Decizia civilă nr. 5743/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5743/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta A. DE P. ȘI
I. PENTRU A. - C. J. B. -N. și A. DE P. ȘI I. PENTRU A., împotriva încheierii civile din data de_, pronunțată în dosarul nr. 1_ /a1 al Tribunalului B. N., în contradictoriu cu S.
V. și M. S. - ÎN C. DE P. AL C. T., R. M. -G. - ÎN C. DE P. AL C. N., S. E. - ÎN C. DE D. E. AL A. - C.
B. -N., având ca obiect suspendare executare act administrativ rec.imp.inch.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru P. ul comunei N., avocat Bucșa N. G., cu delegație la dosar.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită față de intimatul S. E. - ÎN C. DE D. E. AL A. - C. J. B. -N. .
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la data de_ s-a depus întâmpinare la dosar.
Reprezentanta intimatului R. M. G., în calitate de P. al comunei N. solicită acordarea unui nou termen, raportat la lipsa de procedură față de intimatul S. E. - director executiv al APIA.
Raportat la cererea formulată, Curtea constată că intimatul S. E. nu a efectuat nici un act de procedură în cauză. Dispozițiile art. 98 C. pr. Civ. sunt clare. Dacă la dosar nu se află vreun script prin care acesta să aducă la cunoștința instanței asupra modificării locului de muncă, culpa nu aparține instanței și astfel procedura realizată la adresa de citare inițial indicată estelegal îndeplinită. Pe de altă parte, Curtea constată că prezentul recurs vizează o procedură care se judecă cu celeritate.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimatului R. M. G., în calitate de P. al comunei N. arată că nu se opune la admiterea ambelor recursuri, în sensul respingerii cererii de suspendare a actului atacat, apreciind că sunt incidente art. 304, pct. 9 C. Pr. Civ., fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
de P. și I. pentru A. (A. ) prin recursul formulat împotriva încheierii civile din data de_, pronunțată în dosarul nr. 1_
/a1 al Tribunalului B. N., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea încheierii atacate în sensul respingerii cererii intimatului- reclamant privind suspendarea executării actului administrativ fiscal: decizia 3163200/_, ca netemeinic și nefondat.
În motivare se arată că, motivarea instanței de fond este lapidara si lacunara in ceea ce privește argumentarea indeplinirii cerințelor legale pentru suspendarea unui act administrativ care se bucura de prezumția de legalitate si
este executoriu din oficiu, iar suspendarea acestuia poate surveni doar in mod excepțional.
Cele doua condiții imperative prevăzute de lege denota caracterul de excepție al măsurii suspendării, presupunând dovedirea efectiva a unor împrejurări de natura a argumenta existenta cazului bine justificat si iminenta producerii unei pagube.
Or, in cauza nu sunt intrunite cele doua cerințe esențiale ale suspendării actului administrativ, referitoare la cazuri bine justificate si la iminenta unei pagube. Astfel, nu se face referire la vreo proba din care sa rezulte pe de o parte, existenta unui caz bine justificat, iar pe de alta parte, nu rezulta ca prin executarea actului administrativ, reclamantul ar suferi o paguba iminenta.
Pentru existenta cazului bine justificat este necesar ca împrejurările de fapt si de drept sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrative atacat: Decizia nr. 3163200/_ . Or, activitățile si verificările efectuate de APIA C. J. B. -N. pentru soluționarea cererii depuse de reclamant-intimat pentru Campania 2011, pentru accesarea plații directe in cadrul Schemei de plata unica pe suprafața (SAPS), au avut ca baza legala actele normative comunitare si naționale.
Așadar, in ceea ce privește cazul bine justificat, apreciază ca nu exista o indoiala cu privire la legalitatea actului administrative emis de APIA C. J.
-N., intrucat Decizia nr. 3163200/_ a fost emisa in baza si cu respectarea actelor normative naționale si comunitare in vigoare, asa cum sunt ele menționate in preambul actului administrative contestat.
Actul administrativ unilateral a cărui suspendare se solicita, Decizia nr. 3163200/_, este emis in temeiul si pentru realizarea puterii publice, A.P.I.A având calitatea de subiect de drept investit cu atribuții de putere publica.
