Sentința civilă nr. 613/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 613/2013
Ședința publică din 06 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D. B.
Grefier: I. S.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta S. D. C. S. Z. cu sediul în Z., str. A. I., bl.R 104, ap.6, jud.
S., în contradictoriu cu pârâtele A. N. DE A. F. - A. F.
P. A M. Z., D. G. A F. P. S., cu sediul în Z., p-ța I.
M., nr.15, S. având ca obiect suspendare executare act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Tribunalul, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 1591alin. (4) Cod procedură civilă coroborat cu art. 21 din Constituția României, constată că în baza prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă, este competent general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.
Pe baza probelor administrate, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L ,
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. la data de_ sub nr._, reclamanta SC D. C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu A. N. de A. F. - A. F. P. a M. Z., D. G. a F.
P. S., suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-SJ 125/_ privind obligații fiscale suplimentare de plată, stabilite de inspecția fiscală, a Raportului de Inspecție F. nr. F-SJ 111/_, a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-SJ 126/_ și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 1885/_ .
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza titlului executoriu nr.7091 (anexa 1), respectiv a somației nr.31 /_ /40819 (anexa 2) ambele emise în cadrul dosarului de executare 3988859/31/_ /40819 sub numărul 7139 din 07 mai 2012, a fost somată să plătească suma de 149.734 lei reprezentând obligații fiscale.
Caracterul grabnic al prezentei cereri este dat de consecințele pe care punerea în executare a titlului executoriu le produce și care constau, în principal, în crearea unui blocaj în ceea ce privește desfășurarea activității reclamantei.
S-a arătat, astfel, că punerea în executare a titlului executoriu în cauza a cărei suspendare se cere este de natură a prejudicia grav activitatea curentă a reclamantei.
Întrucât a apreciat că sumele stabilite în sarcina sa sunt nejustificate, în temeiul art.205 și următoarele din C.proc.fisc., reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere F SJ - 125 din 30 aprilie 2012 - actul ce a stat la baza stabilirii creanțelor cuprinse în titlul executoriu. Până la data redactării prezentei, contestația nu a fost soluționată.
A fost anexată în copie contestația înregistrată sub numărul 2615 din 03 mai 2012. - anexa 3.
Este fără îndoiala că, odată ce reclamanta refuză să achite sumele pretinse, se va proceda - astfel cum rezultă cuprinsul somației - la continuarea măsurilor de executare silită și că efectul imediat al punerii în executare a titlului executoriu va fi blocarea conturilor bancare ale societății, situație în care reclamanta se va afla în imposibilitatea de a face plățile curente necesare desfășurării în mod normal a activității, incluzând, totodată, salariile către personalul angajat al SC D. C. SRL .
Neplata salariilor și a altor obligații curente ale societății este de natură a bloca activitatea reclamantei și de a aduce grave prejudicii societății.
Punerea în executare a titlului executoriu are consecințe nefaste și în ceea ce privește situația contractelor derulate cu partenerii comerciali ai reclamantei, de care depinde într-o foarte mare măsură desfășurarea activității curente a societății.
De asemenea, punerea în executare a titlului executoriu are consecințe nefaste și în ceea ce privește situația contractelor de închiriere în care reclamanta are calitatea de chiriaș și care au ca obiect imobile spații comerciale în care reclamanta își desfășoară activitatea, precum și în ceea ce privește situația contractelor privind furnizare utilităților în spațiile în care reclamanta își desfășoară activitatea .
În aceeași ordine de idei, punerea în executare a titlului executoriu are consecințe nefaste și în ceea ce privește instrumentele de plată emise de reclamantă către terți, care odată refuzate la plată, vor fi înregistrate în centrala incidentelor de plăți, cu consecința imposibilității de a mai fi emise asemenea instrumente față de terți.
Activitatea intensă desfășurată de reclamantă este relevantă și din punctul de vederea al numărului de magazine prin care desfășoară activitatea pe raza municipiului Z., respectiv 3, astfel cum reiese din raportul de inspecție fiscală anexat prezentei .
Suspendarea executării actelor administrative fiscale se impune în vederea înlăturării piedicilor care s-ar ivi în activitatea societății în ipoteza punerii în executare a acestui titlu de creanță emis în baza actelor fiscale atacate.
Luând în considerarea starea astfel creată, reclamanta apreciază că prejudiciile care se aduc societății sunt considerabile, posibil iremediabile, deoarece blocajul activității, în scurt timp, poate fi unul total.
Necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative (în speță contribuabilul)este recunoscută și în plan european, prin Recomandarea R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit căreia instanța, în calitate de autoritate jurisdicțională chemată să decidă măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să adopte asemenea masuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui.
