Decizia civilă nr. 142/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 142/2013
Ședința publică din data de 09 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta I. S. T. împotriva sentinței civile nr. 3949 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul P. M. S. M.
, având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată recurs.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei, conform chitanței aflată la fila 8 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.14 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.949 din 13 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, s-a respins cererea de suspendare formulată de către reclamanta I. S. T., în contradictoriu cu P. M. S. M.
.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pentru admisibilitatea cererii de suspendare întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, este necesară întrunirea cumulativă a celor două cerințe: cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Dacă în privința cazului bine justificat instanța poate antama o aparență de legitimitate a cererii, în baza argumentelor de drept invocate, cu privire la paguba iminentă ce s-ar produce prin punerea în executare a actului administrativ atacat, instanța reține că procentul de 25 %, cât reprezintă sporul de dispozitiv raportat la salariul de încadrare, nu poate constitui în sine, în lipsa altor dovezi, un blocaj al activității profesionale și de familie a reclamantei și nu reprezintă un
prejudiciu ireversibil, diferența de indemnizație putând fi ulterior recuperată, în măsura în care instanța de fond va proceda la anularea actului administrativ.
Pentru aceste considerente, reținând netemeinicia cererii, instanța de fond a respins-o, în condițiile art. 14, alin. 1-4 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta I. S. T. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii sale de suspendare a executării dispoziției nr. 184/2012 emisă de P. M. S. M., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei privind anularea actului administrativ.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în mod nelegal instanța de fond a dispus respingerea acțiunii sale prin care a solicitat suspendarea dispoziției nr. 148/2012 emisă de P. M. S. M. prin care în mod ilegal s-a dispus reîncadrarea sa începând cu data de_, cu diminuarea de 25 % a salariului de bază.
Reclamanta a apreciat că în baza înscrisurilor existente la dosar, instanța de fond putea constata pe deplin îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat prev. de art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin dispoziția atacată se aduce atingere unui drept de natură salarială, iar acest aspect este de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului atacat.
Referitor la existența pagubei iminente, reclamanta a arătat că prin diminuarea cu 25 % a salariului de bază, raportat la data la care își produce efectele dispoziția contestată, respectiv_, paguba iminentă este produsă, fiind vorba de o pagubă patrimonială, certă care afectează drepturile sale salariale, având un caracter iminent.
În concret, a arătat reclamanta, la baza emiterii dispoziției nr. 184/2012 s- a avut în vedere dispoziția nr. 163/2012 emisă de P. mun. S. M., dispoziție prin care s-a dispus ordonatorilor terțiari de credite precum și Biroului Resurse Umane din cadrul primăriei, atât stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local prin plata fără temei legal către angajații instituției a unor sume reprezentând indemnizație la dispozitiv, cât și emiterea dispozițiilor de reîncadrare pentru personalul aflat în situația mai sus menționată și emiterea deciziilor de impunere sau a angajamentelor de plată pentru recuperarea prejudiciului privind măsurile impuse prin decizia nr. 43/2011 din dosarul nr. 47/2011 al Camerei de Conturi Maramureș. Prin procesul-verbal încheiat la data de_ de către Curtea de Conturi Maramureș s-a constatat plata nelegală a sumei de 465.182 lei reprezentând spor dispozitiv acordată necuvenit salariaților Unității administrativ-teritoriale audiate, la care se adaugă contribuția unității la bugetele corespunzătoare în sumă de 127.925 lei.
Împotriva acestor dispoziții, a mai arătat reclamanta, Unitatea administrativ-teritoriale a formulat contestație respinsă de Curtea de Conturi România, iar în prezent cauza formează obiectul dosarului nr._ înregistrat la Tribunalul Maramureș, soluționat prin sentința civilă nr. 4.548/_ prin care s-a anulat în parte decizia nr. 43/2011 a Camerei de Conturi Maramureș cu privire la plata indemnizației de dispozitiv.
Având în vedere aceste aspecte, reclamanta consideră că suspendarea actului administrativ se circumscrie procedurii instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv că există un caz bine justificat, așa cum este el definit la art.
2 alin. 1 lit. t și, de asemenea, se impune prevenirea unei pagube iminente potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din actul normativ menționat.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
2
Așa cum a reținut și instanța de fond, suspendarea unui act administrativ este o măsură de excepție care poate fi luată doar cu respectarea disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv în situația existenței unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Definițiile legale a celor două sintagme "caz bine justificat"; și "pagubă iminentă"; sunt cele menționate de art. 2 alin. 1 lit. ș și t din Legea nr. 554/2004.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, nu se constată existența unui caz bine justificat și nici existența unei pagube iminente.
Analiza legalității măsurii de reîncadrare a reclamantei poate fi realizată doar cu prilejul soluționării cauzei de fond, iar până la acel moment, aparența legalității există întemeiată pe aparența de legalitate consacrată legislativ stabilită în favoarea actelor administrative.
Referitor la cerința pagubei iminente, Curtea reține că în urma reîncadrării, salariul reclamantei s-a micșorat, însă această este în continuare beneficiara unor drepturi salariale, chiar dacă mai scăzute decât cele anterioare.
În ipoteza în care se va constata cu prilejul soluționării cauzei de fond că reîncadrarea s-a realizat nelegal, în condițiile existenței unui prejudiciu material cert, reclamanta va putea cere recuperarea acestuia.
Referitor la conținutul sentinței civile nr. 4548/_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș (f.5), Curtea reține că această hotărâre nu este încă irevocabilă, în materia contenciosului-administrativ operând suspendarea de drept a hotărârii pronunțate de către instanța de fond conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta I. S. T. împotriva sentinței civile nr. 3.949 din 13 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. |
G. , D. C. |
Red.D.M./_
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: E. C. .
3