De asemenea Decizia nr. 3163200/_ este obligatorie si executorie, trăsătura a actului administrativ ce izvorăște din prezumția de legalitate de care se bucura acest act, pana la proba contrarie, intrucat este emisa in aplicarea legii.
Faptul ca prezumția de legalitate si de veridicitate de care se bucura actul administrativ fiscal determina principiul executării acestiua din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el insusi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce intr-un stat de drept este de neconceput.
Principiul legalității actelor administrative presupune ca toate deciziile autorităților administrative sa se intemeieze pe lege.
Consideră că instanța de fond a apreciat, in mod greșit a reținut ca "executarea imediata a sancțiunii multianuale, ar pune reclamantul, in imposibilitatea de a mai obține o reparație a prejudiciului astfel produs, aceasta având in vedere specificitatea masurilor a căror aplicare se realizează prin actul contestat si care operează o restrângere a dreptului reclamantului, pe o perioada determinate, de a beneficia de plați in cadrul schemelor de sprijin, cu consecința imposibilității reclamantului de a continua activitatea apta a beneficia de formele
de sprijin reglementate de prevederile OUG nr. 125/2006 aprobata prin Legea 139/2007".
În conformitate cu Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 din data de
07 decembrie 2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului in ceea ce privește punerea in aplicare a procedurilor de control si a eco-conditionalității in ceea ce privește masurile de sprijin pentru dezvoltare ruarala, modificat si completat cu Regulamentul (CE) NR. 484/2009, art. 16, alin. (2), paragraful 3, in cazul in care diferența este mai mare de 50%, beneficiarul este exclus, inca o data de la primirea ajutorului, pana la o valoare egala cu diferența dintre suprafața declarată și suprafața determinată, in conformitate cu art. 50 alin. 3 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004; debitul se deduce din plățile de care fermierul poate beneficia pentru cererile pe care le depune in decursul celor 3 ani calendaristici ulteriori anului in care a fost stabilit debitul. In situația in care debitul este recuperat inca din primul an, fermierul este indreptățit sa beneficieze de diferența rămasă după recuperarea debitului, in anii următori recuperării debitului fiind indreptățit să primească ajutor in cadrul schemelor de sprijin pe suprafață. In cazul in care suma respectivă nu poate fi recuperată in intregime, in cei 3 ani ulteriori celui in care a fost stabilit debitul, soldul se anulează.
Așadar, solicită a se constata ca intimatul - reclamant nu suporta nicio pierdere financiara, sancțiunile multianuale urmând a fi reținute din plățile ulterioare, sau in situația in care aceste plați nu erau solicitate sau datorate, soldul (debitul sancțiune) se anula dupa un termen de trei ani, prin suspendarea dispusa pierderea urmând a fi înregistrata in bugetele Statului roman si al Uniunii Europene.
Suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine cand legea o prevede, in limitele si condițiile anume reglementate.
Cele doua condiții imperative prevăzute de lege denota caracterul de excepție al măsurii suspendării, presupunând dovedirea efectiva a unor imprejurari de natura a argumenta existenta cazului bine justificat si iminenta unei pagube.
Simplele susțineri făcute in conținutul cererii de suspendare a executării actului administrativ nu sunt suficiente pentru inlaturarea prezumției de legalitate de care se bucura actul, intrucat dispozițiile legale cuprinse in art.2, alin. (1), lit t), din Legea nr. 554/2004 se refera, in mod expres, la imprejurari de fapt si de drept, iar nu la afirmațiile pârtilor.
Cele doua condiții prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie intrunite in mod cumulativ si trebuie dovedite de reclamant in mod real si indicate in concret nefiind suficienta simpla repetare a textelor de lege fara nici o trimitere la starea de fapt si la probele administrate in cauza.
Cererea de suspendare a executării actului administrativ a fost nesustinuta in fapt si in drept, intimatul - reclamant limitandu-se doar la o singura fraza in finalul cererii de chemare in judecata, iar instanța de fond a dispus, in opinia noastră neintemeiat, asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.
Mai mult, având in vedere obiectul litigiului, anume suspendarea executării deciziei mai sus invocate, consideram ca instanța de judecata are obligația de a analiza legalitatea acestui act administrativ raportat la prevederile legale naționale si comunitare aplicabile.
