Decizia civilă nr. 4008/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4008/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
F. T.
GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă F. I.
H. împotriva sentinței civile nr. 11142 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- pârâtă A. J. Pentru P. și I. S. C., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului).
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimata- pârâtă A. J. Pentru P. și I. S. C. a depus întâmpinare.
Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11142 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
s-a respins acțiunea formulata de reclamanta F. I. H. în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU P. și I. S. C. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului a fost aprobat reclamantei urmare a cererii depuse la primăria de domiciliu, începând cu data de_, fiind aferent concediului pentru creșterea copilului pana la împlinirea vârstei de 2 ani, în temeiul actelor normative care au reglementat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, respectiv O.U.G. nr.148/2005 aprobata prin Legea 7/2007 și H.G. nr. 1025/2006, acte normative care au suferit modificări în ceea ce privește
majorarea cuantumului indemnizației pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelara, doar începând cu data de_, data intrării în vigoare a Legii nr.239/2009 pentru modificarea art.2 din O.U.G. nr.148/2005.
Menționează faptul că anterior datei de_, nu a existat temei legal pentru ca agențiile județene pentru prestații sociale să acorde indemnizația pentru creșterea copilului, pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelara, de tripleți sau multipleți.
In acest sens sunt și Deciziile Curții Constituționale nr.937/_ și 1145/_ prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.6, alin. l din O.U.G. nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Astfel, Curtea Constituționala a apreciat ca art.6, alin. l din O.U.G. nr.148/2005 nu contravine prevederilor referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor( decizia nr.937/2006), statuând că "apare ca fireasca acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe de urgenta".
De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a constatat că potrivit Legii nr.61/1993, copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocație lunară, ca forma de ocrotire din partea statului.
În temeiul principiului neretroactivității legii civile consacrat de art.15, alin.2 din Constituția României și de Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil a apreciat că nu exista temei legal pentru ca indemnizația pentru creșterea copilului să fie acordată reclamantei, retroactiv, atâta timp cât Legea nr.239/2009 pentru modificarea art.2 din O.U.G. nr.148/2005 a intrat în vigoare de la data de_ .
Potrivit dispozițiilor art.6 din Codul Civil:(l) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
(2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
În ceea ce privește faptul că reclamanta a invocat în susținerea acțiunii sale Decizia nr. 1947/2007 pronunțată de înalta Curte de C. și Justiție, a apreciat ca aceasta decizie nu se poate impune în prezenta cauza cu autoritate de lucru judecat, în condițiile în care considerentele acestei decizii sunt în contradicție cu considerentele Deciziilor nr.937/2006 și nr. l 145/2010 pronunțate de Curtea Constituționala, urmare analizării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6, alin. l din O.U.G nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Deși temeiul legal invocat de reclamanta este Decizia nr.26/2011 pronunțata de înalta Curte de C. și Justiție, prin care s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași, consideră ca prevederile Deciziei nr.26/2011 sunt obligatorii pentru instanța de judecata, pentru viitor, de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, în soluționarea prezentei cauze instanța de judecata având obligația de a analiza toate aspectele prezentate de subscrisa, pentru a pronunța o soluție temeinica și legală.
Fața de motivele de fapt și de drept invocate, solicită onoratei instanțe de judecata sa admită excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, și pe cale de consecința sa respingă acțiunea reclamantei ca netemeinica și nelegala.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantă F. I. H. solicitând
în temeiul prevederilor art. 312 pct. 2 și 3 C. pr. civilă rap. la art. 3041
C. pr. civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea acțiunii și în consecință obligarea pârâtei la acordarea indemnizației lunare aferentă concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani pentru fiecare dintre cei doi copii născuți la data de 21 octombrie 2005 și obligarea pârâtei la achitarea retroactivă a contravaloarei indemnizației lunare prevăzută de art. 1 și 2 din OUG 148/2005 pentru cel de-al doilea copil începând cu data de_ .
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin cererea înaintată Tribunalului C. a chemat în judecată A. J. pentru Prestații Sociale C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să-i acorde indemnizația lunară aferentă concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani pentru fiecare din gemenii născuți la data de 21 octombrie 2005, începând cu data de_ .
