Decizia civilă nr. 7299/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIE CIVILĂ Nr. 7299/2013

Ședința publică de la 18 Iunie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.

Judecător C. I.

Judecător DP

Grefier M. N. Țâr

S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâtele C.

J. DE

A.

DE S. B. -N. și C. N. DE A. DE S.

împotriva

Sentinței civile nr. 2811 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. N. în contradictoriu cu intimata P. C. având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) .

Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 iunie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

C U R T E A ,

Prin sentința civilă nr. 2811 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. N. a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI B. -N. .

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma totală de 5.418 lei constând în suma de 3.018 lei contravaloare spor condiții vătămătoare și suma de 2.400 lei, reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2010, precum și dobânda legală calculată asupra acestor sume de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de A. de S., invocată de chemata în garanție C. N. de

A. de S. .

A fost admisă cererea de chemare în garanție precizată formulată de pârâta C. de A. de S. B. -N. împotriva chematei în garanție C.

N. de A. de S. .

A fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele menționate anterior, pe care pârâta a fost obligată a le plăti reclamantei, inclusiv cheltuieli de judecată.

Reclamanta P. C. a chemat în judecată pârâta C. de A. de

S. B. -N. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 3018 lei - Spor pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul tarifar de încadrare pentru perioada februarie 2009 - mai 2010, 2.400 lei - prima de vacanță aferentă anului 2010 și actualizarea sumelor cu indicele de inflație începând cu data scadentei sumelor și până la data plații efective, la care se adaugă cheltuielile de judecată.

Reclamanta, în calitate de consilier superior în cadrul Compartimentului Resurse Umane, potrivit art.31 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul Funcționarului P. are dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime în munca și beneficiază de prime si alte drepturi salariale, în condițiile legii.

Prin Ordinul nr.639/_ a Președintelui Casei Naționale de A. si a Deciziei nr.52/_ a Președintelui - Director general al CJAS B. -

N., s-a acordat personalului un spor pentru condiții vătămătoare de muncă de 10% din salariul de bază. Potrivit acestei decizii, și reclamanta beneficiază de un spor de condiții vătămătoare de munca de 10% începând cu data de_ .

Începând cu luna februarie 2009, plata sporului de condiții vătămătoare a fost sistată in mod unilateral de către angajator, fără a exista temei juridic pentru sistarea plăților și fără a exista un acord în acest sens din partea angajatului.

Reclamanta, în calitate de funcționar public (consilier superior în cadrul Compartimentului Resurse Umane constituit în structura Casei de A. de S. B. -N. ) a beneficiat începând cu data de 11 septembrie 2008, conform Deciziei nr. 52 din_ emisă de președinte director general al CAS B. -N. (f. 20, 21), de spor de condiții vătămătoare în cuantum de 10% aplicat salariului de bază conform buletinului de determinare emis de Societatea N. de Radiocomunicații B. .

Acordarea sporului mai sus menționat s-a întemeiat pe prevederile Ordinului nr. 639 din_ emis de Președintele Casei Naționale de A. de S., în aplicarea prevederilor art. 16 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește prima de vacanță solicitată de reclamantă, aferentă anului 2010, fundamentul acordării acesteia rezidă în prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 în forma în vigoare în luna ianuarie 2010, text legal care prevedea că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

Așa cum rezultă din adresa nr. 835 din 15 septembrie 2011, sporul pentru condiții vătămătoare aferent perioadei februarie 2009 - mai 2010, în valoare totală de 3.018 lei și respectiv prima de vacanță aferentă anului 2010, în valoare de 2.400 lei (sume brute) nu au fost achitate reclamantei, invocându-se în justificarea refuzului lipsa prevederilor bugetare pentru această destinație, cu menționarea faptului că solicitarea reclamantei va putea fi onorată după suplimentarea bugetului de cheltuieli, pentru care au fost făcute solicitări în repetate rânduri Casei Naționale de A. de S. .

În cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, pârâta face trimitere totodată la prevederile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, susținând că actul normativ menționat a impus o serie de măsuri cu caracter excepțional, menite să reducă efectele crizei economice printr-un complex de măsuri, printre care instituirea prin lege a obligației ordonatorilor de credite de a diminua cheltuielile de personal în medie cu 15,5 % lunar, fie prim acordarea unui număr de zile libere, fie prin reducerea programului de lucru - măsuri care au fost dispuse cu consultarea tuturor salariaților (referirile pârâtei vizează prevederile art. 10

din Legea nr. 329/2009). A mai menționat pârâta că aceste măsuri s-au menținut și în anul 2010, sens în care prin Legea nr. 118/2010 s-a dispus diminuarea drepturilor salariale, inclusiv sporuri și alte drepturi stabilite în conformitate cu prevederile legii cadru nr. 330/2009, cu 25%.

