Decizia civilă nr. 10644/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10644/2013
Ședința publică din data de 06 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta A. J. | PENTRU P. | |
ȘI I. | S. M., împotriva sentinței civile nr. 2541 din _ | , pronunțată |
de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta T. A., având ca obiect - refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pt.creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, într-un singur exemplar.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Constatând că recursul a fost înregistrat la dosar la data de_, deși hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost comunicată la data de_, în temeiul art. 137 C.pr.civ. raportat la art. 301 C.pr.civ. Curtea invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2541 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui M. a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâta A.
J. pentru P. și I. S. M. .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta T. A., în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și I. S. M., anulată decizia nr. 521 din_ emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să plătească dreptul la stimulentul de inserție în favoarea minorului T. V. V., CNP 5., pe perioada_ -_ .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că procedura prealabilă este posibilă numai în cazul actului administrativ unilateral tipic, adică numai atunci când este vorba de o manifestare expresă de voință într-un caz concret, nu și de
1
refuz nejustificat (art. 7 alin. 5 partea a doua ipoteza întâi din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 2 alin. 2 din același act normativ).
În speță, pârâta a respins cererea reclamantei privind stimulentul de inserție, existând deci un refuz expres al autorității publice.
Numai cu ocazia cercetării fondului se va putea aprecia dacă acest refuz a fost dat cu exces de putere, adică dacă ne găsim în prezența "refuzului nejustificat";.
Prin urmare, excepția inadmisibilității acțiunii se vădește nefondată, și a fost respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei T. a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1. din_ emisă de pârâtă s-a acordat reclamantei o indemnizație de creștere a copilului (minorul T. V. V. născut la data de_ ) până la vârsta de 2 ani, începând cu_ (f.23 - 24).
La data de_ reclamanta a solicitat un stimulent de inserție ca urmare a faptului că începând cu data de_ urmează să se prezinte la serviciu (f. 25
- 28).
Pârâta a interpretat izolat dispozițiile legale incidente speței.
La momentul emiterii deciziei nr. 521 de respingere a stimulentului de inserție O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor fusese modificată prin Legea nr. 166/2012, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 699 din 11 octombrie 2012.
Or, prin Legea nr. 166/2012 s-a eliminat interdicția prevăzută pentru persoanele care beneficiau de indemnizație pentru creșterea copilului de până la doi ani de a beneficia de stimulentul de inserție.
Textul art. 7 alin. 2 lit. b) este foarte clar, fiind aplicabil, conform normelor tranzitorii prevăzute la art. II din Legea nr. 166/2012, începând cu drepturile lunii octombrie 2012, inclusiv pentru persoanele ale căror drepturi au fost stabilite până la această dată.
Or, începând cu luna octombrie 2012 minorul T. V. V. avea vârsta de peste un an, iar reclamanta realiza venit din salariu (venit impozabil).
Prin urmare, la momentul emiterii deciziei de respingere erau îndeplinite cumulativ condițiile pentru acordarea stimulentului de inserție:
persoana să fi beneficiat de concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani;
venituri impozabile obținute după împlinirea de către copil a vârstei de 1
an.
În această situație, stimulentul de inserție se acordă pentru perioada
rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, adică până la data de_ .
Cu alte cuvinte, stimulentul de inserție se poate acorda chiar dacă venitul impozabil ar fi anterior împlinirii de către copil a vârstei de 1 an, cu condiția însă
(condiție îndeplinită în speță) ca acest venit să subziste și după împlinirea vârstei de 1 an (ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus).
Astfel, generalitatea formulării textului precitat conduce la generalitatea aplicării lui, fără a se introduce distincții pe care textul respectiv nu le conține.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs A. J. pentru P. și I.
S. M. .
În susținerea celor solicitate recurenta a arătat în esență că reținerile instanței sunt greșite întrucât reclamanta nu a formulat plângere prealabilă; potrivit normelor stimulentul de inserție nu se acorda persoanelor care au optat pentru concediu de creștere a copilului până la vârsta de 2 ani - cazul reclamantei; momentul de referință la care trebuia făcută raportarea estre cel la care s-a depus cererea de acordare a stimulentului, respectiv_ și nu cel la
2
care s-a emis decizia a cărei anulare s-a cerut. Ori la data depunerii cererii reclamanta nu îndeplinea condițiile de acordare a stimulentului reclamanta solicitând concediu până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani situație în care acestor persoane neacordându-se stimulentul.
După intrarea în vigoare a Legii nr.166/2012 și a normelor de aplicare, reclamanta trebuia să depună cererea de acordare a sistemului de inserție, ori acest lucru nu s-a întâmplat.
Răspunzând celor întâmplate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că reținerile primei instanțe sunt corecte.
Față de cele susținute la data de_ în temeiul art.137, art.301 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea a invocat excepția tardivității recursului apreciată ca întemeiată.
În acest sens se reține că potrivit art.301 C.pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare dacă legea nu dispune altfel.
Legea contenciosului administrativ nr.544/2004 în contextul căruia a fost fundamentată soluția atacată prin art.20 prevede că hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Reiese din normele enunțate că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare.
Actele dosarului atestă că hotărârea a fost comunicată reclamantului recurent la_ (f.59 dosar fond) iar recursul a fost declarat la_ conform înregistrării poștale (f.2 dosar recurs) deci cu depășirea termenului instituit de norme.
Așadar față de cele arătate excepția se vădește întemeiată și va fi admisă cu consecința respingerii ca tardiv a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de A. J. PENTRU P. ȘI I.
S. M., împotriva sentinței civile nr. 2541 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. T. M. H. D. M.
G.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.A. S
3