În motivarea cererii, a arătat că în urma nașterii celor doi copii a depus la Direcția de Muncă, Solidaritate S. și Familie C. cerere însoțită de actele necesare acordării indemnizației prevăzute de art. 1 și 2 din OUG nr. 148/2005, insă prin Decizia nr. 5585/_, această instituție i-a acordat indemnizație doar pentru un singur copil, fără să-i respingă cererea depusă pentru cel de-al doilea copil și fără să se pronunțe asupra ei.
În considerarea acestui fapt, prin memoriul înregistrat cu nr. 144/_, a solicitat pârâtei A. J. pentru Prestații Sociale C., în calitate de succesoare în drepturi și obligații a unității emitente a deciziei, să se pronunțe și asupra drepturilor cuvenite celui de-al doilea copil, sens în care să emită o decizie suplimentară.
Cum pârâta prin adresa nr. 2008/_ a răspuns negativ solicitării recurentei a uzat de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, depunând plângere prealabilă la data de_ împotriva acestui refuz, iar apoi cerere de chemare în judecată.
Instanța de fond i-a respins acțiunea, invocând faptul că a admis excepția prescripției plângerii prealabile și i-a respins acțiunea invocând faptul ca "în condițiile în care plângerea este prescrisă, apare cu evidentă faptul că nu poate fi primită nici acțiunea formulată în fata instanței prin care se tinde la obținerea indemnizației, astfel că instanța urmează a respinge ca fiind prescrisă acțiunea formulată de recurentă în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și I. S. C. "".
Soluția instanței este nelegală întrucât instanța de fond nu a analizat cu atenție și nici cu obiectivitate probele dosarului și obiectul pricinii, întrucât prin decizia nr. 5585/_, cererea cu privire la cel de-al doilea copil nu a fost respinsă, ci unitatea pârâtă, prin omisiune, nu s-a pronunțat asupra cererii referitoare la următorul copil, considerent pentru care recurenta nu a solicitat anularea deciziei și nici nu se impunea atacarea ei astfel încât motivarea instanței de fond referitoare la faptul că această decizie a rămas irevocabilă, nefiind atacată în contencios, este străină de obiectul pricinii.
Pe fondul cauzei, a invocat practica judiciară a mai multor instanțe din țara, printre care și practica Tribunalului C. și a Curții de Apel C., prin care s- au admis mai multe cereri cu același obiect, având ca premisă admiterea excepției de nelegalitate a depozițiilor art. 3 alin. 1 din OUG nr. 1025/2006 prin care s-a statuat că dispoziția care prevede ca indemnizația lunară se raportează la numărul de nașteri și nu la numărul de copii născuți, este nelegală, întrucât
încalcă principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcina simplă și multiplă.
În scopul dovedirii acestei practici constante de-a lungul anilor, a invocat Decizia Civila nr. 1947/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, sentință civila nr. 116/F/CA/l_ pronunțată de Curtea de Apel Alba în dosarul nr._ rămasa definitivă și irevocabilă prin respingerea
recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și Decizia civilă nr. 1167/2009 a Curții de Apel C. .
Această motivare este contrară soluției de respingere a acțiunii, întrucât recurenta nu a solicitat în instanță anularea actului normativ care a stat la baza refuzului pârâtei de a-i acorda indemnizația solicitată, ci tocmai ca la acordarea acestei indemnizații să nu se țină seama de dispozițiile art. 3 alin. 1 din OUG nr. 1025/2006 care au fost declarate neconstituționale, ci de prevederile art. 1 din OUG nr. 148/2005, potrivit cărora indemnizația lunară pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani se acordă "copilului născut" și întrucât această indemnizație este un drept al copilului.
De altfel, prin decizia civilă nr. 1167/2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în examinarea recursului declarat de pârâta A. J. pentru Prestații Sociale Maramureș împotriva Sentinței civile nr. 3773/2008 a Tribunalului Maramureș, Curtea a menționat în motivarea soluției de respingere a recursului, citând din Decizia nr. 1947/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, că acordarea indemnizației lunare raportată la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor vine în sprijinul respectării principiului egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă, iar pe de alta parte "chiar dacă deciziile Înaltei Curți de C. și Justiție nu se impun cu autoritate de lucru judecat, acestea pot fi reținute de instanțe în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil în speța".
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție statuează expresiv verbis ca "va fi respinsă și susținerea recurentului ca indemnizația lunară nu reprezintă o măsura de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanță de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
Intimata - pârâtă A. J. Pentru P. și I. S. C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizind recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea retine urmatoarele
:
În baza deciziei 5585/_ emisă de DMPS C., reclamanta-recurenta F.
