Decizia civilă nr. 9299/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9299/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinaree recursul formulat de pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 3116/_
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu reclamanta N. M., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala (persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3116 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității invocată de pârâta A. J. pentru P. și I. S. B.
-N. .
A fost admisă acțiunea completată formulată de reclamanta N. M. împotriva pârâtei A. J. PENTRU P. ȘI I. S. B. -N. și în consecință:
s-a anulat Decizia nr. 1. emisă de pârâtă la data de_ și completată la data de_ ;
a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care să i se recunoască reclamantei dreptul la plata indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani;
a fost obligată pârâta să achite reclamantei indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani de la data nașterii acestuia și până la împlinirea vârstei de doi ani, cu dobânda legală aferente acestei perioade.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 504,30 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității
invocată de pârâtă, tribunalul a apreciat-o ca neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o, deoarece reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. 1. emisă de pârâtă la data de_ (fila 22) și completată la data de_ (fila 21), plângere înregistrată la pârâtă sub nr. 824/_ ( fila 14). Se impune a se menționa că la data de_ nu s-a emis o altă decizie (cele două decizii purtând același număr), ci, așa cum recunoaște și pârâta, s-a modificat doar art. 2, respectiv motivul respingerii.
Pe fondul cauzei
, instanța a reținut că reclamanta, în perioada decembrie 2009 - august 2010
, potrivit Adeverinței nr. 984/_ eliberată de Grup Școlar Feldru, a frecventat fără întrerupere cursurile învățământului liceal, la forma de zi, aflându-se în situația prevăzută la art. 1 alin. (2) lit. m) din OUG nr. 148/2005, respectiv la art. 4 alin. (7) lit. i1) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006.
În perioada septembrie - octombrie 2010
s-a aflat în perioada de 60 de zile de la absolvirea cursurilor învățământului preuniversitar, organizat potrivit legii, situație prevăzută de art. 1 alin. (2) lit. I din OUG nr. 148/2005, respectiv în art. 4 alin. (7) lit. i4) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006, cu mențiunea că, la data de_, reclamanta s-a înregistrat ca și persoană în căutarea unui loc de muncă (filele 52- 54), fiind astfel îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 34 alin. 3 din Legea nr. 76/2002.
La data de_, reclamanta a înregistrat la A. pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -N. sub nr. 1457, cerere pentru acordarea indemnizației de șomaj, beneficiind de indemnizație de șomaj în perioada_ -_ .
Copilul N. A. -Garofița s-a născut la data de 29 noiembrie 2010, aspect ce rezultă din certificatul de naștere al acesteia.
Pârâta a apreciat că reclamanta nu are dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului, deoarece în luna noiembrie 2011 nu s-a aflat în nici una dintre situațiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 148/2005, în forma în vigoare în anul 2011, indemnizația de șomaj pe care a încasat-o fiind primită cu titlu necuvenit, urmând ca sumele de bani pe care reclamanta le-a primit de la AJOFM B. -N. să le restituie, constatându-se că reclamanta a absolvit cursurile de zi ale învățământului preuniversitar în luna august 2010 și nu în luna iunie 2010, așa cum reieșea din cuprinsul adeverinței emisă inițial de Grupul Școlar Feldru la data de_ și care a stat la baza acordării indemnizației de șomaj, reținându-se că data absolvirii studiilor liceale este eronată.
Conform art. 17 pct. 2 litera a din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, sunt asimilate șomerilor persoanele aflate în situațiile prevăzute la art. 16 litera b (și anume, persoanele în căutarea unui loc de muncă care nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ), dacă îndeplinesc următoarele condiții: sunt absolvenți ai instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale.
Având în vedere aceste dispoziții legale, raportate la starea de fapt mai sus reținută, tribunalul a constatat că au fost nefondate susținerile pârâtei în sensul că în luna noiembrie 2011 reclamanta nu s-a aflat în nici una dintre situațiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 148/2005, în forma în vigoare în anul 2011, deoarece indemnizația de șomaj pe care a încasat-o a fost primită cu titlu necuvenit, urmând ca sumele de bani pe care reclamanta le-a primit de la AJOFM B. -N. să le restituie.
Tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută culpa reclamantei cu privire la mențiunile eronate din prima adeverință de absolvire ce vizau data absolvirii studiilor liceale, cu mențiunea că, raportat la data reală a absolvirii studiilor liceale - august 2010- reclamanta ar fi avut oricum dreptul la indemnizația pentru șomaj pentru luna noiembrie 2010, în lunile septembrie - octombrie 2010 aflându-se în perioada de 60 de zile de la absolvirea cursurilor învățământului preuniversitar.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul a apreciat că reclamanta s-a aflat, în cele 12 luni anterioare datei nașterii copilului, în mai multe din situațiile prevăzute la art. 1 alin. 2 din OUG nr. 148/2005, respectiv în cele reglementate la literele b, l și m , având astfel dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, astfel că a admis acțiunea completată și în consecință: a anulat Decizia nr. 1. emisă de pârâtă la data de_ și completată la data de_ ; a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să i se recunoască reclamantei dreptul la plata indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani; să achite reclamantei indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani de la data nașterii acestuia și până la împlinirea vârstei de doi ani, cu dobânda legală aferente acestei perioade.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 504,30 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. B. -N.
, solicitând modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante, după caz, să se caseze sentința recurată, constatând că acțiunea intimatei-reclamante este inadmisibilă, respectiv neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâta solicită ca la soluționarea prezentei cereri de recurs să se aibă în vedere și prevederile art. 3041din codul de procedură civilă aplicabil, modificat și completat, în conformitate cu care "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele".
Tribunalul B. -N. își motivează sentința pe faptul ca "reclamanta ar fi avut oricum dreptul la indemnizație de șomaj pentru luna noiembrie 2010". Această argumentație a instanței judecătorești contravine prevederilor legii aplicabile în această speță, respectiv OUG nr. 148/2005. Din toate actele depuse la dosar reiese tara putință de tăgadă că reclamanta intimată NU AVEA DREPTUL LA INDEMNIZAȚIE PENTRU ȘOMAJ pentru luna noiembrie 2010, acesta fiind și motivul pentru care nu am aprobat cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului.
Reclamanta-intimată nu a avut și nu are dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului născut în data de_ pentru motivele arătate și la instanța de fond.
În fapt, reclamanta a solicitat indemnizație pentru creșterea copilului născut la data de_, în conformitate cu prevederile OUG nr. 148/2010 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, modificată și completată, în data de_ .
Prin Adresa nr. 1154/_ Grupul Școlar Feldru a indicat că reclamanta a fost declarată absolventă de liceu de zi din data de_ .
Drept urmare, situația exactă în care s-a aflat reclamanta în cele 12 luni anterioare datei nașterii copilului, potrivit ultimului înscris de către Grup Școlar Feldtru în acest sens, este următoarea:
în perioada 1 decembrie 2009 - 5 august 2010: a frecventat fără întrerupere cursurile învățământului liceal, la forma de zi, aflându-se în situația prevăzută la art. 1 alin. (2) lit. m) din OUG nr. 148/2005, respectiv la art. 4 alin.
(7) lit. i1) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006.
în perioada 6 august 2010 - 5 octombrie 2010: s-a aflat în perioada de 60 de zile de la absolvirea cursurilor învățământului preuniversitar, organizat potrivit legii, situație prevăzută de art. 1 alin. (2) lit. 1) din OUG nr. 148/2005, respectiv în art. 4 alin. (7) lit. i4) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006.
În perioada 6 octombrie 2010 - 30 noiembrie 2010 nu s-a aflat în nici una dintre situațiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 148/2005. indemnizația de șomaj pe care a încasat-o fiind primită cu titlu necuvenit, urmând ca sumele de bani pe care reclamanta le-a primit de la AJOFM B. -N. să le restituie, respectiv sa fie recuperate.
Potrivit OUG nr. 148/2005, persoanele care în fiecare dintre cele 12 luni anterioare datei nașterii copilului nu se află în una sau mai multe din situațiile prevăzute la art. 1 nu beneficiază de indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, această prestație socială nefiind un drept al copilului precum alocația de stat pentru copii.
