Decizia civilă nr. 4244/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4244/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. I., împotriva sentinței civile nr. 525 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., cauza privind și pe intimații D. J. PENTRU A. ȘI O. V. S. și A. N. A V., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei D.R.A.O.V.
C., prin care s-a solicitat respingerea recursului.
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentului la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru fondul cauzei și pentru recurs (f. 10 -11 ).
Recurentul M. I., în data de_, a trimis la dosarul cauzei prin e- mail și prin fax, concluzii scrise, concluzii care au fost depuse și prin Serviciul registratură al instanței.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, cauza fiind în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 525 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamantul M. I., de suspendare a efectelor deciziei de impunere nr. 9/22 iunie 2012 emisă de D. J. pentru A. și O. V. S. .
În considerente, s-a reținut că pârâta D. J. pentru A. și O.
V. S. a emis decizia nr. 9/22 iunie 2012, prin care a stabilit în sarcina reclamantului M. I. obligația de plată a sumei de 15.996 lei accize, la care se adaugă majorările de întârziere în sumă de 1.990 lei și penalitățile de întârziere în sumă de 2.399 lei. Decizia a fost emisă în urma sesizării primite din partea Inspecției Financiare din cadrul DGFP S. referitoare la faptul că în urma efectuării inspecției fiscale generale la SC Agro Exodus SRL Nușfalău s-a constatat că societatea înregistrează în evidența contabilă aferentă lunii decembrie 2011 o achiziție de la persoana fizică M. I. constând în cantitatea de 1.000 litri țuică și 2.000 litri vin. S-a procedat la efectuarea unui control inopinat la SC Agro Exodus SRL de către Driecția J. pentru
A. și O. V. S., rezultând că societatea a procedat la returnarea către vânzătorul M. I. a cantității de alcool menționată anterior, în valoare de 40.000 lei achiziționată în data de_ . S-a consemnat în cuprinsul deciziei că vânzătorul a recunoscut că a primit în întregime și cu aceleași caracteristici calitative întreaga cantitate de băuturi.
Raportat la această stare de fapt, organele vamale reținând dispozițiile art. 206 indice 2 din Legea nr. 571/2003, art. 206 indice 6, 207 indice 7, 206 indice 9 din Legea nr. 571/2003, a stabilit în sarcina reclamantului M. I. obligația de plată a accizelor. În cuprinsul deciziei s-a făcut referire și la pct. 77 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004.
Reclamantul M. I. a formulat cerere de suspendare a executării deciziei de impunere, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 3 Cod procedură fiscală, instanța a stabilit în sarcina reclamantului obligația achitării cauțiunii în sumă de 1.379,95 lei. În data de 31 ianuarie 2013, a fost depusă la dosar copia recipisei de consemnare a cauțiunii, reclamantul dovedind astfel îndeplinirea obligației stabilite în sarcina sa.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 cererea de suspendare a executării actului administrativ poate fi formulată doar după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul. Instanța constată că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, depunând la dosar copia plângerii prealabile adresate emitentului actului în data de 09 august 2012.
Instanța a constatat pentru a se dispune suspendarea actului administrativ în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 este necesară îndeplinirea a două condiții: existența unui caz bine justificat în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. t (o împrejurare legată de starea de fapt si de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ); necesitatea prevenirii unei pagube iminente, noțiune definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, (un prejudiciu material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public).
Cazul bine justificat implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu. In analiza cazului bine justificat instanța procedează la analizarea aparenței dreptului prin prisma motivelor de nelegalitate a actului administrativ atacat, fără a le analiza pe fond, ci rezumându-se la "pipăirea fondului cauzei";. Instanța apreciază că în cauza de față aparența dreptului nu este în favoarea reclamantului, deoarece în urma analizei sumare a
actului contestat reiese că organele de control au procedat la calcularea accizelor datorate de către reclamant pentru deținerea unui produs accizabil, care de altfel nu a fost contestată de acesta, fiind menționate la secțiunea în drept dispozițiile art. 206 indice 2 din, art. 206 indice 6, 207 indice 7, 206 indice 9 din Legea nr. 571/2003, anterior referirii la pct. 77 alin. 1 din HG nr. 44/2004 .
Având în vedere că pentru admiterea cererii trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiții, nu este necesară analizarea condiției pagubei
iminente. Cu toate acestea instanța a reținut că reclamantul a arătat în cuprinsul cererii că acesta este îndeplinită raportat la faptul că s-a procedat la executarea obligației fiscale stabilită în sarcina sa, procedându-se la indisponibilizarea sumelor de bani din conturile bancare. Instanța apreciază că executarea unei obligații fiscale, stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, care presupune o diminuare ilicită a patrimoniului.
Față de cele de mai sus, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanța a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul M. I. de suspendare a efectelor deciziei de impunere nr. 9/22 iunie 2012 emisă de D.
J. pentru A. și O. V. S. .
Împotriva sentinței a declarat recurs M. I.