Luând in considerare argumentele de fapt si de drept mai sus invocate, apreciază ca încheierea din data de_ este lipsita de temei legal, fiind
pronunțata cu inculcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se impune modificarea acesteia.
de P. și intervenție pentru A. prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii din data de_, respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ cu consecința menținerii executării actului administrativ, anume Decizia nr.3163200/_ emisă de APIA - Centru J. B. -N.
.
În motivare se arată că prin întâmpinarea nr. 17410/_ depusă la instanta de fond APIA aparat central a formulat apărarea pe toate capetele de cerere formulate de intimatul reclamant.
In ceea ce privește cazul bine justificat, instituția a susținut in fata instanței de fond faptul că nu există o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ emis de APIA C. J. B. N., întrucât asa cum am arătat in intampinarea nr. 14410/_, decizia nr. 3163200/_ a fost emisă în baza si cu respectarea actelor normative naționale si comunitare în vigoare, asa cum sunt ele menționate in preambulul actului administrativ contestat.
Consideră că instanța de control judiciar, in soluționarea prezentului recurs, trebuie să aibă in vedere, in primul rand, modul in care instituția noastră isi desfășoară activitatea, in speță modul in care APIA a gestionat cererea de plată a reclamantului pentru Campania 2011.
Raportându-se la cazul în speța, arată faptul că instituția gestionează fonduri comunitare în domeniul agriculturii, în conformitate cu Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de P., «urnele acordate fermierilor reprezentând prefinanțare și cofinanțare din fondurile europene FEGA și FEADR ( ex - plățile SAPS - sprijin agricol pe suprafața sunt plătite din FEGA - Fondul European de garantare agricola).
Toate cererile de plată depuse de toti fermierii intr-o campanie, de exemplu 2011, in speță, sunt gestionate in mod unitar de către instituție, conform acelorași manuale de proceduri aplicabile ca si in cazul intimatului reclamant. Acest fapt este susținut de explicațiile de la pag. 8-13 din întâmpinarea instituției, unde este detaliat modul in care au fost soluționate conflictele de supradeclarare a blocurilor fizice in care a fost implicit si reclamantul.
Subliniază faptul că, în situația in care există un conflict de supradeclarare, acesta se soluționează prin invitarea pentru clarificări a tuturor fermierilor implicați in respectivul conflict de supradeclarare, iar prevederile manualelor de proceduri se aplică in mod unitar tuturor fermierilor, asa cum a demonstrat in întâmpinare la pag. 8-13.
Menționează că în acordarea formelor de sprijin gestionate, APIA are obligația de a respecta prevederile comunitare, în vigoare, nerespectarea acestor prevederilor legale, atrăgând dupa sine răspunderea celor vinovați și sancționarea statului membru, în măsura în care plățile au fost realizate, fără ca acestea să fi fost în conformitate cu dispozițiile legale.
Învederează faptul că APIA nu poate gestiona o cerere de sprijin depusă de un fermier, fără a tine seama de procedurile elaborate de instituție, proceduri care se bazează pe actele normative naționale, regulamentele comunitare si documentele de lucru ale Comisiei Europene.
Sprijinul financiar din fondurile europene FEGA si FEADR se acordă de către APIA NUMAI după ce cererile de sprijin depuse de fermieri se analizează si gestionează conform manualelor de proceduri intocmite de instituție.
Potrivit art. 29 alin. 3 din Regulamentul CE nr. 73/2009 "P. le din cadrul schemelor de sprijin enumerate în anexa I nu se realizează înainte de finalizarea verificării condițiilor de eligibilitate, care trebuie efectuată de statul membru conform art. 20".
Față de cele de mai sus, APIA nu are obligația de a plăti sprijinul financiar corespunzător suprafeței inscrise in cererea de plată, in condițiile in care nu sunt îndeplinite toate condițiile de eligibilitate si nu sunt finalizate toate controalele administrative necesare.
Prin urmare, manualele de proceduri elaborate de APIA sunt menite să asigure o aplicare corectă si unitară a regulamentelor, normelor, legilor si prevederilor în vigoare si detaliază condițiile in care pot fi formulate cererile de plată, pentru fiecare campanie SAPS sau schemă de plăți, respectiv pentru fiecare etapă de gestionare a cererii de plată fiind elaborate manuale de proceduri detaliate.