Instanța a apreciat însă că nu au relevanță în cauză dispozițiile Legii nr. 329/2009 în legătură cu diminuarea cheltuielilor de personal cu 15,5%, întrucât aceasta vizează măsuri de diminuarea a tuturor cheltuielilor de personal per ansamblu (de exemplu diminuarea salariului brut al reclamantului), și nu vizează anumite sporuri, cu atât mai mult nu anulează sporul pentru condiții vătămătoare acordat reclamantei în condițiile legii.

De asemenea, existența dreptului reclamantei la acordarea acestui spor și respectiv la prima de vacanță nu poate fi negată din cauza lipsei fondurilor bănești alocate de la bugetul CNAS. Nu se poate accepta ca un drept prevăzut de lege să devină doar o obligație lipsită de conținut, la buna dispoziție a ordonatorului de credite, ajungându-se ca un drept patrimonial recunoscut să fie golit de substanța sa, lipsit de orice valoare, sens în care, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la actele normative menționate mai sus, instanța urmează să admită acțiunea reclamantei, dispunând obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma totală de 5.418 lei constând în suma de 3.018 lei contravaloare spor condiții vătămătoare și suma de 2.400 lei, reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2010.

În plus, prin neplata sporului pentru condiții vătămătoare în fiecare lună calendaristică, respectiv a primei de vacanță la momentul exigibilității drepturilor salariale, reclamanta a suferit un prejudiciu, iar pentru păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești ale pârâtei, se impune a se acorda reclamantei dobânda legală în temeiul OG nr. 9/2000 - în perioada de aplicabilitate a acestui act normativ - iar ulterior în baza OG nr. 13/2011 și respectiv a Codului civil, întrucât numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului produs angajatului prin neplata drepturilor salariale la scadență, neacordarea acesteia însemnând a valida implicit o îmbogățire a bugetului de stat pe măsura însărăcirii patrimoniului angajatului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată în cauză împotriva Casei Naționale de A. de S. (denumită în continuare CNAS), instanța, analizând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție, a constatat că aceasta nu este dată în cauză atâta timp cât, în calitatea sa de ordonator principal de credite (potrivit art. 266 și art. 270 alin. 1 lit.a din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății), CNAS are - potrivit prevederilor art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii - obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite în titluri executorii, prerogative ce, în raport și cu prevederile art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, îi conferă acesteia legitimare procesuală în cererea de chemare în garanție formulată de pârâta CAS B.

-N. .

Pe fondul cererii de chemare în garanție, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și având în vedere prevederile legale mai sus citate, coroborate cu cele ale art. 60 C.pr.civ., instanța a admis cererea de

chemare în garanție formulată împotriva CNAS și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele menționate anterior, pe care pârâta a fost obligată a le plăti reclamantei.

Împotriva sentinței a formulat recurs C. N. de A. de S.

B. N.

, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii.

În motivarea recursului arată că prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat obligarea Casei de asigurări de sănătate B. N. la plata sumei totale de 5418 lei reprezentând spor condiții vătămătoare 10% ( 3018 lei ) si prima de vacanta (2400 lei) precum si dobânda legala aferent acestor sume.

Instanța investita cu soluționarea cauzei, prin sentința civila a admis cererea obligând C. de asigurări de sănătate la plata sumelor solicitate, a dobânzilor legale calculate precum si la plata cheltuielilor de judecata.

Sumele solicitate nu au putut fi acordate in contextul limitării cheltuielilor bugetare impuse de criza economica in anul 2010, din care cauza, cheltuielile bugetare cu destinația "cheltuieli de personal" au fost diminuate ceea ce a determinat implicit o diminuare a drepturilor salariate acordate tuturor salariaților Casei de asigurări de sănătate B. N. ,

inclusiv in privința sporurilor ce reprezintă obiect al pretențiilor reclamantei. In consecința plata acestora nu a mai fost legal posibila date fiind reglementările amintite si tinand cont si de prevederile L.500/2002 privind finanțele publice, in conformitate cu care - citam din conținutul art.14: " (l)Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.

  1. Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.

  2. Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanță și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare".

In contextul celor de mai sus si vazand si soluția data de Curtea Constituționala in motivarea deciziei nr. 1414/2009 referitor la obiecția de neconstitutionalitate a legii privind reorganizarea unor autorități si instituții publice si raționalizarea cheltuielilor publice, decizie in care se arata ca pornind de Ia premisa ca art.53 din Constituție precum si documentele internaționale in materia drepturilor omului, "admit posibilitatea diminuării rezonabile a gradului de protecție oferita unor drepturi fundamentale, in anumite momente sau situații, cu respectarea unor condiții, cata vreme prin aceasta nu este atinsa chiar substanța dreptului". Se mai arata in motivarea deciziei: " măsura de restrângere este prevăzuta prin lege, vizează exercițiul dreptului, iar nu substanța acestuia, este determinata de o situație de criza financiara mondiala care ar putea afecta, in lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii.." - si se alătura si altor masuri legislative determinate de aceeași cauza si având aceeași finalitate-cum este OUG. 35/2009- . Iar "diminuarea rezonabila si cu caracter temporar a salariului personalului unităților bugetare, alăturata unei serii de masuri de gestionare a problemelor financiare cu care se confrunta bugetul de stat in aceasta perioada, constituie o restrângere a dreptului la munca ăl acestor categorii de angajați, compatibila cu Legea fundamentala".