Potrivit acestei recomandări, instanța, să calitate de autoritate jurisdicțională chemată să decidă măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil.
Luând în considerare starea astfel creată, reclamanta apreciază că prejudiciile care se aduc societății sunt considerabile, posibil iremediabile, deoarece blocajul activității, în scurt timp, poate fi unul total.
În mod suplimentar, în susținerea prezentei cereri, s-a învederat instanței că, deși de la data depunerii contestației formulate (03mai 2012) și până la data redactării prezentei au trecut mai bine de 8 luni, pârâtele, în mod nejustificat, nu s- au pronunțat asupra contestației reclamantei.
În drept, au fost invocate dispoziții din Legea nr. 554/2004 și din Codul de procedură fiscală.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri ( f.8-67).
Prin întâmpinare, D. G. a F. P. a județului S. a solicitat respingerea acțiunii formulată de S. D. C. SRL ca nefondată.
Pârâta a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv că, cererea reclamantei reprezintă un caz bine justificat si pentru prevenirea unei pagube iminente, astfel că nu se impune suspendarea executării actului administrativ fiscal până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ.
Reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor legale privind existența cazului bine justificat și a prejudiciului iminent prin executarea actului administrativ atacat, care se bucură de prezumția de legalitate.
Referitor la prima condiție legală, nu există motive temeinice și evidente, care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ atacat și care să ducă la răsturnarea prezumției de legalitate și de veridicitate de care acesta beneficiază.
Reclamanta " apreciază ca sumele sunt nejustificate " prezenta cauză nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ și, mai mult, până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de
legalitate. În caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În cauză nu s-a dovedit existența unor împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal atacat, neexistând un caz care să justifice cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal, reclamanta nu se referă la împrejurări concrete care să conducă la o astfel de concluzie.
Raportat la situația de fapt concreta, pârâta apreciază că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție legală privind prevenirea unei pagube iminente până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare.
Reclamanta nu a dovedit că prin executarea deciziei nr. F-SJ 125/_ s- ar produce o pagubă iminentă, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, la dosarul cauzei nefiind depuse acte contabile din care să rezulte situația economico- financiară a reclamantei.
Suspendarea executării este o măsura de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are, însă, numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Natura măsurii dispuse prin actul atacat, nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat.
În ceea ce privește paguba iminentă, având în vedere că suspendarea executării este o măsura de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului, nici aceasta din urma condiție nu este îndeplinită.
În consecință, nefiind date cerințele prevăzute de Legea nr. 554/2004 cererea este nefondată.
Reclamanta nu a probat ca există o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ fiscal, "îndoiala" fiind creată artificial de către aceasta.
În ceea ce privește producerea unei pagube iminente, aceasta trebuie să fie o consecință a executării actului aparent nelegal și nu însăși executarea actului administrativ atacat, reclamanta lăsând a se înțelege că prin acesta i s-ar perturba activitatea, ceea ce ar putea fi adevărat, însă nu este culpa organului fiscal pentru neregulile constate cu ocazia controlului.
Organul fiscal și-a îndeplinit atribuțiile ce-i revin pentru a stabili starea de fapt relevantă din punct de vedere fiscal care să îi permită adoptarea soluției admisă de lege și materializată în Raportul de Inspecție F. și Decizia de impunere nr. F-Sj 125/_ privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, societatea reclamantă neformulând nici un fel de obiecții cu privire la prelevare și la reprezentativitatea probelor.
S-a menționat că prin Decizia de impunere nr. F-Sj 125/_ privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală sunt în sumă totală de 52.957 lei. Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice emitente sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.
Deci, potrivit reglementării de mai sus, legiuitorul a instituit o măsură provizorie de protecție în favoarea persoanei vătămate, cu caracter de excepție, în situația în care cele două condiții legale sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, potrivit art. 2 lit, t) din Legea nr. 554/2004, pentru existența unui caz bine justificat, este necesar ca instanța să constate existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
De asemenea, potrivit art. 2 lit. s) din aceeași lege, paguba iminentă este definită ca fiind prejudiciul material și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Or, în raport cu aceste prevederi legale coroborate și cu obiectul său de activitate - argumentele reclamantei sunt lipsite de temei legal.