Simpla invocare a nelegalitatii a actului administrativ a cărei anulare se solicită nesustinută de niciun argument de fapt si drept referitor la actul administrativ in cauză si nu de "argumente" referitoare la situația care a condus la apariția conflictelor de supradeclarare, care nu privește instituția nu poate fi considerată împrejurare de natura a crea o îndoiala asupra legalității actului administrativ în cauză.
Actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat si asupra căreia instanța de fond a dispus in mod eronat, consideră că este emis conform prevederilor legale naționale si comunitare. Atribuțiile legale prevăzute de Legea nr. 1/2004 se limitează la verificarea cererilor primite de la beneficiari si autorizarea plătii in urma verificării acestora, asa cum a menționat mai sus la art. 3, lit. a) si b) din Legea nr. 1/2004.
În speța, APIA a constatat incidența prevederilor art.7 alin.(6) din OUG nr.125/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "pentru terenul care se constată că face obiectul cererilor a 2 sau mai mulți solicitanți în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață (SAPS), plata directă pe suprafață nu se acordă nici unuia dintre solicitant la constatarea acestei situații, A. de P. și I. pentru A. va notifica solicitanții, care au obligația să rezolve
litigiul După rezolvarea litigiului, solicitanții au obligația să depună documentele rezultate la A. de P. și I. pentru A. pentru completarea dosarului cererii în vederea acordării sprijinului persoanelor îndreptățite"
Solicită instanței a se constata că, chiar legiuitorul a limitat atribuțiile instituției, iar in cazul in care 2 sau mai mulți fermieri, APIA nu poate acorda plata directă niciunuia dintre aceștia, regulamentele comunitare statuând in același sens.
Fermierii implicați intr-un conflict de supradeclarare au obligația de a-si rezolva "litigiul", APIA neavând de ce sa participe Ia un proces in care nu are interes.
Interesul si atribuția legala a APIA este aceea de a gestiona cererile de plata depuse pe propria răspundere de fermieri, conform regulamentelor comunitare si a actelor normative naționale.
Consideră că instanța de fond, in mod eronat a reținut faptul că
"reclamantul intelege a se prevala de existenta pe rolul instanțelor de judecată a litigiilor declanșate ca urmare a demersurilor apreciate de reclamant ca abuzive in vederea rezilierii contractelor de închiriere a pășunilor ce au fundamentat cererea unică de plată pe suprafață 2011 ".
De altfel instituția este chemată de intimatul reclamant intr-un proces, în mod "artificial", pentru ca acesta să își soluționeze nenumăratele litigii cu alte persoane juridice si fizice, după cum rezultă din documentele depuse la dosar (Primăria N., Primăria T., Bumbu G., R. M. G., Torni M. G.
V., Pupeză G., etc), aspect susținut de instituția noastră si in fața instanței de fond.
Faptul că intimatul reclamant este implicat intr-o serie de litigii, care s-au ivit independent de activitatea instituției noastre, nu poate fi un motiv care să demonstreze indeplinerea condiției privind " cazul bine justificat."
Instanța de fond a retinut, în mod eronat ca un argument care ar contribui la indeplinirea cazului bine justificat faptul că "este de remarcat si reținerile emitentului actului in cuprinsul raportului de soluționare a contestației in sensul că_ funcționarii APIA nu au putut stabili care este utilizatorul direct al suprafețelor solicitate ".
La pag. 19 din întâmpinarea APIA (nr. 17410/_ ), instituția a detaliat modul in care sunt gestionează conflictele de supradeclarare de către APIA. Mai mult faptul că un funcționar public al instituției noastre nu poate stabili care este utilizatorul direct al suprafețelor solicitate înseamnă că acel funcționar nu are competenta legală să stabilească acest aspect si comportamentul său nu face decât să respecte manualele de proceduri intocmite de APIA.
Acest aspect nu poate fi reținut de instanța de judecată ca fiind un element care ar conduce la indeplinirea cazului bine justificat sau un aspect de nelegalitate al unui act administrativ.
Tocmai in considerarea celor de mai sus, instituția a adus la cunoștința instanței de fond faptul că APIA este ținută in mod artificial intr-un proces pentru ca un fermier să își soluționeze litigiile pe care le are cu alti fermieri sau autorități publice, analizarea legalității deciziei nr. 3163200/_ trebuie să se realizeze in funcție de respectarea sau nerespectarea de către APIA a dispozițiilor legale naționale si comunitare in vigoare.
