Decizia civilă nr. 4493/2013. Contencios. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4493/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. A. C. împotriva sentinței civile nr. 937 din_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui M.
, privind și pe intimat I. P. J. M. -S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
La data de 3 aprilie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, iar la 16 aprilie 2013 s-au înregistrat concluzii formulate de recurent.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 937 din_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui M. s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamantul C. A. C. în contradictoriu cu pârâta I. P. M.
- S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Demersul juridic al reclamantului se întemeiază pe încălcarea dreptului comunitar, prin condiționarea înmatriculării definitive în România a vehiculelor de import de plata taxei pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr.9/2012 care a abrogat OUG nr.50/2008.
Sub aspectul admisibilității cererii de ordonanță președințială în materia contenciosului administrativ, cu referire concretă la obiectul cererii deduse judecății, instanța a apreciat că este admisibilă. Procedura specială a suspendării executării actului administrativ, prevăzută de art.14-15 din Legea nr.554/2004
nu poate fi exercitată în acest caz particular întrucât, prin ipoteză, suntem în prezența unui act administrativ negativ, concretizat într-o decizie de refuz din partea pârâtei atât pentru autorizarea provizorie a circulației, cât și pentru înmatricularea fără plata taxei. Nerecunoașterea dreptului de a solicita luarea unei măsuri provizorii și urgente pe calea ordonanței președințiale i-ar încălca și dreptul de acces la justiție garantat de art.21 din Constituția României și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța a analizat în continuare condițiile speciale care se impune a fi întrunite potrivit art. 581 Cod procedură civilă, pentru admiterea cererii de ordonanță președințială. În absența unei definiții legale a urgenței aceasta se determină prin prisma " cazurilor grabnice"; enumerate în alineatul 1 al art. 581 Cod pr. civilă și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în cazul unei executări, ultimă ipoteză exclusă având în vedere împrejurările invocate în cuprinsul cererii.
Urgența nu este o chestiune principială, ci se impune a fi stabilită de către judecător pe baza unor împrejurări concrete care în cauza dedusă judecății nu a fost confirmată prin probele administrate .
Imposibilitatea folosirii vehiculului până la soluționarea irevocabilă a litigiului de drept comun nu justifică admiterea cererii întrucât în absența unei hotărâri favorabile pronunțate în litigiul de fond și dat fiind efectul suspensiv de executare al recursului, impus de către legiuitor în materia contenciosului administrativ, reclamantul este readus la statutul anterior refuzului de înmatriculare din partea pârâtei. Acest statut nu îi permitea exercitarea dreptului de a circula cu vehiculul, ulterior datei la care ar fi expirat perioada maximă de
90 de zile în care putea fi autorizată provizoriu circulația autovehiculelor neînmatriculate.
Prin urmare, în cauză nu sunt întrunite exigențele legale care caracterizează urgența.
Condiția caracterului vremelnic este îndeplinită. Măsura solicitată are ca obiect autorizarea provizorie a circulației până la soluționarea cererii formulate în procedura de drept comun, având deci caracter temporar .
Instanța a apreciat că este îndeplinită și condiția aparenței dreptului în favoarea reclamantei având în vedere soluțiile pronunțate constant de către instanțele naționale care au constatat contrarietatea cu art.110 TFUE a dispozițiilor cuprinse în Legea nr.9/2012 de a căror respectare s-a condiționat înmatricularea vehiculului pentru prima dată în România, pentru rațiuni similare celor constatate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu vs. Statul Român .
Cu toate acestea, deși întârzierea procedurii de înmatriculare definitivă este determinată de soluționarea irevocabilă a acțiunii de drept comun, numai urgența constată în condițiile art. 581 Cod procedură civilă justifică admiterea cererii, dacă sunt îndeplinite și celelalte două condiții cumulative.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 581 Cod procedură civilă instanța a respins cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. A. C.
solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că:
Operațiunea de înmatriculare în România, a autoturismului se poate realiza și în lipsa prealabilă a plății anticipate a taxei pentru emisiile poluante, întrucât această obligație prevăzută prin prisma prevederilor Legii 9/2012 este în vădită contradicție cu dispozițiile Tratatului DE, respectiv art. 90 paragraf 1 dar
și cu cele ale art. 148 alin. 2 din Constituția României, care prevăd obligativitatea României de a aplica cu prioritate dreptul comunitar.
De asemenea, a arătat că, sunt intrunite condițiile prevăzute de art. 581 C. pr. civ.
In ce privește urgența, a depus la dosarul cauzei un certificat fiscal, din care reiese că, reclamantul nu deține un alt autoturism. De asemenea, in condițiile in care are pe rol la Tribunalul Maramureș cu dosar nr._ cu termen de judecată la data de_, nu se prejudecă fondul cauzei.
In concluzie, apreciază că se impune înmatricularea provizorie a autoturismului, cu datele de identificare de mai sus, in România.
In drept s-au invocat prevederile: art. 304 indice 1 C. pr. civ
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_, sub nr. de mai sus, reclamantul C. A. C. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R.
P. de C. și Î. a V. a solicitat ca prin hotărârea pe care
instanța o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la înmatricularea provizorie a autovehiculului marca FORD tip MONDEO, cu număr de identificare WFOAXXGBBYA50905, achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, până la soluționarea irevocabilă a cererii de contencios administrativ care face obiectul dosarului de fond.