, solicitând admiterea recursului declarat, modificarea in totalitate a sentintei civile nr.525 din 31 Ianuarie 2013 a Tribunalului S. si retinind cauza spre judecare sa se dispună suspendarea efectelor executarii actului administrativ respectiv decizia de impunere nr.9, din_ privind obligatiile fiscale suplimentare emisa de catre D. J. Pentru A. și O. V. S. din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala -A. N. a V. pana la solutionarea irevocabila a contestatiei impotriva deciziei de impunere formulata in baza art.205 si urmat Cod pr. Fiscala, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu pe care le va preciza ulterior in termenul prev.de art.2?4 Cod pr.civ. Solicită trimiterea cauzei la instanta competenta pentru judecarea recursului in conformitate cu prevederile art. 302 Cod Pr.Civ.
În motivarea recursului arată că prin sentinta civila nr.525 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului S. a fost respinsa cererea de suspendarea efectelor deciziei de impunere nr.9, din_ privind obligatiile fiscale suplimentare emisa de catre D. J. pentru A. și O. V. S., prin care s-a stabilit de către organul da control vamal obligatii fiscale in cuantum de 19585 lei constand in accize 15996 lei - dobanzi, majorari de intarziere 1190 lei.
Instanta de fond In mod netemeinic și nelegal a respins cererea formulata, apreciind ca aceasta este nefondata,
Pentru a pronunta o astfel de hotarare instanta de judecata a apreciat ca fata de starea de fapt aratata si fata de probatoriul administrat conditiile prevăzute de art 14 alin 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
De asernemnea in mod netemeinic s-a apreciat de catre instanta de fond ca nu exista nici premisa unei pagube iminente si necesitatea prevenirii acesteia desi a aratat ca in momentul de fata s-au emis adrese de pentru indisponibilizarea sumelor de bani din conturile bancare. Având in vedere faptul că nu există sume de bani in conturi bancare este evident ca există
riscul de a se trece la executarea silita asupra bunurilor debitorului existând așadar premisa unei pagube iminente si necesitatea prevenirii acesteia.
Termenul de judecata in dosarul_ ,având ca obiect contestație împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare este stabilit la data de_, asadar pentru a preveni o executare silită făcuta in baza unui titlu executoriu care ulterior poate fi anulat solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea formulată, D. Regională pentru A. și O. V.
C.
a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, neîntemeiat și neprobat cu consecința respingerii implicite a cererii de suspendare a executării actului administrativ-fiscal și menținerea hotărârii instanței fondului, fiind dată cu respectarea legii.
Intimatul arată că recursul declarat nu este, în opinia sa, argumentat prin motive care să conțină critici reale și pertinente la cele reținute de
instanța fondului în considerentele hotărârii recurate, nefiind incident motivul de modificare prevăzut la art. 304, pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă, așa cum motivează recurentul. Instanța fondului nu a aplicat sau interpretat eronat dispozițiile de lege relativ la cererea dedusă judecății sale, iar hotărârea sa este temeinică și motivată în drept.
Nici în demersul introductiv de instanță și nici cu prilejul exercitării căii de atac, recurentul nu dovedeste existenta unei îndoieli puternice asupra legalitătii actului administrativ-fiscal, care să se poate constitui într-o justificare suficientă pentru a înlătura principiul caracterului executoriu "ope legis" al deciziei de impunere fiscală în discuție.
De fapt, recurentul dorește să convingă instanța de temeinicia demersului său, invocând un posibil și prezumtiv prejudiciu suferit prin aplicarea măsurilor de executare silită, ceea ce echivalează cu faptul că cererea sa este fundamentată pe îndeplinirea doar uneia din cerințele impuse de legiuitor acestui mijloc procesual la art. 14 din L. nr. 554/2004, mai exact cea a pagubei iminente.
Or, reglementarea cuprinsă la art. 14 din lege impune îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe, suspendarea neputând fi acordată doar prin existența singulară a uneia dintre condiții.
Simpla menționare a consecințelor prejudiciabile nu duce de facto la constatarea existenței pagubei iminente, astfel cum a statuat și Î. Curte, recurentul motivându-și în fapt calea de atac prin iminența executării silite.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor legale relevante, curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 9/22 iunie 2012, pârâta D. J. pentru A. și O.
V. S. a stabilit în sarcina reclamantului M. I. obligația de plată a sumei de 15.996 lei accize, la care se adaugă majorările de întârziere în sumă de 1.990 lei și penalitățile de întârziere în sumă de 2.399 lei.
Reclamantul a solicitat suspendarea executării acestei decizii, motivând că s-a început executarea sa silită.
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 la care face trimitere art.215 din OG 92/2003, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă, așadar, că - pentru suspendarea executării unui act administrativ - pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat"; și a "iminenței producerii pagubei";.
Suspendarea este o măsură de excepție, și numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării.
În materie fiscală, s-a prevăzut o condiție suplimentară, dovada consemnării unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, care a fost îndeplinită.
În speță, tribunalul a apreciat judicios că reclamantul nu a adus elemente prin care să probeze condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ. Mai mult, raportat la criticile aduse de recurent acestei soluții, curtea reține că prejudiciul invocat nu îndeplinește condițiile pentru fi considerat o pagubă iminentă în sensul legii, aceasta constând în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Susținerea recurentului potrivit căreia prin pornirea executării silite s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert în patrimoniul său nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată de pornirea executării silite. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.
Mai mult, fiind vorba de sume de bani, dacă s-ar constata ulterior că actul administrativ - fiscal este nelegal, acestea vor putea fi restituite.
Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de M. I. împotriva sentinței civile nr. 525 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: Ancuța P.