Din perspectiva condiției privind iminența pagubei de acordare a suspendării, pârâta a precizat că ar trebui avute în vedere sumele ale căror suspendare a executării se cere, prin raportare la cifra de afaceri a contribuabilului în cauză, dar și la alți indicatori economico - financiari referitori la respectivul contribuabil (de exemplu, cheltuielile cu fondul de salarii, alte cheltuieli normale sau excepționale pe care la are de suportat aceasta), situația financiară a contribuabilului respectiv(de exemplu, datoriile restante pe care aceasta le are acumulate la acest moment), unele aspecte particulare referitoare la poziția reclamantei . Este fără îndoială, însă, că aceste condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre "caz bine justificat", fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului " bine justificat" al cazului.
Pe de altă parte, măsura de suspendare a executării actului administrativ fiscal vizează doar suspendarea executării silite, iar nu și suspendarea celorlalte efecte ale actului administrativ, de exemplu curgerea de majorări de întârziere și penalități.
În drept, au fost invocate dispoziții din Legea nr. 554/2004 și din Codul de procedură fiscală.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri ( f.89-147).
Cu privire la cererea formulată în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Acțiunea reclamantei în prezenta cauză se întemeiază pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât prin cererea adresată instanței nu s-a solicitat și anularea actelor atacate.
Potrivit prevederilor art. 14 al.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Potrivit prevederilor art.215 al.1 și 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Din dispozițiile legale citate rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,plata unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, existența cazului bine justificat, prevenirea producerii unei pagube iminente și urgența măsurii suspendării actului administrativ.
Instanța reține că reclamanta a depus la dosar dovada achitării cauțiunii stabilite în conformitate cu art. 215 Cod procedură fiscală (f.148) și a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, depunând la dosar copia contestației adresate emitentului actului (f.46).
În aprecierea condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, instanța reține că măsura suspendării s-ar putea justifica prin existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative fiscale atacate, iar prin executarea acestora s-ar crea o perturbare previzibilă gravă a funcționării societății, raportat la faptul că prin executarea Deciziei de impunere nr. F-SJ 125/_, s-ar crea prejudicii societății reclamante.
Sunt cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art.2 alin.1 lit.t din Legea 554/2004). Paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (art.2 alin.1 lit.ș).
Se reține, deci, că admiterea cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine justificate și a unei pagube iminente ce ar putea leza
patrimoniul reclamantei sau ar perturba grav funcționarea unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
În speță, prin actele administrativ - fiscale contestate reclamanta SC D.
C. SRL Z. a fost obligată la plata sumei de 164.843 lei cu titlu de impozit pe profit, TVA suplimentar, dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere.
Reclamanta a susținut, pe calea contestației și apoi prin cererea de chemare în judecată, că sunt nelegale constatările organelor fiscale,deoarece a prezentat acestora și alte documente care dovedesc realitatea tranzacțiilor efectuate, în mod greșit reținându-se că anumite facturi nu îndeplinesc calitatea de document justificativ. Organele de inspecție fiscală nu și-au exercitat rolul activ, în conformitate cu prevederile art. 7 din Codul de procedură fiscală,nu au examinat în mod obiectiv starea de fapt, precum și să îndrume contribuabilul pentru depunerea declarațiilor și a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau documentelor, ori de câte ori este cazul. Decizia de impunere nu cuprinde motivele de fapt ce au sta la baza emiterii acesteia, simpla trimitere la conținutul unor înscrisuri
"răspunsuri primite de la AIF București"; nu echivalează cu o expunere a motivelor de fapt cea au stat la baza emiterii deciziei, în sensul cerut de legiuitor. Mai mult, aceste "răspunsuri primite de la AIF București"; nu au fost anexate deciziei ori raportului de inspecție fiscală, reclamantei fiindu-i imposibil să cunoască motivul pentru care facturile în cauză nu îndeplinesc calitatea de document justificativ. Reclamanta mai apreciază că în mod eronat s-au reținut de organele fiscale efectuarea unor cheltuieli care nu concură la realizarea veniturilor, atât timp cât textul de lege invocat ca temei nu îngrădește în mod expres ca acele cheltuieli care nu generează în mod direct venituri impozabile să fie considerate integral deductibile.
Totodată, reclamanta a susținut că actele atacate nu sunt motivate în vreun fel cu privire la sumele stabilite în sarcina sa, cuprinzând doar o prezentare a situației de fapt, practic descrierea controlului efectuat și redarea conținutului normelor legale pretins aplicabile în speță. În plus, reclamanta a invocat faptul că, deși de la data contestării constatărilor organelor fiscale au trecut mai mult de 8 luni, pârâta,în mod nejustificat, nu s-a pronunțat asupra contestației.
Toate aceste aspecte sunt de natură să creeze o îndoială cu privire la legalitatea actelor administrative atacate. Pe calea suspendării nu se soluționează fondul cauzei, ci doar « se pipăie ».