În motivarea cererii reclamantul susține, în esență, că a achiziționat autoturismul din Germania, că operațiunea de înmatriculare în România a autoturismului se poate realiza și în lipsa prealabilă a plății anticipate a taxei pentru emisiile poluante, prin prisma prevederilor Legii 9/2012 care este în vădită contradicție cu dispozițiile Tratatului UE respectiv art. 90 paragraf 1, dar și cu cele ale art. 148 alin. 2 din Constituția României. A solicitat pârâtei
înmatricularea autoturismului, însă răspunsul a fost negativ. A promovat acțiune cu obligația de a face, termenul de judecată a fost stabilit la_ . Reclamantul nu deține un alt autoturism și de asemenea, nici familia acestuia.
Reclamantul susține că sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă iar conform art. 13 din OUG nr. 195/2002 și Ordinul nr. 1501/2006 există posibilitatea înmatriculării provizorii.
Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, considerându-se că nu este îndeplinită cerința urgenței, situația expusă de către petent neintrând sub incidența tezelor textului art. 581 alin. 1 C.pr.civ.
Anterior analizării motivelor de nelegalitate, cu titlu preliminar, instanța consideră necesară precizarea conform căreia sunt apreciate întemeiate susținerile legate de incidența în cauză a prev. art.28 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art.581 Cod procedură civilă, constatându-se admisibilitatea și compatibilitatea procedurii de ordonanță președințială în materia contenciosului administrativ generat de condiționarea înmatriculării autovehiculelor de dovada plății taxei pentru emisii poluante și contestarea acestei taxe, a cărei nelegalitate se susține că decurge din încălcarea normelor comunitare.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că criticile invocate prin recurs nu sunt de natură să infirme legalitatea soluției fondului, circumscrisă necesității analizării condițiilor speciale care se impun a fi întrunite potrivit art. 581 Cod procedură civilă, pentru admiterea cererii de ordonanță președințială:1) urgența;2) caracterul vremelnic al măsurii și 3) neprejudecarea fondului .
În absența unei definiții legale a urgenței, aceasta se determină prin prisma " cazurilor grabnice"; enumerate în alineatul 1 al art. 581 Cod pr. civilă și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei
pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în cazul unei executări, ultima ipoteză fiind exclusă, având în vedere împrejurările invocate în cuprinsul cererii.
Or, reclamantul nu s-a prevalat de nicio împrejurare concretă pentru a justifica urgența, respectiv nu a indicat care este paguba iminentă și care nu s- ar putea repara, în absența măsurii solicitate pe calea ordonanței președințiale. Pretinsa privare de proprietate, cu încălcarea art.1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului, nu justifică, prin ea însăși, admiterea cererii. Analiza limitării dreptului de proprietate, din perspectiva exigențelor impuse statelor prin paragraful 2 al art.1 din Protocolul 1 pentru a restricționa exercitarea folosinței bunurilor, în scopul de a asigura plata impozitelor și taxelor, trebuie făcută în mod particular, în funcție de situația fiecărei părți și numai condiționat de justificarea urgenței, impusă în dreptul intern ca o condiție esențială a ordonanței președințiale.
Așa cum corect a arătat tribunalul, urgența nu este o chestiune principială, ci se impune a fi stabilită de către judecător pe baza unor împrejurări concrete, care nu au rezultat din probele administrate în cauză. Este justă și statuarea conform căreia imposibilitatea folosirii vehiculului până la soluționarea irevocabilă a litigiului de drept comun nu justifică, în sine, admiterea cererii, întrucât în absența unei hotărâri favorabile pronunțate în litigiul de fond și dat fiind efectul suspensiv de executare al recursului, impus de către legiuitor în materia contenciosului administrativ, reclamantul este readus la statutul anterior refuzului de înmatriculare din partea pârâtei. Acest statut nu îi permitea exercitarea dreptului de a circula cu vehiculul, ulterior datei la care ar fi expirat perioada maximă de 90 de zile în care putea fi autorizată provizoriu circulația autovehiculelor neînmatriculate.
Dobândirea autovehiculului este supusă dispozițiilor legale care reglementează condițiile de înmatriculare a vehiculelor în România, condiții pe care se prezumă că partea le cunoștea în momentul în care a cumpărat vehiculul și pe care le-a acceptat, inclusiv sub aspectul duratei îndelungate a procedurilor judiciare în contenciosul administrativ determinat de refuzul autorității administrative de a înmatricula vehiculele de import fără plata taxei de poluare, ulterior, taxei pentru emisii poluante. Această circumstanță nu poate fi invocată în favoarea sa, câtă vreme și-a asumat toate consecințele regimului de înmatriculare a vehiculelor instituit prin Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 și a optat pentru acest demers juridic, alternativ posibilității de a obține înmatricularea vehiculului, cu achitarea taxei cerute de lege, taxă a cărei restituire să o solicite pe calea unei acțiuni distincte în contencios.
Deși Curtea constată că judecătorul fondului s-a pronunțat în sensul în care aparența dreptului ar fi în favoarea reclamantului, fiind îndeplinită și condiția vremelniciei, ia act de faptul că numai îndeplinirea cumulativă a celor trei cerințe, în condițiile art. 581 Cod procedură civilă, justifică admiterea cererii.
De asemenea, trebuie menționată și împrejurarea că este discutabilă compatibilitatea solicitărilor reclamantei cu dispozițiile art. 6 pct. 163din O.U.G. nr. 195/2002 și cu cele ale art. 6 alin. 4 din O.M.A.I. nr._, care stipulează
imperativ că măsura înmatriculării temporare este una excepțională, ea putând fi dispusă doar în anumite situații expres și limitativ reglementate.
Pentru toate aceste considerente, în baza prev. art. 582 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de C. A. C. împotriva sentinței civile nr. 937 din_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, G. -A. N. |
G. , A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: V. P.