APIA nu are ca si atribuții soluționarea litigiilor intre fermierii aflați intr-un conflict de supradeclarare, atribuțiile instituției noastre fiind clar definite de art. 3 din Legea nr. 1/2004.
Având in vedere faptul că intimatul reclamant are o serie de litigii cu primăriile corn. T. si N., precum si cu alti fermieri persoane fizice, după cum se poate observa din dosarul cauzei, consideră ca APIA a gestionat in mod corect cererea de sprijin a fermierului, decizia nr. 3163200/_, emisă de APIA
B. N. fiind legală si temeinică, iar legalitatea actului administrativ contestat trebuie analizată in raport de prevederile comunitare aplicabile si pe care APIA le- a invocat in fața instanței de fond prin intampinare.
Mai mult, instanța de fond a retinut, in mod eronat, ca un argument care ar contribui la îndeplinirea cazului bine justificat faptul că "este de remarcat si reținerile emitentului actului in cuprinsul raportului de soluționare a contestației in sensul că_ funcționarii APIA nu au putut stabili care este utilizatorul direct al suprafețelor solicitate ".
toate cererile de plată depuse de toti fermierii (peste 1.200.000 de cereri) din România in Campania 2011 au fost gestionate de APIA, conform acelorași manuale de proceduri, care au fost aplicate si intimatului reclamant;
Potrivit raționamentului instanței de judecată, asupra TUTUROR deciziilor emise de APIA, care au avut ca si baza aplicarea acelorași manualele de proceduri ca si in cazul intimatului reclamant (Campania SAPS 2011) pot fi invocate
"împrejurări de fapt si drept care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate", ceea ce este de neconceput.
Faptul că gestionarea cererii de sprijin formulată de intimatul reclamant a fost realizată conform manualelor de proceduri aplicabile pentru campania 2011 o demonstrează susținerile de la pag. 5- 24 din întâmpinarea APIA (nr. 17410/_
), precum si documentele aferente cererii de sprijin formulate de intimatul reclamant, care constituie dosarul de subvenție depus in fata instanței de fond.
În Raportul de soluționare a contestației nr. 32P/1334/_ întocmit de APIA C. J. B. N. sunt menționate următoarele: " in urma prezentării
la clarificări a dvs. (reclamant), si a celorlati fermieri cu care v-ati supradeclarat: fermierul Hontilă I. O., Torni M. G., Scuturici G. si Săsărman I. Onita, nu v-ati pus de acord asupra retragerii, fapt pentru care funcționarii APIA nu au putut stabili care este utilizatorul direct al suprafețelor solicitate motiv pentru care s-a adus la cunoștința fermierilor consecințele, iar in baza OUG nr. 125/2006, art. 7, alin. 6, in cazul în care fermierii prezintă acte doveditoare, nu se pun de acord asupra retragerii si funcționarul APIA desemnat nu poate din actele prezentate de aceștia să constate care este utilizatorul direct al suprafeței in litigiu, funcționarul APIA va incheia un proces verbal de constatare si va consemna refuzul solicitanților in cauză "
Din moment ce o cerere de plată este gestionată potrivit unor manuale de proceduri, auditate de reprezentanții Comisiei Europene cu atribuții in materie, iar prevederea din manualul de procedură este cea indicată si respectată de APIA, nu se poate retine ca fiind o împrejurare de fapt si drept care poate constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ contestat in cauză, asa cum in mod eronat a reținut Tribunalul B. N. .
Legiuitorul a limitat atribuțiile APIA, in sensul că instituția noastră gestionează cererile de sprijin pe baza datelor declarate de fermieri, având numai obligația de a verifica si autoriza la plată respectivele cereri de plată.
Soluționarea unui litigiu in ceea ce privește stabilirea utilizatorului direct al unei suprafețe nu intră in competenta instituției, tocmai de aceea legiuitorul a reglementat prin art. 7 alin. 6 din OUG nr. 125/2006 "conduita" APIA, in concordantă cu regulamentelor comunitare, in situația in care pe o suprafață de teren depun cerere de sprijin doi sau mai mulți fermieri, iar conceptarea instituției noastre intr-un astfel de litigiu considerăm a fi abuzivă.
Emiterea deciziei nr. 3163200/_, act administrativ, de către APIA C.