Se reține că prin punerea în executare a deciziei de impunere s-ar produce o pagubă iminentă în patrimoniul reclamantei, plata, la acest moment, a sumelor apreciate de aceasta ca nedatorate sau executarea silită ar pune-o în situația de a nu-și putea realiza obligațiile contractuale asumate, reclamanta făcând dovada că are contracte în derulare, iar executarea ar însemna imposibilitatea efectuării altor plăți, inclusiv a salariilor angajaților, ceea ce ar duce, inevitabil, la faliment și la încetarea activității societății (f.55-67,166-202).
Într-adevăr, nu reprezintă pagubă iminentă cuantumul sumei, situația de criză sau alte obligații ale reclamantei, dar toate acestea împreună raportate la situația concretă a reclamantei pot forma convingerea instanței de judecată că
există riscul producerii unei pagube ce nu s-ar mai putea repara în situația admiterii pe fond a acțiunii.
Pentru a pronunța o soluție cu privire la cererea dedusă judecății se va avea în vedere și recomandarea nr. R(89)8 din_ a C. itetului de Miniștri din cadrul
C. isiei Europene care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat pe măsura posibilului.
Într-adevăr, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate,care, la rândul său, se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși un titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă ca nici autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Același principiu impune,în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Așadar, în procesul executării din oficiu a actelor administrative, trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie să fie considerată ca fiind,în realitate,un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității.
Reclamanta a formulat, la data de_, contestație împotriva Deciziei de impunere nr. F-SJ 125/_, a Raportului de Inspecție F. nr. F-SJ 111/_, a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-SJ 126/_ și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 1885/_ (f.46), la dosar neexistând dovada faptului că această contestație a fost soluționată până în prezent.
Durata mare a termenului de soluționare a contestației, precum și suma stabilită prin actele fiscale contestate cu titlu de obligații fiscale (164.843 lei, iar nu 52.957 lei, cât susține pârâta) reprezintă, în opinia instanței, un motiv bine justificat, în înțelesul prevederilor legale menționate, pentru a se dispune suspendarea executării acestui act fiscal.
Îndeplinirea condiției ca solicitarea de suspendare a executării actului administrativ - fiscal contestat să fie temeinic justificată derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal constituie, deci, un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului contestat.
Instanța apreciază că succesiunea actelor emise în procedura fiscală, temeiurile de fapt și de drept ale acestora, precum și intervalul de timp scurs de la data emiterii Deciziei de impunere (_ ) sunt de natură să confirme că argumentele prezentate de societatea reclamantă cu privire la nelegalitatea deciziei de impunere a cărei suspendare se solicită sunt aparent valabile și justifică măsura suspendării executării.
În ceea ce privește raportul inspecție fiscală, decizia privind nemodificarea bazei de impunere și dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, toate din_, instanța apreciază că acestea reprezintă operațiuni administrative ce au stat la baza emiterii deciziei de impunere, care pot fi analizate sub aspectul legalității, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, dar nu pot fi suspendate, nefiind prevăzute de dispozițiile art. 14 din aceeași lege.
Pentru aceste motive, cererea reclamantei va a fi admisă în parte, instanța urmând a dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-SJ 125/_
, până la pronunțarea instanței pe fond și respingerea cererii de suspendare a executării Raportului de Inspecție F. nr. F-SJ 111/_, a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-SJ 126/_ și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 1885/_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de SC D. C. SRL, cu sediul în Z., str. A. I., bl. R-104,ap. 6, jud. S., în contradictoriu cu A. N. de A.
F. - A. F. P. Z. și D. G. a F. P. S., ambele cu sediul în Z., Piața I. M., nr. 15,jud. S. și în consecință, dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-SJ 125/_, până la pronunțarea instanței pe fond.
Constată depunerea cauțiunii în cuantum de 5.000 RON, potrivit recipisei de consemnare nr. 345377/1 din_ și chitanței seria TA nr. 2154626/1 din _
.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de SC D. C. . SRL,cu sediul în Z., str. A. I., bl. R-104, ap. 6, jud. S., în contradictoriu cu A. N. de A. F. - A. F. P. Z. și D. G. a F. P. S. ,
cerere privind suspendarea executării Raportului de Inspecție F. nr. F-SJ 111/_, a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-SJ 126/_ și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 1885/_ .
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_, la sediul Tribunalului S. . Președinte Grefier
Ț. D. B. S. I.
Red. Ț.D.B./ _
Dact. S.I../_
Ex.5/com.3 ex./
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
