Decizia civilă nr. 451/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 451/2013
Ședința publică din data de 04 Septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR L. T. B.
GREFIER I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta ADMINISTRSAȚIA F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 481/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile reprezentantului intimatului fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 481/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul M. I. P., în contradictoriu cu intimatele A. -DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. B. -N. și SC L. P. S. și în consecință a fost anulat ca nelegal și netemeinic titlul executoriu nr.6. din data de_, precum și somația nr. 63010020926529/_ emise de intimată în dosarul de executare nr.1382/P/2012 și dispune încetarea executării silite împotriva contestatorului demarată în dosarul execuțional menționat .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia privind atragerea răspunderii solidare nr. 885/13/C/_ s-a stabilit de către AFP B., în sarcina celor doi administratori ai SC L. P. S., respectiv M. A. și M. I. P., obligația de plată către bugetul general consolidat, la data intrării în insolvabilitate cât și la zi a sumei de 23.802 lei, din care debite în valoare de 15114 lei și accesorii aferente în sumă de 8.688 lei.
În baza deciziei de impunere devenită titlu executoriu in termen de 15 zile de la data comunicării acesteia (_ ) s-a început executarea silită a debitorului prin emiterea Somației cu nr. 63010020926529/_ însoțită de Titlul executoriu, dar decizia de impunere a fost comunicată doar celuilalt administrator M. A. (fila 32 din dosar), nu și contestatorului, așa cum reiese din actele comunicate de intimată care au stat la baza emiterii titlului executoriu și somației în cauză.
În conformitate cu prevederile art. 136 alin (1) si (2) din O.G.nr.92/2003 si pct.136 din H.G. nr._ privind Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr.92/2003 republicată, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul fiscal competent sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu iar titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Cu privire la executarea silită, trebuie subliniat faptul că aceasta a fost demarată cu nerespectarea prevederilor Codului de procedură fiscală.
Astfel, pentru orice obligație fiscală există obligația emiterii în prealabil a titlului de creanță, titlu de creanță ce constă într-un act administrativ fiscal care constată obligațiile fiscale ale contribuabilului si termenul de plată si care poate fi contestat la organul fiscal emitent.
Totodată, titlul executoriu este un titlu a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul emitent sau alt mod prevăzut de lege. S- a instituit această ierarhie pentru a da posibilitatea contribuabilului să achite obligațiile sau să conteste aceste obligații prin procedura prealabilă administrativă.
În speță, executarea silită a început in baza titlului executoriu emis în aceiași zi cu somația de plată, fără însă ca în prealabil să fie comunicat contestatorului titlul de creanță, astfel că în cauză contestatoarea a fost privată de o cale de atac - procedura prealabilă administrativă, iar în absența titlului de creanță, titlul executoriu este lovit de nulitate.
În acest sens, instanța a reținut că în speță s-a emis contestatorului de către intimată Decizia cu nr. 885/ 13/C/_ și nu Decizia cu nr. 886/12/C/_ care a făcut obiectul contestației pe cale administrativă, soluționată potrivit Deciziei nr. 957/_ de către intimată în sensul respingerii acesteia.
Totodată, Titlul executoriu nr. 6. din data de_ se referă la Decizia cu nr. 886/13/C/_ din data de_, ori în cauză pe lângă faptul că această decizie nu a fost comunicată, pentru a se putea calcula termenul la care ea devenea scadentă, nici nu reprezintă aceeași decizie care a fost comunicată celuilalt administrator M. A., având un alt număr, adică 886 în loc de 885 .
Astfel există neconcordanțe atât între numărul deciziei privind atragerea răspunderii solidare ( fila 22) și cel consemnat în cuprinsul titlului executoriu ( fila 9) cât și față de cel din Decizia nr. 957/_ în care s-a soluționat contestația pe cale administrativă formulată de contestator, adică nr. 886/12/C/_ în loc de 885/13/C/_ .
Prin urmare, pentru ca executarea silită să poată fi corect demarată, se impune existenta unei concordante intre titlul de creanță (în speța decizia nr.885/13/C/_ ) și titlul executoriu emis in baza acestuia( în cauza titlul executoriu referindu-se la o altă decizie cu nr. 886/13/C/_ ), întrucât astfel cum s-a reținut anterior stabilirea și individualizarea sumelor de plată se face prin titlul de creanță, ori în cauză titlul executoriu se referă la o decizie ce poartă un număr diferit de cel al deciziei comunicate numitului M. A. .
Având in vedere considerentele mai sus expuse si dispozițiile art.174 alin.3 din OG nr.92/2003, instanța a admis contestația la executare și a anulat titlul executoriu nr. 6. din data de_, precum și somația nr. 63010020926529/_ emise de intimată în dosarul de executare nr.1382/P/2012, a dispus totodată încetarea executării silite împotriva contestatorului, în condițiile în care decizia în cauză nu a ajuns la scadență, nefiind astfel față de el titlu executoriu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta A. F. P.