J. B. N., care a avut ca si baza aplicarea manualelor de proceduri valabile pentru Campania 2011, este legală, neexistând nicio împrejurare care ar putea constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, asa cum in mod greșit a apreciat instanța de fond.
Suprafațele de 387, 58 ha (SAPS, P. compensatorii pentru zonă montană defavorizată), si respectiv 266,29 ha (plați pentru agromediu - pachet 1- pajiști cu inaltă valoare naturală, plați pentru agromediu -pachet 2 - practici agricole tradiționale) SUBLINIEM DECLARATE DE RECLAMANT, se regăsesc si in Decizia nr. 3163200/_, actul administrativ a cărui suspendare s-a dispus prin încheierea atacată in prezentul recurs.
De altfel, prin capătul de cerere privind suspendarea a executării actului administrativ sau in cel referitor la anularea actului administrativ, reclamantul nu face nicio referire la suprafața de 519,23 ha (cumularea suprafețelor din cele două contracte de închiriere).
Prin urmare, din moment ce intimatul reclamant a solicitat pentru sprijin DOAR suprafața de 387,36, respectiv 266,29 ha, din proprie inițiativă, iar susținerile intimatului reclamant nu au făcut referire la suprafața de 519,23 ha, apreciem că instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut, luând in considerare argumente nesustinute de intimatul reclamant, deoarece suprafațele solicitate de acesta sunt altele, aspect ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 6 din C.Proc.Civ.
Instanța de fond prin pronunțarea încheierii din data de_ a adus argumente care exced celor susținute de intimatul reclamant in cererea de suspendare a executării actului administrativ.
Conform art. 304 pct. 6 din C.proc. " Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere in următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut "
Mai mult, instanța de fond retine, arată că "stabilirea suprafețelor rezultate in urma controlului a fost influențată, cel puțin in parte de consecințele ulterioare ale manifestării unilaterale ale consiliilor locale_ împrejurări care, in asamblul lor, se subsumează celor de natură a crea o îndoială serioasă in privința legalității actului administrativ.
Cererea de plată formulată de intimatul reclamant nu a fost supusă niciunei misiuni de control {controlpe teren /controlprin teledectie), din cele efectuate de instituția noastră, instanța de fond nementionând la ce "control " face referire.
Prin cererea de chemare in judecată formulată de intimatul reclamant s-a solicitat "anularea unui act administrativ", care s-a emis in baza unor acte normative naționale si comunitare.
Instanța de fond nu a fost investită cu "soluționarea " nenumăratelor dosare pe care intimatul reclamant le are cu fermierii cu care a intrat in supradeclarare si cu primăriile cu care a incheiat contracte de păsunat, ci cu analizarea legalității unui act administrativ, care a fost emis in baza unor acte normative naționale si comunitare.
Având in vedere argumentele de mai sus, consideră că in mod greșit Tribunalul Bistrița Năsăud a apreciat ca fiind indeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, arată că în cauza dedusa judecații, intimatului reclamant nu i-a fost produsă nicio pagubă, astfel cum este aceasta prevăzuta de Legea nr. 554/2004, actul administrativ contestat fiind emis in conformitate cu prevederile legale mai susmenționate.
Emiterea deciziei nr. 3163200/_, cu sancțiuni mutianuale, în cuantum de 393.404,81 lei se datorează faptului că informațiile cuprinse in cererea de plată semnată de reclamant au fost introduse in sistemul IACS, iar in urma controlului administrativ care se efectuează automat in software, s-a constatat o serie de conflicte de supradeclarare (explicate pe larg in întâmpinarea depusă la dosarul de fond) in care a fost implicat intimatul reclamant.
Scopul acestui control administrativ, presupune verificarea corectitudinii și completitudinii datelor din cereri și în principal o verificare încrucișată a TUTUROR (peste 1.200.000) cererilor de plată cu baza de date LPIS.
Conflictele de supradeclarare apar in situația in care pe aceeași suprafață depun cerere de sprijin mai mulți fermieri, iar potrivit prevederilor comunitare plata unică pe suprafață se acordă unui singur fermier.