Faptul că s-a adresat Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
B. -N., pentru evitarea plății unor sume nedatorate de la bugetul de stat în soluționarea Plângerii nr. 824/_, având în vedere situația rezultată din Adeverința nr. 984 din_ și Adresa nr. 1093 din_, este normal, întrucât era serioasă prezumția că la baza acordării de drepturi prevăzute de Legea nr. 76/2002 în beneficiul reclamantei a stat Adeverința nr. 3551/_ .
Anterior emiterii Deciziei nr. 1. /_, AJOFM B. -N. ne-a comunicat Adresa nr. 1297/_ și, în data de_, Deciziile de imputare nr. 33 și nr. 34/_ . Aceste documente au fost suficiente pentru a constata că reclamanta nu are dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului. Faptul că Decizia emisă de AJPIS B. -N. este legală reiese și din înscrisurile emise de AJOFM B. -N., dar și celelalte probe depuse la dosarul cauzei, precum Adresa nr. 1154/_ emisă de Grupul Școlar Feldru.
Instituția competentă să stabilească pentru persoanele domiciliate în județul nostru și să acorde indemnizația de șomaj, care poate acorda eficiență juridică art. 40 din Legea nr.. 76/2002, este A. J. pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -N., care a constatat că reclamanta a beneficiat fără drept de indemnizație de șomaj. Reclamanta nu a contestat deciziile de imputare nr. 33 și 34, ceea ce echivalează cu acceptarea acestora. Pe cale de consecință, în soluționarea cererii reclamantei, în mod legal și logic, nu se putea lua în considerare o indemnizație supusă restituirii, urmare a constatării că a fost plătită necuvenit.
Deci, Decizia din_ a fost emisă ca urmare a faptului că AJOFM B.
-N. ne-a comunicat că a plătit necuvenit reclamantei indemnizație de șomaj aferentă perioadei_ -_, în sumă totală de 477 lei, precum și
indemnizație de concediu medical (maternitate), aferentă perioadei_ - _
, în sumă de 186 lei, procedând la recuperarea respectivelor sume de bani, prin emiterea Deciziei de imputare nr. 33/_ și a Deciziei de imputare nr. 34/_
, decizii ce nu au fost contestate și sunt definitive și executorii, și nu în ultimul rând ca urmare a primirii Adeverinței nr. 984/2011 emisă de Grup Școlar Feldru. Reclamanta nu a dovedit că anterior datei nașterii copilului s-a aflat între absolvirea cursurilor de zi ale învățământului preuniversitar, organizat potrivit legii, și neînceperea învățământului universitar, în același an calendaristic, astfel
că în mod eronat apreciază că perioada de 60 de zile trebuia socotită cu începere din data de_ . Reclamanta s-a aliat în căutarea unui loc de muncă o perioadă de 60 de zile de la data absolvirii liceului, care după ultima comunicare a instituției de învățământ absolvită de reclamantă este_ .
Menționează că dovada faptului că o persoană s-a aflat în una sau mai multe situații prevăzute de art. 1 din OUG nr. 148/2005 se face prin înscrisuri, potrivit prevederilor art. 4 alin. (5) și (6) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006 modificată.
Așadar, oricum s-ar analiza situația de fapt raportat la prevederile OUG nr. 148/2005 reclamanta nu are dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului și deși pârâta recurentă a aplicat prevederile legale în vigoare, Tribunalul B. -N.
, prin sentința civilă nr. 3116/2012, a sancționat-o.
Pe cale de consecință, sentința recurată este nelegală și solicită admiterea prezentul recurs.
În drept, invocă OUG nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru P. și I. S., HG nr. 151/2012 privind aprobarea Statutului propriu de organizare și funcționare al Agenției Naționale pentru P. și I. S., OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 1025/2006, astfel cum erau în vigoare în anii 2010 - 2011, Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 71/2011 și Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, OG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, modificată și completată, Constituția României revizuită, Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea înregistrată reclamanta N. M.
, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca fund legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată .
În motivare arată că așa cum rezultă din actele depuse la dosar, reclamanta a formulat o cerere având ca obiect acordarea indemnizației pentru creștere copil în vârstă de până la doi ani.
Prin sentința civilă recurata, instanța de fond a admis acțiunea intimatei și astfel recurenta a fost obligată la emiterea unei noi decizii și plata indemnizației creștere copil.
