurentă a producerii unei vătămări ce nu s-ar putea înlătura în alt mod, consecință directă a consemnărilor eronate ale agentului constatator. Or, în speță, conformitatea tuturor celorlalte elemente de identificare, inclusiv a codului unic de înregistrare la registrul Comerțului, a permis petentei recurente să realizeze faptul că este subiectul activ al contravenției reținute, să formuleze în termen legal plângerea contravențională și să solicite administrarea probelor propuse în apărarea sa.
Relativ la criticile vizând temeiul juridic al aplicării sancțiunii contravenționale principale și respectiv a celei complementare, tribunalul constată ca fiind judicioasă concluzia instanței de fond în sensul neîncălcării principiului legalității.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că măsura de confiscare valorică constând în contravaloarea materialului lemnos fără proveniență legală (cantitatea totală de 459,08 mc în valoare totală de 92.947,59 lei) a fost dispusă prin procesul-verbal de contravenție contestat în temeiul art. 19 alin. 1 lit. l din Legea nr. 171/2010 cu raportare la art. 22 alin. 6 și 7 din același act normativ, menționându-se în mod expres sintagma "conform procesului-verbal anexat";, proces- verbal de confiscare care a și fost întocmit conform mențiunilor din actul sancționator, evaluarea materialului lemnos în vederea punerii în executare a sancțiunii complementare a confiscării valorice fiind realizată în deplin acord cu prevederile art. 30, invocate de petenta recurentă, cât timp procesul -verbal de confiscare valorică a fost semnat, alături de agentul constatator al faptei contravenționale, și de personal silvic - în persoana domnului O. F., referent în cadrul I. ui S. și de Vânătoare B. .
În atare condiții, în care prevederile Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice au fost pe deplin respectate, apare ca nerelevantă sub aspectul legalității aplicării sancțiunii principale și a celei complementare împrejurarea menționării, în cuprinsul procesului-verbal de confiscare, a Hotărârii de Guvern nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund.
Așadar, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petenta-recurenă, în cauză nefiind incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi
invocate și din oficiu de instanță conform art. 3041Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S. "E. I. "S.R.L - cu sediul în loc. R. nr. 1458, Jud. B. N., cu sediul procesual ales la sediul SCA B. & B. din B., str. A. Odobescu, nr.7, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 1992/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P. M. D. E. L. I. P.
GREFIER,
D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex Jud. fond:GCM