B., solicitând admiterea recursului în sensul respingerii contestației la executare.
În motivare, s-a arătat că în cadrul procedurii de executare silită, societatea comerciala L.
P. S. a fost declarata insolvabilă, fără bunuri sau venituri urmăribile, prin PV nr. 368/_, datoriile către bugetul general consolidat al statului fiind înregistrate încă din luna ianuarie 2010.
SC L. P. S. înregistra datorii către bugetul general consolidat 3l statului la data intrării în insolvabilitate cat si la zi de 23.802 lei, din care debite de 15.114 lei și accesorii aferente acestor debite de 8.688 lei;
Administratorul societății debitoare nu a adresat, în termenele prevăzute de lege, cerere către instanța competentă, în conformitate cu art. 27) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, pentru a fi supus dispozițiilor acesteia.
Potrivit prevederilor art.27 alin 1,1 A1 si următoarele a Legii 85/2006 privind procedura insolventei: "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență"; "dacă la data expirării termenului prevăzut la alin. 1) debitorul este angrenat, cu buna-credință, în negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, acesta are obligația de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, in termen de 5 zile de la eșuarea negocierilor";
Conform datelor furnizate de ORC B. -N., de la înființare până în prezent au fost numiți administratori domnul M. A. si domnul M. I. P. .
Ținând cont de cele menționate anterior si fiind îndeplinite condițiile articolul 27, alin. 2) lit.
c) din OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala "pentru obligațiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate" pentru atragerea răspunderii solidare a administratorilor statutari ai societății M. A. și a domnul M.
loan P., organul fiscal, in mod legal si temeinic, a emis Decizii de impunere privind atragerea răspunderii solidare.
In ceea ce privește dovada comunicării Deciziei de impunere, se arată faptul că din eroare s- a depus la dosarul cauzei confirmarea de primire a Deciziei emisă împotriva celuilalt administrator al societății debitoare L. P. S. - M. A. .
Astfel, ținând cont de faptul că Decizia de impunere emisă împotriva contestatorului M.
I. -P. a devenit titlu executoriu in termen de 15 zile de la data comunicării acesteia (_ ), s-a început executarea silită a debitorului prin emiterea somației cu nr. 63010020926529/_ însoțită de Titlu/executoriu și comunicarea acesteia către contestator.
In conformitate cu prevederile art. 136 alin (1) si (2) din O.G.nr.92/2003 si pct.136 din H.G. nr._ privind Normele Metodologice de aplicare a O.G nr.92/2003®, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul fiscal competent sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, în cazul din speță, în baza Decizia de impunere privind atragerea răspunderii solidare 886/12/C/_ .
In ceea ce privesc motivele enunțate de către contestator cu privire la temeinicia și legalitatea Deciziei de impunere privind atragerea răspunderii solidare 886/12/C/_ se învederează, faptul că obiectul contestației la executare este circumscris de prevederile art. 172 al.
(1) si (2) Cod procedură fiscală.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că poate constitui obiect al contestației la executare orice act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de pr. fiscală. Așa cum prevede legislația în vigoare (art. 172 al. 3 din OG 92/2003®) și cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară posibilitatea contestării titlului de creanța/executoriu pe calea contestației la executare există numai în cazul în care legea nu dă posibilitatea atacării actului ce constituie titlu de creanță fiscală pe calea contenciosului administrativ fiscal. In cazul din speța, contestatoarea are posibilitatea de a contesta titlul executoriu pe calea administrative de atac, cale de care, de altfel, a și uzat.
Față de dispozițiile legale în vigoare contestația la titlu în cadrul contestației la executare este inadmisibilă. Curtea Constituționala, prin Decizia nr. 454/2003 reține faptul că contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite, instanța neputând examina împrejurări care vizează fondul cauzei, posibilitatea utilizării apărărilor de fond fiind condiționată de inexistenta unor mijloace procedurale speciale.
Cât privesc condițiile de punere în executare a Deciziei de impunere privind atragerea răspunderii solidare 886/12/C/_ se arată că recurenta deține împotriva contestatorului o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, dacă actele administrative au fost la rândul lor contestate nu conduce nici la anularea și nici la suspendarea executării silite .
Creanța contestatorului către bugetul de stat este stabilită printr-un titlu executoriu, respectiv prin Decizia de impunere mai sus menționată.
Potrivit art. 379 Cod procedură civilă certitudinea creanței există atunci când este constatată printr-un titlu executoriu, hotărâre judecătoreasca sau act administrativ, în cazul obligațiilor fiscale.