Referitor la afirmațiile intimatului reclamant privind "serioasele prejudicii in condițiile in care va fi pus in executare ", a menționat Tribunalului B. N. faptul că potrivit Regulamentului (CE) nr. 1122/2009 si Regulamentului (CE) nr. 1975/2006, sancțiunile multianuale stabilite prin Decizia nr. 3163200/_, nu se concretizează printr-o plată din partea reclamantului, ci acestea se deduc din plățile de care fermierul poate beneficia pentru cererile pe care le depune in decursul celor 3 ani calendaristici ulteriori anului in care a fost stabilit debitul, iar în cazul in care suma respectivă nu poate fi recuperată in întregime, in cei 3 ani ulteriori celui in care a fost stabilit debitul, soldul se anulează.
Sancțiunile multianuale sunt prevăzute de regulamentele comunitare (art. 58 al 3 din Reg 1122/2009) si folosite in mod specific numai de APIA, adică nu au o alta reglementare legală ca natura juridica si nu pot fi tratate prin analogie cu alte sancțiuni, de exemplu fiscale/contravenționale.
Având in vedere dispozițiile art. 58 al. 3 din Reg 1122/2009 (si a celorlate regulamente comunitare invocate in decizia a cărei suspendare se solicita), santiunea multianuală, ca si sancțiune specifica, nu are natura fiscala, deoarece in realitate asa cum se poate observa aceasta se recuperează din eventualele plați
ulterioare in următorii trei ani anului de constatare sau se anulează si deci recuperarea acesteia nu se urmărește prin executare silita.
Sancțiunile multianuale sunt sancțiuni specifice care sancționează o atitudine culpabila a fermierului insusi, din cauza declarării unor date incorecte si nereale. El este singurul subiect de drept căruia i se adresează, deorece ele sunt instituite prin legislația europeana impotriva fermierului ca unic subiect de drept.
Depunerea unei cereri de plată unică pe suprafață de către un fermier, in care se solicită sprijin financiar pentru anumite scheme, in speța de față pentru SAPS - schema de paltă unică pe suprafață, ZMD -plăți compensatorii pentru zona montană defavorizată, plați de agromediu - pachet 1 (pajiști cu înaltă valoare naturală) si pachetul 2 (practici agricole tradiționale) nu creează in sarcina APIA obligația de a acorda sumele de bani corespunzătoare schemelor de sprijin solicitate, in condițiile in care respectiva cerere de sprijin nu este conforma cu reglementările naționale si comunitare specifice aplicabile.
Consideră că este nelegală si abuzivă ipoteza in care intimatul reclamant depune cerere de plată pentru Campania 2011, isi asumă sub semnătură îndeplinirea condițiilor prevăzute de reglementările naționale si comunitare, APIA gestionează cererea de plată constatând faptul că aceasta nu corespunde dispozițiilor europene, iar ulterior intimatul reclamant acuză instituția noastră de producerea unui prejudiciu, in contextul art. 7 alin. 6 din OUG nr. 125/2006, cunoscând faptul că este implicat intr-o serie de litigii referitoare Ia suprafața de teren declarată la APIA.
Invocarea de către intimatul reclamant a sintagmei "serioase prejudicii" în cererea de suspendare a actului administrativ fiscal este netemeinică si nefundamentată și nu poate justifica îndeplinirea condiției prevăzute de art. 14, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - paguba iminentă, acesta neprecizând în ce constă respectivele prejudicii.
Consideră că aplicarea actelor normative comunitare menționate in preambulul deciziei a cărei suspendare s-a solicitat de intimatul reclamant si asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat deja nu poate fi reținută ca fiind cauza unei pagube iminente.
Din moment ce cererea de plată formulată de intimatul reclamant, pentru Campania 2011, a fost analizată de către APIA si s-a constatat faptul că aceasta nu este conformă cu dispozițiile naționale si comunitare aplicabile, pentru suprafața de 387,58 ha solicitată de reclamant, acesta nu a primit sprijin financiar, deci suma corespunzătoare suprafeței de 387,58 ha nu a intrat in contul fermierului si nici in patrimoniul acestuia si prin urmare nu a existat nicio diminuare de patrimoniu, asa cum in mod eronat a reținut instanța de fond in încheierea a cărei modificare o solicitam.
Câtă vreme decizia nr. 3163200/_ constituie o decizie prin care s-a finalizat gestionarea cererii de plată depusă de intimatul reclamant pentru Campania 2011, întemeiată pe dispozițiile legale naționale si comunitare în vigoare, aplicate în exercitarea obligațiilor legale ale instituției, nu poate fi vorba de provocarea vreunui prejudiciu intimatului reclamant.
