Decizia civilă nr. 470/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 470/R
Ședința publică din 26 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. G.
J. ecător M. P.
J. ecător M. H.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-petent N. I.
, domiciliat în S., str. P., nr. 27, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9220 din_ a Judecătoriei Baia Mare, în contradictoriu cu intimata P.
O. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_ și_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 9220 din 05 Octombrie 2012 a Judecătoriei Baia Mare a fost respinsă plângerea formulată de petentul N. I., în contradictoriu cu intimata P. O. S., împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 3816/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contraventie nr. 3816/_, petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 1000 lei, în temeiul art 26 lit a din Legea 50/1991, reținându-se că s-au executat lucrări de construire: reamenajări interioare la casa de locuit și împrejmuire (gard), în S., nr. 27.
Analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale, judecătoria a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că petentul a fost în mod corect sancționat pentru nerespectarea prevederilor art 26 lit a din Legea 50/1991 întrucât a executat fără autorizație lucrări prevăzute la art 3 lit. a din același act normativ, și anume lucrări de construire, reconstruire, consolidare,
modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11. Instanța constată că petentul a recunoscut în cuprinsul plângerii, precum și în fața instanței, faptul că a schimbat șarpanta și acoperișul, pe care l-a refăcut, iar la intrarea în casă a făcut un hol, construind și un gard, aceste lucrări nefiind printre excepțiile menționate de acest text de lege.
Apărarea petentului în sensul că imobilul casă și teren nu îi aparține, fiind în proprietatea numitei N. A. M., conform contractului de vânzare-cumpărare depus la fila 6 din dosar, iar petentul nu cunoștea faptul că aceasta nu are autorizație de construire pentru lucrările respective este neîntemeiată și nu poate înlătura răspunderea contravențională a petentului, având în vedere că articolul 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 prevede în mod expres faptul că, constituie contravenție executarea fără autorizație a lucrărilor de către investitor și executant.
Instanța reține că petentul a efectuat lucrările în calitate de executant, astfel încât raportat la prevederile anterior menționate este lipsit de relevanță faptul că proprietar al imobilului era o altă persoană, precum și necunoașterea faptului că proprietarul nu a obținut autorizația de construire, petentul fiind obligat să nu înceapă lucrările până la prezentarea autorizației.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii instanța constată că aceasta respectă prevederile art 21 din OG 2/2001, fiind aplicată între limitele prevăzute de actul normativ( art 26 alin 1 lit a din Legea 50 / 1991),respectiv în cuantumul mimin prevăzut de lege, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Pentru toate aceste considerente, judecătoria a respins plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurentul N. I., solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile recurate, în sensul admiterii plângerii contravenționale .
În motivare, invocă în esență, aceleași apărări, respectiv faptul că fiica sa, N. A., în calitate de proprietară a casei unde a efectuat lucrările, nu deținea autorizație de construire, aspect necunoscut de petent.
Intimata, prin întâmpinare, solicită respingerea recursului, arătând că petentul a făcut reamenajari interioare la casa de locuit si respectiv un gard, aflate in proprietatea numitei N. A. M., fără autorizație de construcție, faptă sancționată de lege cu aplicarea amenzii atât investitorului cât și executantului, conform art. 3 din Legea 50/1991 raportat la art. 26 lit.a din aceeași lege.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul
constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 3816/_, petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 1000 lei, în temeiul art. 26 lit. a din Legea 50/1991, reținându-se că a executat lucrări de construire: reamenajări interioare la casa de locuit și împrejmuire (gard), în S.
, nr. 27, fără autorizație de construire.
Casa de locuit se susține că aparține fiicei petentului, respectiv numitei N.
A., depunându-se în acest sens contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1635/2008 de BNP Cardoș Steluța E., ce atestă acest fapt.
Conform art. 26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991, executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant, constituie contravenție., iar prin alin.6 al acestui articol se precizează expres că ";În condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment.";
Potrivit art.44 alin.1 și 2 din Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr. 50/1991, "
P
otrivit prevederilor art. 1
alin. (1) din Lege, solicitantul autorizației de construire/desființare poate fi orice persoană fizică sau juridică titular al unui drept real asupra imobilului - teren și/sau construcții -, identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, care atestă dreptul acestuia de a executa lucrări de construcții.
(2) Solicitarea emiterii unei autorizații de construire/desființare se poate face fie direct de către deținătorul/deținătorii titlului asupra imobilului sau de investitori, fie prin intermediul unui împuternicit, desemnat în condițiile legii, care poate fi consultantul, proiectantul, orice altă persoană fizică, ori o persoană juridică autorizată care are în obiectul de activitate managementul sau proiectarea lucrărilor de construcții.";
Pe de altă parte, conform art.79 alin.1 lit.b din același Ordin al ministrului dezvoltării regionale și locuinței nr. 839/2009, printre obligațiile executantului lucrării de construcție, se enumeră și aceea de a începe execuția lucrărilor numai în baza unei autorizații de construire/desființare în valabilitate.
Din dispozițiile legale susmenționate nu se poate reține decât intenția fără echivoc a legiuitorului de a face răspunzător atât pe investitor cât și pe executant de nerespectarea disciplinei în construcții, cu trimitere directă la obligația de a construi numai în condițiile existenței unei autorizații pentru cele apreciate de legiuitor ca necesare și numai în limitele prescrise de acestea.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că petentul, în calitate de executant, avea obligația legală să nu înceapă lucrările până la prezentarea autorizației.
Ca urmare, susținerea petentului în sensul ca nu a cunoscut lipsa autorizației, nu poate fi reținută ca o situație ce înlătură caracterul contravențional al faptei în sensul art.11 din O.G. nr. 2/2001, dat fiind prevederile exprese susmenționate care obligă executantul să efectueze lucrările
numai în condițiile existenței unei autorizații de construire, condiție legală care trebuie respectată.
Reindividualizarea sancțiunii nu este posibilă, întrucât, pe de o parte, în mod corect judecătoria a considerat că minimul amenzii prevăzut de lege, aplicat petentului, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar pe de altă parte, astfel cum s-a arătat mai sus, în condițiile legii nr.50/1991 nu se aplică sancțiunea avertisment.
Întrucât starea de fapt a fost corect stabilită de instanța fondului care a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul, în temeiul prevederilor art. 312, C pr civilă va respinge ca neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de N. I., domiciliat în S., str. P., nr. 27, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 9220 din_ a
ecătoriei Baia Mare, jud. M. . IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
C. G.
M.
P.
M.
H.
G. ier,
H.
Red. C.G. / Tred. A.H.
_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND D. Ș.