Ca modalitate de individualizare a obligației bugetare, titlul de creanță bugetară reprezintă actul juridic prin care se stabilește întinderea obligației de plată ce revine contribuabilului, el fiind un act de constatare și individualizare a sumelor de bani datorate ca impozite și taxe. Potrivit art. 141 al. 2 Cod procedură fiscală titlul de creanță devine titlu executoriu la data când creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Introducerea contestației împotriva unui act administrativ fiscal nu suspendă executarea actului întrucât actul administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate. Prin urmare, caracterul executoriu al actelor administrative fiscale are drept consecință executarea acestora chiar dacă acestea sunt contestate. In speță, din moment ce pe calea contestației administrative nu au fost anulate titlurile executorii și nici nu s-a dispus suspendarea executării acestora, nu există nici un motiv temeinic pentru instanța de fond să admită o cerere de suspendare a masurilor întreprinse de către organul fiscal pentru garantarea creanței sale asupra debitorului.
In drept, s-au invocat disp. art. 403 al.3 si art. 299 si urm. Cod procedură civilă și dispozițiile art. sus citate din O.G.92/2003(r) privind Codul de procedură fiscală și prev.H.G.nr._
.
Intimatul M. I. P. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat și netemeinic.
În motivare, se solicită înlăturarea oricărei critici aduse sentinței de către recurentă, societatea nu a fost in imposibilitate vădita de plata așa cum susține recurenta, motiv pentru care sentința pronunțata este una temeinică și legală. Lipsa bazei de date corecte și actuale, nu incumbă obligațiilor reclamantului ci recurentei, care trebuia să facă prin personalul adecvat verificări.
Se consideră că statuările instanței de fond sunt reale, corecte și fondate, motiv pentru care în lipsa unor critici concrete sau admisibile, se solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat disp. art. 115, 274, 2A2 alin. 2 Cod de proc civ. .
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 304 și 3041Cod procedură civilă
, tribunalul reține că recursul declarat de recurentă este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce succed.
În cauză se constată că instanța fondului a fost investită cu soluționarea contestației la executare în cuprinsul căreia contestatorul M. I. -Păun a solicitat nu doar anularea formelor de executare silită demarate de intimata recurentă în dosarul execuțional nr. 1382/P/2012, ci a înțeles a formula contestație la titlu - acesta din urmă constând în decizia nr. 886/13/C/_ privind atragerea răspunderii solidare a contestatorului în calitatea pe care a deținut-o acesta, de administrator statutar al SC L. P. S., titlu în baza căruia s-au efectuat actele de executare silită împotriva contestatorului, fiind somat să plătească suma totală de 23.802 lei (f. 18 dosar fond) în baza titlului executoriu întocmit în conformitate cu prevederile art. 141 alin. 1 ind. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (f. 19 dosar fond).
În același timp, a fost atrasă, prin decizia nr. 885/13/C/_ , și răspunderea solidară a celui de-al doilea administrator statura al aceleiași societăți comerciale, menționat în evidențele ORC, domnul M. A. .
Este real că dintr-o eroare, la dosarul de fond al cauzei s-a depus de către intimata AFP B. decizia nr. 885/2011 de atragere a răspunderii solidare a celui de-al doilea administrator statutar, M.
A. (f. 22), însă, admițând în temeiul art. 305 CPC proba cu înscrisuri noi în recurs, tribunalul constată că recurenta a depus decizia nr. 886/2011, de atragere a răspunderii contestatorului M. I. Păun (f. 18 dosar recurs), precum și dovada legalei comunicări a acesteia cu contestatorul (f. f. 16, 17 dosar recurs), sens în care, concluzia instanței de fond referitoare la nelegala comunicare a titlului de creanță cu contestatorul apare ca nefondată.
Că actele de executare efectuate împotriva contestatorului se întemeiază neîndoios pe decizia de atragere a răspunderii solidare nr. 886/2011, emisă pe numele acestuia, rezultă din însăși conținutul acestora, în somație făcându-se trimitere la titlul executoriu nr. 6. din_, titlu care menționează în mod expres la rubrica "documentul prin care s-a evidențiat suma de plată";
- decizia 886/13/C/_ .
Mai mult, înscrisurile depuse la filele 42 și urm., respectiv 48 și urm. din dosarul de fond atestă faptul contestării de către domnul M. I. Păun, în procedura administrativă prevăzută de art. 205 și urm. C.pr.fiscală, a deciziei de atragere a răspunderii sale nr. 886/2011, precum și a soluționării acesteia, în sensul respingerii ei, prin decizia nr. 957/2011.
Decizia nr. 886/2011, emisă pentru angajarea răspunderii solidare a contestatorului în temeiul prevederilor art. 27, 28 și 29 din Codul de procedură fiscală întrunește caracteristicile actului administrativ fiscal prev. de art. 41 C.pr.fiscală, reprezentând titlu de creanță pentru suma stabilită în sarcina contestatorului.
Potrivit art. 141 C. pr.fiscală, titlul de creanță devine executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent astfel încât, prin aplicarea acestor prevederi, decizia de angajare a răspunderii patrimoniale a contestatorului a devenit titlu executoriu, fiind declanșată executarea silită de către intimata AFP B. .
În acest context, apare ca fiind necesară sublinierea distincției care operează între contestația împotriva actului administrativ fiscal (conform procedurii prevăzute de art. 205 și urm. C.pr.fiscală) și contestația îndreptată împotriva actelor de executare silită.
Astfel, asupra competenței materiale și teritoriale de soluționare a contestației la executarea silită și a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunțată în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte și Casație și Justiție, decizie obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 C.pr.civ., în sensul că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, (…), cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În motivarea acestei decizii, instanța supremă a subliniat distincția care trebuie făcută între
"titlu executoriu fiscal";, "titlu de creanță fiscală"; și "act administrativ fiscal";, concluzionând în sensul că posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul care constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
În acest sens, procedura de contestare a actelor administrativ-fiscale este reglementată de art. 209-218 Cod procedură fiscală, însă această procedură presupune soluționarea recursului administrativ prin emiterea deciziei de către Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul autorității administrativ-fiscale, contestarea acestei din urmă decizii declanșând controlul jurisdicțional dat în competența instanțelor specializate reprezentate de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor potrivit art. 218 C.pr.fiscală, cu raportare la art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, dezbaterea asupra admisibilității contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare nu transferă competența de a se pronunța asupra acestei chestiuni tribunalului de contencios administrativ, acesta putând fi investit în materia administrativ fiscală în condițiile respectării procedurii sus menționate, revenind, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătoriei, ca instanță de drept comun, în considerentele aceleiași decizii pronunțate în interesul legii, anterior citată, statuându-se că "excluderea de către legiuitor a instanței de contencios administrativ de la soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva titlului executoriu fiscal reiese din interpretarea comparativă, logică, a dispozițiilor art. 188 alin. 2 și ale art. 169 alin. 4 din Codul de procedură fiscală";.
În acest context, instanța de drept comun investită cu o contestație la titlu, constatând că împotriva acestuia este reglementată o cale distinctă de contestare, trebuie să respingă, ca inadmisibilă o atare contestație.
În privința actelor de executare silită efectuate în temeiul actului administrativ-fiscal, tribunalul mai reține că deși procedura administrativă a fost parcursă (contestându-se la organul fiscal decizia de atragere a răspunderii solidare), contestatorul nu a înțeles a continua demersul inițiat în vederea constatării nelegalității actului administrativ fiscal care, prin ajungerea la scadență a devenit titlu executoriu, în condițiile în care nu a făcut dovada contestării în fața instanței de judecată competente, în condițiile art. 218 C.pr.fiscală, Decizia nr. 957/2011 prin care s-a respins de către organul fiscal contestația administrativă formulată.
Or, în acest context, curgerea termenului de contestare, precum și însăși exercitarea contestației împotriva actului administrativ fiscal nu determină, în sine, suspendarea executării actului administrativ fiscal, declanșarea executării silite fiind legală în condițiile în care art. 141 C.pr.fiscală conferă caracterul de titlu executoriu titlului de creanță la data la care creanța este scadentă.
Prin urmare, cum contestatorul nu se poate prevala în cauză de o hotărâre judecătorească care, anulând decizia de soluționare a contestației administrative, să constate nelegalitatea deciziei nr. 886/2011 de atragere a răspunderii acestuia, în mod nelegal prima instanță a apreciat ca fiind nelegale actele de executare silită efectuate de intimată în cadrul dosarului execuțional nr. 1382/P/2012.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul declarat în cauză de recurenta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr.481/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, pe care o va modifica în totalitate în sensul că se va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul M. I. Păun și ca inadmisibilă, contestația la titlu formulată de același contestator, în contradictoriu cu intimata A. F. P. B. .
Având în vedere criteriul culpei procesuale în conformitate cu prevederile art. 274 C.pr.civ. rap. la art. 316 C.pr.civ., cu trimitere la art. 298 C.pr.civ., tribunalul va respinge cererea contestatorului intimat M. I. Păun, privind plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta A. F. P. B., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr.481/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, pe care o modifică în totalitate în sensul că respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul M. I. Păun, domiciliat în C., nr. 24A, jud. B. -N., și ca inadmisibilă, contestația la titlu formulată de același contestator,în contradictoriu cu intimata A. F. P. B. .
Respinge cererea contestatorului intimat M. I. Păun, privind plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
A. P. M. D. E. | L. | L. | T. B. I. D. | M. |
Red/dact MAP/HAV
_ /4 ex
Jud. fond. MNL