I. H. a beneficiar de o indemnizație pentru creșterea copilului de 800 lei pe perioada_ -_ si de 600 lei lunar pe perioada_ -_ în temeiul OUG nr. 148/2005.
Reclamanta a dat naștere la doi copii gemeni în data de_ iar pârâta i- a acordat indemnizația lunară începând cu data de_ .
In decizia sus mentionata nu se arata ca indemnizatia este acordata doar pentru un singur copil ci ca in baza cererii formulate de catre reclamanta in vederea acordarii indemnizatiei ca urmare a nasterii celor doi gemeni in data de_ a acordat cu titlu de indemnizatie pentru cresterea copilului suma de 800 lei .
La data de_ recurenta -reclamantă a solicitat Agenției Județene pentru P. și I. S. C., plata indemnizației de 800 lei respectiv 600 lei considerând că în mod greșit i s-a acordat indemnizația doar pentru unul din copiii rezultați din sarcina gemelară,cerere respinsa de parata la_ .
Tribunalul Cluj a admis excepția prescripției extinctive invocată de intimată, apreciind că plangerea prealabila a fost formulata cu depasirea termenului prevazut de art. 7 din Legea 554/2004 .
Intr-adevar singura modalitate procedurala de realizare a dreptului la prestatia sociala pretinsa in speta era de a contesta actul administrativ care ii vatama drepturile in sensul ca a primit indemnizatia doar pentru un copil nu si pentru al doilea copil nefiind posibila formularea unei noi cereri in conditiile in care actul administrativ ce stabilea indreptatirea la o indemnizatie de 800 respectiv 600 lei pentru ambele nasteri a ramas irevocabil bucurindu-se de prezumtia de legalitate.
In aceste conditii este evident ca reclamanta putea formula plangerea prealabila in termen de 6 luni de la comunicarea deciziei 5585/_ emisă de DMPS C. si nu dupa ce aceasta a fost executata integral .Nerespectarea acestui termen de formulare a plangerii prealabile atrage respingerea actiunii ca inadmisibila.Formularea unei cereri de acordare a indemnizatiei la data de_ nu are ca efect nasterea unui nou drept sau a unui nou termen in vederea formarii acestei plangeri prealabile si subsecvent a actiunii in contencios administrativ .
Totodata instanta apreciaza că in speta este aplicabil si termenul prevăzut în art.11 din Legea 554/2004 care arată acțiunea în contencios administrativ poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data actului administrativ a carui anulare se solicita, în cazul de față dispoziția prin care s-a acordat indemnizația pentru creșterea copilului ,termen care incepe sa curga in speta cel tarziu de la data primirii primei indemnizatii lunare respectiv luna mai 2006 .
La data introducerii acțiunii 04 mai 2012 termenul de prescripție reglementat de art.11 alin.1 din Legea 554/2004 aplicabil in speta si care a inceput sa curga cel tarziu in mai 2006 este cu mult depasit .
Decizia 26/2011 în interesul legii pronunțată de ÎCCJ nu dă naștere la un nou termen în care persoanele îndreptățite pot să ceară acordarea retroactivă a indemnizației fiind doar obligatorii interpretarea dată de la data publicării în Monitorul Oficial pentru cauzele care sunt în curs de soluționare. Pentru a beneficia de interpretarea făcută de instanța supremă este necesar ca partea reclamantă să fi formulat acțiune în contencios administrativ în termenul de
prescripție prevăzut de lege de la data la care a cunoscut emiterea actului administrativ. Ori, reclamanta nu poate invoca necunoașterea dispoziției de acordare a indemnizației cât timp a beneficiat de indemnizația lunară chiar dacă de o indemnizație unică pentru ambii copii rezultați din sarcina gemelară.
Prin urmare, Curtea va considera că tribunalul in mod corect a respins actiunea pentru considerentele mai sus expuse si care completeaza considerentele primei instante astfel ca în conformitate cu art.304 pct.9 corob cu art. 312 C.pr.civ.si art. 20 din Legea 554/2004 va respinge recursul si va mentine sentinta recurata ca fiind legala si temeinica .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Cu majoritate de voturi.
Respinge recursul declarat de reclamanta F. I. H. împotriva sentinței civile nr. 11142 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. L. R. A. A. M. F. T.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pronunțată în_
.
GREFIER,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2ex./_
Jud. fond: M. -F. B.