Aplicarea întocmai a prevederilor legale în vigoare in gestionarea unei cereri de sprijin (asa cum a fost detaliată în întâmpinarea nr. 17410/_, depusă la Tribunalul Bistrița Năsăud) nu poate fi considerată o " culpă " a instituției noastre, asa cum in mod eronat susține intimatul reclamant in cererea de chemare in judecată.
Față de cele de mai sus, apreciază că in mod eronat instanța de fond a reținut ca fiind indeplinită condiția prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004
in ceea ce privește paguba iminentă, în contextul luării in considerare a argumentelor menționate la punctul I din prezentul recurs.
Suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Cele două condiții imperative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări de natură a argumenta existența cazului bine justificat și iminenta producerii unei pagube, împrejurări ce nu a fost dovedite in cauza dedusă judecății.
Simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendarea executării actului administrativ nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin.(l) lit.t) din Legea nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților, motiv pentru care apreciem că încheierea din data de_ a Tribunalului B. este pronunțată cu incalcarea legii.
Consideră că instanța de fond avea obligația de a verifica cele doua condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care trebuiau întrunite în mod cumulativ și trebuiau dovedite de intimatul reclamant în mod real și indicate în concret nefiind suficienta o simpla repetare a textelor de lege fara nicio trimitere la starea de fapt si la probele administrate în cauza.
Asupra recursurilor, Curtea va reține următoarele:
Suspendarea actelor administrative poate fi făcută de instanțele de contencios administrativ doar în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile cumulative ale cazului bine justificat și a pagubei iminente corelate cu introducera cererii adresată instanței competente pentru anularea actului, conform art.14 și 15 din Legea 554/2004.
Cazul bine justificat trebuie să fie menit să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă să constea într-un prejudiciu material viitor și previzibil.
Reclamantul s-a prevalat de existența pe rolul unor instanțe judecătorești, a unor litigii ce au ca obiect validitatea unor contracte de închiriere și a faptului că nu există un acord al fermierilor asupra terenurilor pe care le utilizează însă, chiar aceste aspecte sunt de natură să înlăture cazul bine justificat pentru că autoritatea este obligată să constate incidența art.7 alin.6 din OUG 125/2006 în cazul supradeclarării și să nu facă plata directă pe suprafață către niciunul dintre solicitanți.
În ceea ce privește conduita culpabilă a Consiliului local invocată de către intimat și care ar fi determinat existența în paralel a utilizării acelorași terenuri de către mai multe persoane, nu poate constitui un argument în sensul cazului bine justificat pentru că poate fi avut în vedere doar într-un litigiu cu Consiliul local în anularea sau suspendarea actelor emise de acesta.
În ceea ce privește paguba iminentă, sancțiunile multianuale nu se concretizează printr-o plată din partea reclamantului ci se deduc din plățile de care acesta poate beneficia în 3 ani calendaristici ulterior anilor în care a fost stabilit debitul. În acest sens este și Regulamentul CE 1122/2009 și 1975/2006.
Astfel, implicarea în litigii cu privire la suprafața de teren declarată la APIA, nu îl îndreptățește pe reclamant să solicite sprijin de la această instituție constând în plăți compensatorii și pentru Agromediu, întrucât stabilirea utilizatorului nu este în sarcina APIA ci aceasta trebuie să constate doar situația în care pe aceeași suprafață sunt depuse cereri de sprijin din partea a doi sau mai mulți fermieri. Fără a intra în detalii, cu privire la aceste suprafețe situație
care excede unei cereri de suspendare și privește legalitatea actului administrativ, la prima vedere reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru suspendarea acestui act.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea va modifica în conformitate cu prevederile art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., încheierea atacată, va constata că nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea actului administrativ și va respinge cererea de suspendare a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursurile declarate de A. | DE P. ȘI I. PENTRU A. - | |
C. | J. B. -N. și A. DE P. | ȘI I. PENTRU A. împotriva |
încheierii civile din data de_, pronunțată în dosarul nr. 1_ /a1 al Tribunalului B. -N., pe care o modifică în întregime, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul S. V. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
L. U. | M. | D. | R. R. D. M. | T. |
Red.R.R.D./C.A.
2 ex._