Nemulțumită de soluția pronunțată, recurenta a declarat recurs, criticând sentința prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Argumentele recurentei sunt neîntemeiate, soluția pronunțată este corectă și se bazează pe dispozițiile legale și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, motiv pentru care solicităm respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind
legală.
Starea de fapt pe care o menține și solicită să se aibă în vedere este cea descrisă de reclamantă prin acțiunea promovată, răspunsul la întâmpinarea formulat la fondul cauzei și concluziile scrise.
După cum rezultă din certificatul de naștere, intimata are un copil minor
A. -Garofița, născută la data de 29 noiembrie 2010 din părinți N. M. șt N. F. .
După nașterea minorei, intimata a depus cerere la A.J.P.I.S. B. -N., pentru a putea fi beneficiara indemnizației prevăzute de OUG nr. 148/2005, aprobată cu modificările și completările prin Legea nr.7/2007 .
Răspunsul dat a fost că nu se încadrează în dispozițiile legale mai sus arătate. Sigur, împotriva acestei decizii a formulat plângere în termenul legal prevăzut de Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ .
Răspunsul negativ i-a fost comunicat la data de 11 mai 2011, răspuns care menține dispoziția ca fiind legala și temeinică . în fapt așa cum arată și recurenta, a fost o completare a deciziei cu același nr. emisă la data de 21 februarie 2011.
Așa cum prevăd și dispozițiile art.1 și urm., art.7 și urm. din Legea nr. 554/2004, în termen de 30 de zile dată nu mai târziu de 6 luni de Ia comunicarea actului administrativ, partea care se consideră vătămată poate face plângere împotriva modului de soluționare, dar cu respectarea în special al procedurii prealabile.
Din punctul nostru de vedere această procedură și termene legale au fost respectate, prin urmare excepția inadmisibilității invocate de către recurentă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că decizia emisă la data de 05 mai 2011, a fost doar o completare a deciziei din data de 21 februarie 2011, nu o altă decizie.
Ambele decizii poartă același nr.1. și sunt emise în dosar nr.06617066, evident că în aceste condiții nu este necesar să solicităm și anularea deciziei emise la data de 21 februarie 2011, deoarece anularea nr. deciziei are drept consecință juridică și anularea primei decizii,
Prin întâmpinarea și completarea formulată, recurenta a încercat să convingă instanța de fond că nu s-a greșit prin respingerea cererii formulate de către intimată, în sensul neacordării indemnizației privind creșterea copilului, deoarece intimata nu a făcut dovada că, în ultimele 12 luni anterioare nașterii, a avut un stagiu de cotizare conform legii și neîntrerupt, mai exact în perioada 01 septembrie-05 octombrie 2010 . Aceleași considerente sunt reluate și în motivarea recursului,
Arată argumente care din punctul acesteia de vedere conduc la temeinicia cererii formulate, astfel:
decizia emisă de către recurentă, nu a fost anulată, prin urmare încă produce efecte juridice,
decizia nu se bazează pe argumente juridice,
decizia emisă nu ține cont de dispozițiile legale în materie și interpretează în mod greșit aceste dispoziții ,
Astfel, în ceea ce privește primul argument arată că respingerea indemnizației de lăuzie, a fost motivată prin prisma adreselor emise de către AJOFM B., adrese care concluzionează că reclamanta nu se încadra în dispozițiile legale pentru primirea legală a îndemnizației de șomer. Aceste adrese au fost solicitate de către recurentă în urma adresei emise de către Grup Școlar Feldru. Nu neagă faptul că intimata a absolvit cursurile liceale în sesiunea din luna august, dar cu toate acestea din calculele acesteia se încadrează în termenele și condițiile legale pentru primirea îndemnizației. Solicită observarea că decizia atacată care la bază adresa emisă de către AJFOM B. .
Din punctul acesteia de vedere, admiterea cererii cu privire la acordarea indemnizației de șomer atât timp cât nu a fost anulată (în prezent este suspendată), produce încă efecte juridice, prin urmare recurenta are la baza emiteri deciziei, un document care cu toate că produce efecte juridici îl neagă și respinge cererea intimatei de acordare a indemnizației.
Legal, ar fi fost ca după anularea decizie pentru primirea indemnizației de șomaj, recurenta să analizeze dacă stadiul de cozi2are a reclamantei întrunește sau nu condițiile stabilite de lege. Atât timp cât indemnizația de șomer este doar suspendată, recurenta a făcut o greșită aplicare a legii .
Este de observat în acest sens dispozițiile Legii nr.76/2000, care potrivit art. 17 alin. (2) Sunt asimilate șomerilor persoanele aflate în situațiile prevăzute la art. 16 lit. b), dacă îndeplinesc următoarele condiții;
a) sunt absolvenți ai instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de Ia absolvire nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale ;
Dispozițiile art.16, 38 alin. 1 litera m), art. 40, 44 și 45 din aceeași lege, sunt articole care indică categoriile de persoane care sunt îndreptățite la indemnizația de șomer cât și cazurile de încetare sau suspendare.
Sigur că, intimata nu a atacat dispoziția nr. 1805 din data de 01 decembrie 2010, deoarece această dispoziție nu a fost comunicată .
La dosarul cauzei se află doar confirmarea de primire pentru deciziile nr.33 și 34 (filele 18, 19) care au drept scop înștiințarea intimatei despre recuperarea indemnizației de șomaj încasată până la aceea dată.
În ceea ce privește al II-lea argument, arătăm că potrivit dispozițiilor art.4 din H.G. nr. 1025/2006 actualizată, litera b "a beneficiat de indemnizație de șomaj, stabilită conform legii, sau a realizat perioade de stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, în condițiile prevăzute de actele normative cu caracter special care reglementează concedierile colective, potrivit literei i1) "frecventează, fără întrerupere, cursurile de zi ale învățământului preuniversitar sau, după caz, universitar, organizat potrivit legii, cu excepția situației de întrerupere a cursurilor din motive medicale, considerându-se inclusiv perioada cuprinsă între absolvirea cursurilor de zi ale învățământului preuniversitar, organizat potrivit legii, și începerea învățământului universitar, în același an calendaristic, iar potrivit literei i4) se află în perioada de 60 de zile de la finalizarea cursurilor
învățământului obligatoriu sau, după caz, de la absolvirea cursurilor de zi ale învățământului preuniversitar, organizat potrivit legii, cu sau fără examen de absolvire, în vederea angajării ori, după caz, trecerii în șomaj.
Intimata se încadrează în dispozițiile legale mai sus arătate, astfel, la data depunerii cererii către recurenta, intimata primeam indemnizație de șomaj potrivit deciziilor nr.33 și 34 emise de către AJFOM B. -N. la data de 28 aprilie 2011.
Este adevărat că pârâta a depus la dosarul cauzei un răspuns din partea AJFOM B. -N. prin care solicita relații cu privire la dosarul de șomaj al intimatei . Este vorba de adresa nr»716/16 februarie 2012 . Răspunsul este atașat la dosarul cauzei .
Ne întrebăm retoric, care au fost argumentele juridice ale recurenta în baza cărora a respins cererea reclamantei (indemnizație creștere copil) atât timp cât reclamanta se afla în "șomaj" și astfel se încadra în dispozițiile legale . Care sunt argumentele pentru care aceste informații nu au fost solicitate anterior deciziei atacate .
Indiferent care ar fi răspunsul recurentei, noi considerăm că am fost nedreptățiți prin nerespectarea legii. Indemnizația de șomer al intimatei nu a fost revocată, prin urmare aceasta încă produce efecte juridice în continuare și chiar dacă ar exista o atare dispoziție, dispoziția de revocare nu a fost comunicată reclamantei, pentru a da posibilitatea legală de contestare.
Aceste precizări sunt importante, deoarece așa cum se reține în adresa nr.824/06 mai 2010 emisa de către recurentă, cererea intimatei a fost respinsă pentru motivul că luna noiembrie nu apare ca și stadiu de cotizare, respectiv statut de șomer, iar că potrivit constatărilor efectuate de către AJFOM B. -N.