Fata de cele menționate, răspunderea patrimoniala a CAS B. N. nu poate fi angajata in prezentul litigiu, intrucat neplata sporurilor pretinse de către reclamanta se datorează unei împrejurari cu caracter excepțional, neilicite si exclusive de culpa ce Împiedica temporar C. de asigurări de

sănătate sa plătească aceste sporuri, aceasta situație nefiind imputabila Casei.

Examinând recursul instanța constată că este fondat, doar în privința obligării recurentei la plata sporului pentru condiții vătămătoare din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor O.G. nr. 6/2007, ordonatorii principali de credite au obligația de a se încadra în limitele de cheltuieli cu personalul, așa cum sunt prevăzute în legea bugetară anuală.

Art. 2 al Ordinului nr. 648/_ al Președintelui CN.A.S., ordin care a reglementat acordarea acestui spor, prevede că individualizarea acordării, sporului pentru condiții vătămătoare se face de către C.A.S. B. N., în funcție de condițiile specifice identificate prin valorile măsurate ale buletinelor de analiză pentru fiecare loc de muncă, în limita cheltuielilor de personal aprobate.

Astfel că, având în vedere diminuarea sumelor alocate cheltuielilor de personal date de către bugetul redus al Fondului Național Unic de A. de

S., fundamentat pe realitatea economică a ultimului an și luând în considerare obligația CAS B. N. de a se încadra în sumele aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli cu personalul, nedispunând de fondurile necesare, a apărut imposibilitatea acordării funcționarilor publici a sporului de condiții vătămătoare.

Întrucât a avut loc diminuarea sumelor alocate cheltuielilor de personal de către bugetul readus al Fondului național unic de asigurări de sănătate, fundamentat pe realitatea economică a ultimului an, nu se mai putea asigura plata sporului de condiții vătămătoare, fără încălcarea obligației de a se încadra în limitele de cheltuieli cu personalul, așa cum acestea sunt prevăzute în legea bugetară anuală.

Instanța de fond nu a reținut că reclamanții în calitate de funcționari publici se supun legislației specifice funcționarilor publici.

În anul 2010, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 2 din Anexa III la Legea nr. 330/2009, acordarea sporului pentru condiții vătămătoare se face pe baza unui regulament aprobat de ordonatorul principal de credite și avizat de M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, iar în sistemul de asigurări sociale de sănătate nu a existat un astfel de regulament.

În anul 2011 salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a realizat potrivit Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care nu prevede spor pentru condiții vătămătoare.

Faptul că legiuitorul nu a acordat sporul de condiții vătămătoare a funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul caselor județene de asigurări de sănătate, nu contravine principiului egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție și nici nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal tuturor categoriilor de persoane aflate în situația respectivă.

Obligarea la plata primei de vacanță este legală și fundamentul acordării acesteia rezidă în prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 în forma în vigoare în luna ianuarie 2010, text legal care prevedea că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

Până la data de 31 decembrie 2006, prevederile referitoare la acordarea primelor cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost

suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, precum și prin actele normative anuale de salarizare a funcționarilor publici, însă după data mai sus menționată, trebuia reluată plata dreptului menționat.

Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(3), 304

(9) Cpr.civ, va admite recursul declarat de C. J. DE A. DE S.

B. -N. împotriva sentinței civile nr. 2811 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. N. pe care o va modifica în parte, în sensul că va înlătura obligația pârâtei de a plăti reclamantei suma de 3018 lei reprezentând spor condiții vătămătoare și dobânda legală aferente acestei sume.

Va menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de C. J. DE A. DE S. B. -

  1. împotriva sentinței civile nr. 2811 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. N. pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligația pârâtei de a plăti reclamantei suma de 3018 lei reprezentând spor condiții vătămătoare și dobânda legală aferente acestei sume.

    Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.

    Pronunțată în ședința publică din_ .

    PREȘEDINTE

    JUDECĂTORI

    GREFIER

    A.

    I. A.

    C.

    I.

    D.

    P.

    M. N.

    ȚÂR

    plecată în C.O.,semnează Vicepreședinte, Jud.

    1. I. A.

Red. D.P. dact. GC 2 ex/_

Jud.primă instanță: A.P.M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 7299/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici