Decizia civilă nr. 132/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 132/2013
Ședința publică din data de 28 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M. GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. a F. P. B. -N. pentru
A. F. P. a O. Sângeorz-B.
împotriva Sentinței civile nr.1351/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul N. V.
, având ca obiect contestație la executare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 14 februarie 2013, când instanța a reținut recursul în dezbatere, încheierea făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.1351/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul N. V. în contradictoriu cu intimata A. F. P. a orașului Sângeorz B. și, în consecință, a fost anulat Titlul executoriu nr.386/_ și Somația nr.6/_ /5489 din_ emise de intimată în dosar execuțional nr.33722011/6/_ /5849 ca nelegale și netemeinice și anulată executarea silită însăși ce formează obiectul acestui dosar de executare; fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 199 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța a această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 10017 din data de_, s-au stabilit în sarcina debitorului contestator N. V. dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată în sumă totală de 30010 lei.
Decizia de impunere astfel emisă, constituie titlul de creanță fiscală. Din piesele dosarului execuțional aflat la dosar rezultă faptul că această Decizie nr.10017 /_ nu a fost comunicată debitorului. Chiar dacă intimata face referire prin înscrisul de la fila 22 dosar că i-a fost comunicat debitorului cu confirmare de primire decizia mai sus amintită, actele depuse la dosar de către intimată nu fac în nici un mod dovada faptului că s-a realizat conform normelor legale comunicarea. În concret, nu există la dosar dovada că intimata a comunicat debitorului titlu de creanță fiscală mai sus arătat și nici că debitorul contestator ar fi semnat de primire actul fiscal.
La data de_, intimata a emis Titlul executoriu nr. 386/_ declanșând executarea silită împotriva debitorului N. V. . Executarea silită formează obiectul dosarului execuțional nr. 33722011/6/_ /5849, contestat în cauză. Tot la aceeași dată, intimata a emis și Somația nr. 6/_ /5489 pentru suma de 30010 lei.
Raportat la starea de fapt astfel reținută, instanța a apreciat ca fiind întemeiată contestația la executare astfel formulată.
Astfel, potrivit art.137 al.2 din Codul de procedură fiscală titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Ordinea în care se realizează comunicarea oricărui act administrativ-fiscal deci și a titlului de creanță este reglementată de art.44 alin.2 lit.,,a-d’’ din O.G. nr.92/2003, republicată.
În prezenta speță, instanța a constatat că nu s-a respectat de către intimată obligația legală a comunicării deciziei, prin nici una din modalitățile prevăzute de lege și în nici una din ordinea stabilită de Codul de procedură fiscală. De altfel, s-a statuat cu privire la ordinea comunicării
actelor administrativ-fiscale și prin Decizia nr.536/_ a Curții Constituționale prin care s-a constatat că dispozițiile art.44 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ-fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art.44 alin.2 lit.,,a-d’’ din aceeași ordonanță.
Așa cum s-a precizat organul de executare nu numai că nu a comunicat în ordinea prevăzută de lege, contestatoarei, decizia de impunere ci, mai mult decât atât, nu a realizat nici o comunicare a acesteia, înscrisurile depuse de intimată în probațiune nu fac dovada că actul fiscal a fost comunicat legal debitorului.
Așadar, câtă vreme decizia de impunere emisă contestatorului nu a fost comunicată legal, aceasta nu este rămasă definitivă, deoarece împotriva ei contestatorul are posibilitatea să formuleze contestație la organul emitent în termen de 30 de zile de la comunicare. Numai în situația în care nu uzează de această cale de atac în termenul prevăzut de lege, decizia de impunere devine titlu executoriu după expirarea termenului de plată a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa.
În consecință, câtă vreme decizia de impunere nu a fost legal comunicată debitorului, nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru emiterea Titlului executoriu nr. 386/_ . Astfel, titlul executoriu în litigiu emis în aceste condiții, precum și somația nr. 6/_ /5489 emisă de intimată în același dosar execuțional sunt nelegale, iar în aceste condiții, în baza art.172 Cod procedură fiscală s-au anulat formele de executare silită (somație și titlu executoriu) emise de intimată în dosar execuțional în litigiu iar în baza art. 404 alin.1 Cod procedură civilă s-a anulat însăși executarea silită începută de intimată împotriva contestatorului.
Deoarece se afla în culpă procesuală în baza art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 199 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, D. G. a F. P.
-N., în numele AFP Sângeorz B.
, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației la executare formulate și menținerea ca temeinice și legale a formelor de executare silită în dosarul execuțional 337642011/_ /5489, întocmite de AFP Sângeorz B. .
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă nr.415/2012, instanța de fond în mod greșit a admis contestația la executare formulată în cauză de către contestatorul N. V. și a dispus anularea Titlului executoriu 3639/_ și a somației 6/_ /5105 din aceeași dată și anularea executării silite din dosarul execuțional 337642011/6/_ /5489.
Se poate observa că în reținerile instanței, raportat la starea de fapt, instanța a considerat ca fiind întemeiată contestația la executare formulată. Pentru a reține în acest mod instanța de fond s-a raportat la prevederile art. 137, aliniat 2 din OG 92/2003 coroborat cu art. 44 alin 2 litera d din același act normativ. În speță, instanța a considerat că nu s-a respectat de către organul de executare obligația legală a comunicării deciziei 31277/_, prin nici una din modalitățile prevăzute de lege și nici în ordinea stabilită de Codul de procedură fiscală - art. 44 (1) "Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. (2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. în cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. în lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. în toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului*).
Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 482 din 7 iulie 2011 a fost admisa excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, constatându-se ca acestea sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeași ordonanță.
Conform art. 147 alin. (1) din Constituția României republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În concluzie, începând cu data de 7 iulie 2011, dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeași ordonanță, se suspendă de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de 22 august 2011, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate."
Aprecierile instanței de fond asupra comunicării actului administrativ - decizia de impunere 10017/_ nu sunt fondate in speța de față. Instanța de fond în mod eronat analizează în speța de față decizia de impunere, competența în analiza acesteia nefiind în sarcina instanței de fond, sesizată cu o contestație la executare împotriva Titlului executoriu și a somației mai sus amintite. Decizia de impunere, prin dispozițiile legale prevăzute de OG 92/2003, republicată, impune o altă cale de atac, așa cum este de altfel statuat în Codul de procedură fiscală, art.205-211 Cod procedură fiscală, competența analizării revenind altei instanțe de fond. Or, în speța de față se contestă Titlului executoriu 386/_ și Somația 6/_ /55489, acte a căror executare nu ar fi în nici un mod influențată de introducerea unei eventuale contestații împotriva Deciziei de impunere, în mod eronat denumită de către instanțe de fond decizie de impunere, fiind în fapt Decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii asimilată unei decizii de impunere, contestația împotriva unui astfel de act, atât pe cale administrativă cât și în instanța de contencios, nefiind suspensivă de executare.
În ceea ce privește comunicarea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, se precizează că aceasta a fost comunicată contestatoarei în mod legal și cu respectarea prevederilor legale.
La data de_ prin Ordinul 2616/2010 al președintelui ANAF a fost modificat și completat OPANAF 1359/2009, privind tipărirea și transmiterea centralizată a actelor administrative și procedurale, ordin emis în temeiul prevederilor art.12 alin 3 din HG 109/2009 privind organizarea și funcționarea ANAF și cu respectarea prevederilor art. 44 din OG 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Prin OPANAF mai sus amintit s-a stabilit procedura privind tipărirea și transmiterea centralizată a actelor administrative și procedurale prin intermediul UIR. Unitatea de imprimare rapidă reprezintă serviciul înființat în cadrul aparatului propriu al Direcției generale a finanțelor publice a județului Vâlcea, în conformitate cu OPANAF 1319/_, care asigură tipărirea centralizată a documentelor administrative emise de organele fiscale, pregătirea și predarea corespondenței către oficiul poștal în vederea expedierii documentelor administrative către
contribuabili, precum și organizarea evidenței documentelor plătite. Pe calendarul general al operațiunilor ce sunt efectuate în vederea imprimării masive a actelor administrative se află înscrise și Deciziile referitoare la obligații de plată accesorii, așa cum este de altfel stipulat și în OPANAF 1359/2009. Se precizează că Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii a fost transmisă contestatoarei prin UIR, unitatea de imprimare rapidă, sens în care depunem confirmarea de primire anexată prezentei.
Reiterând cele arătate în întâmpinarea formulată Titlul executoriu a cărui anulare se solicită prin prezenta contestație la executare 386 din_, emis de AFP S. -B., are ca și document prin care se individualizează suma de plată Decizia 10017 din_, Decizie emisă în condiții de deplină legalitate și de altfel necontestată de către numitul N. V. .
Se concluzionează prin a arăta că toate formele de executare silită întreprinse de organele fiscale ale AFP Sângeorz-B. sunt temeinice și legale sub toate aspectele, neexistând motive de anulare a acestora, motiv pentru care solicită admiterea recursului astfel formulat și în consecință menținerea ca legale și temeinice a actelor atacate.
Se mai precizează că, în mod constant sunt admise contestațiile la executare formulate în mod abuziv de către contestator, fără analiza obiecțiunilor ridicate de către recurentă pe calea întâmpinărilor depuse la dosarele de fond, în mod constant instanța de fond invocă neregularități privind deciziile de impunere, neregularități care nu intră în competența Judecătoriei, așa cum s-a mai arătat deciziile de impunere putând fi atacate pe cale administrativă, mai mult decât atât principala critică adusă Somațiilor și Titlurilor atacate, privind în mod cu totul straniu aceleași decizii de impunere.
În drept s-au invocat disp. art. 304 și următoarele Cod proc.civ., precum si pe dispozițiile tuturor articolelor sus citate din O.G.nr.92/2003(R), privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
Intimatul N. V.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare se arată că interpretarea dată stării de fapt este cea corectă, confirmată în practica judiciară care s-a constituit în acest gen de cauze.
Intimatul a indicat in cuprinsul contestației la executare o multitudine de motive pentru care instanța de judecata a fondului putea să dispună admiterea acțiunii.
Dar, elementar și decisiv, ceea ce trebuia reținut mai întâi era chiar aspectul pe care sentința recurată se bazează în cea mai mare parte și anume că nu se poate trece la executarea silita mai înainte ca un titlu de creanță (oricare, nu doar cel ce cuprinde accesorii) să fie comunicat în condiții procedurale. Există o ordine stabilită de o lege organică - art. 44 al OG nr. 92/2003 actualizată care prevede modalitățile de comunicare. Este nu numai legal, dar și logic ca mai întâi să se facă individualizarea unilaterală de către DGFP sau AFP și abia apoi, după expirarea termenului de plata, să se emită, comunice și pună în executare Titlul executoriu.
In fața primei instanțe recurenta nu a putut face dovada că i-a comunicat Decizia nr.
10017/2012.
In motivarea recursului, recurenta nu face altceva decât să se limiteze la enumerarea unor articole ale OG nr. 92/2003, ceea ce ridica un semn de întrebare cu privire la efectivitatea cererii de recurs care are exclusiv rolul de a reda textele normative in evoluția lor.
Având în vedere ca prin cerere de recurs nu sunt aduse critici efective la adresa sentinței nr. 1351/_ a Judecătoriei N., se solicită respingerea recursului promovat de către AFP S. -B.
.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 304 și 3041Cod procedură civilă,
tribunalul reține în mod corect judecătorul fondului a statuat, raportat la înscrisurile existente la dosar, că decizia de impunere nr.10017/_ emisă pe numele contestatorului intimat prin care s-a stabilit obligativitatea achitării creanței în
cuantum total de 30.010 lei, reprezentând dobânzi și penalități întârziere TVA, constituie titlu de creanță, înscris în care este, de altfel și inserată mențiunea că prezenta decizie constituie titlu de creanță, în conformitate cu prevederile art.110 din OG 92/2003. Singura dovadă a comunicării acesteia cu intimatul contestator este "lista confirmărilor/retururilor deciziilor de calcul accesorii"; depusă la fila 22 dosar fond, respectiv cea din data de_ depusă în recurs, înscrisuri care evidențiază data de_ ca fiind "data confirmării";, fără ca organul de executare să se fi
conformat dispozițiilor instanței de recurs în sensul depunerii dovezii de comunicare a deciziei de impunere- recipisa față-verso.
Deși, în ceea ce privește comunicarea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, s-a precizat de către recurentă că au respectate prevederile legale, adică cele stabilite prin Ordinul 2616/_ al președintelui ANAF ( de modificare și completare a OPANAF 1359/2009), privind tipărirea și transmiterea centralizată a actelor administrative și procedurale, ordin emis în temeiul prevederilor art.12 alin 3 din HG 109/2009 privind organizarea și funcționarea ANAF și prin art.44 din OG 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare, instanța de control apreciază că se impunea, raportat la pct. III și IV din OPANAF nr.2616/_, depunerea confirmării de primire de la oficiul poștal care ar fi trebuit arhivată atât pe suport de hârtie, cât și în format electronic, pe unități fiscale prin scanarea imaginii acestei confirmări de către UIR( unitatea de imprimare - serviciul înființat în cadrul aparatului propriu al Direcției Generale a F. P. a județului Vâlcea, în conformitate cu OPANAF 1319/_, care asigură tipărirea centralizată a documentelor administrative emise de organele fiscale, pregătirea și predarea corespondenței către oficiul poștal în vederea expedierii documentelor administrative către contribuabili, precum și organizarea evidenței documentelor plătite).
Or, este evident că în situația în care nu există dovada comunicării titlului de creanță care stabilește și individualizează creanța fiscală, așa cum prevede art.110 alin.3 C. pr. fiscală și care să se transforme în titlu executoriu la data când creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată, conform art. 141 alin. 2 din același act normativ, în condițiile în care decizia de impunere nu i-a fost comunicată contestatorului în vreuna din modalitățile prev. de art. 44 alin. 2 lit. a-d Cod procedură fiscală, pentru a putea fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, după procedura prev. de art. 205-207 Cod procedură fiscală, apar ca pertinente susținerile instanței de fond referitoare la nelegalitatea titlului executoriu și somației, neputând fi primită susținerea recurentei că problematica comunicării ar putea fi analizată doar în procedura de contestare administrativă, câtă vreme s-a și declanșat executarea silită, anterior dobândirii calității de titlu executoriu a deciziei de impunere.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, apreciind că nu este dat motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de D. G. a F. P. B. -N. în numele Administrației F. P.
S. B. , împotriva sentinței civile nr.1351/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. _
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta D. G. a F. P. B. -N. în numele Administrației F. P. S. B. împotriva sentinței civile nr.1351/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. E. L. L. T. B. A. P. M.
GREFIER,
M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex Jud. fond: PAR