, indemnizația de șomer a fost încasată pe necuvenit,
Mai precizează că, recurenta a calculat greșit perioada de cotizare, în sensul că nu a dat eficiență juridică dispozițiilor art.4 litera îl din HG, nr.1025/2006, considerându-se inclusiv perioada cuprinsă între absolvirea cursurilor de zi ole învățământului preuniversitar, organizat potrivit legii, și începerea învățământului universitar, în același an calendaristic.....", prin
urmare, având în vedere că anul universitar începe cu data de 01 octombrie a
fiecărui an în curs, perioada de 60 de zile (art.4 litera i4) din punctul ei de vedere ar trebui calculată de la acesta dată.
Mai mult, atât timp cât legea nu distinge, iar potrivit legii, în sistemul de învățământ preuniversitar există după sesiuni de absolvire (vară și toamnă) apreciem că nu există niciun impediment ca intimata să beneficieze de stadiul complet de cotizare, cele 12 luni anterioare datei nașterii copilului . Recurenta a calculat stadiul de cotizare fără a avea în vedere cele mai sus relatate, adică din luna iunie 2010, apreciind că cele 60 de zile au expirat la data de septembrie 2010 .
Reținând ca bază de calcul luna octombrie 2010 (data începerii cursurilor universitare), ar însemna că în cursul lunii decembrie 2010 ar expira perioada de
60 de zile conform legii, iar intimata născând în noiembrie 2010, perioada de cotizare este chiar depășită.
Intimata este absolventă a unei instituții de învățământ, cursuri de zi, prin urmare, mă încadrez în dispozițiile O.U.G. nr-148/2005 și astfel pot beneficia de indemnizația solicitată. în concluzie, intimata s-a aflat în următoarea situație juridică:
în luna august a absolvit cursurile liceale, iar atât timp cât legea învățământului organizează două sesiuni pentru susținerea examenului (iulie și august) reclamantei nu i se reproșa nimic din punct de vedere legal,
din 05 august 2010, s-a aflat în șomaj, care potrivit art.40 altin.1 din Legea nr. 76/2000 se acordă pe o perioadă de 6 luni de la absolvire,
perioada decembrie 2009-iunie 2010 a urmat cursurile de zi Ia Grupul Școlar Feldru,
reclamanta a născut în data de 29 noiembrie 2010,
Pentru argumentele arătate reclamanta solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la critica privind inadmisibilitatea acțiunii Curtea reține că deși aceasta nu a fost dezvoltată ci doar solicitată formal prin cererea de recurs, se poate investi cu analizarea acesteia raportat la aspectele evidențiate în cadrul judecării cauzei în fața instanței de fond.
Astfel, se reține că inițial reclamanta a cerut anularea Deciziei nr. 1. din 5 mai 2011 mai apoi a formulat și o completare vizând anularea și a Decizie inițiale din data de_ .
Trebuie menționat însă că în ceea ce privește Decizia atacată în cererea introductivă reclamanta nu a urmat procedura prealabilă așa cum a fost corect invocată de recurentă prin întâmpinarea depusă la data de_ .
Instanța de fond deși reține că cea de a doua decizie atacată inițial, respectiv cea din 5 mai 2010 modifică parțial prima decizie emisă la_ și că practic nu am fi în ipoteza a două acte administrative distincte nu are relevanță de vreme ce prin cea de a doua decizie (f. 21 dos. fond) se modifică radical motivele pentru care s-a respins cererea prin decizia inițială (f. 22 dos. fond).
Din această perspectivă pentru a angaja legal procesul de contencios administrativ reclamantul trebuie să urmeze procedura prealabilă prevăzută la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă vizând explicit contestarea Deciziei emise la data de_ (f. 14 dos. fond).
Așa fiind, condiția prealabilă de a fi supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ a Deciziei din 5 mai 2011 nu a fost îndeplinită și ținând seama că prima decizie din_ este esențial modificată prin cel de -al
doilea act este și rămâne fără relevanță că pentru acesta s-a îndeplinit procedura prealabilă.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispoziția art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 motiv de casare prevăzut la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, sens în care în baza art.
20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul declarat de pârâtă și ca o consecință se va modifica sentința atacată în sensul pe care o modifică în totul în sensul că respinge ca inadmisibilă acțiunea reclamantei N. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de A. J. PENTRU P. ȘI I. S. B.
-N. împotriva sentinței civile nr. 3116 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o modifică în totul în sensul că respinge ca inadmisibilă acțiunea reclamantei N. M. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. B. L. T.
