Decizia civilă nr. 401/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r . 401/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR I. P.
GREFIER I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta A. F. P. A M. B. împotriva sentinței civile nr.11178/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare .
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 6 iunie 2013 dată la care pronunțarea hotărârii a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 13 iunie 2013, respectiv pentru data de azi 20 iunie 2013.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 11178/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost respinsă excepția tardivității contestației la executare invocată de intimata A. F. P. a M. B. . A fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea SC N. C.
S. în contradictoriu cu intimata A. F. P. a M. B. și, pe cale de consecință, s-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită demarate în dosarul execuțional nr.00582011/6/_ /43843 al Administrației F. P. B., a somației, titlului executor nr.28/_, emise în acest dosar execuțional, precum și a executării silite înseși. A fost obligată intimata să plătească contestatoarei SC N. C. S., cheltuieli de judecată în cuantum de 199 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în ce privește ex cepția
tardivității contestației la ex ecutare
, invocată de intimata A. F. P. a M. B., potrivit disp.art.173 din O.G.nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, contestația la executare se poate introduce în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executare ori de actul de executare pe care îl contestă.
Contestatoarea SC N. C. S. a primit Somația și Titlul executoriu nr.28/_, în data de _ , având în vedere dovada confirmării de primire de la fila 33 din dosar, iar contestația a fost trimisă prin fax Judecătoriei B. în data de _ , conform ștampilei de înregistrare aplicată pe contestație (f.2), deci înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de actul normativ indicat, motiv pentru care instanța constată că excepția invocată de intimată nu este întemeiată și o va respinge ca atare.
Pe fondul cauzei
, în cadrul dosarului de executare nr. 00582011/6/_ /43843 aflat pe rolul intimatei a fost începută procedura de executare silită împotriva contestatoarei în baza Deciziei de impunere nr. AIF 127/20 din data de_ .
Instanța a reținut că potrivit art. 379 alin. 3 si 4 Cod procedură civilă din capitolul privind titlul executor al fazei de executare silită, legiuitorul stabilește caracterele pe care titlul executor trebuie să le întrunească pentru a se putea proceda la executare silită, caractere ce sunt definite în textul legal anterior menționat și care trebuie întrunite concomitent și cumulativ, acestea fiind ca creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
Creanța este certă atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță emanat de la debitor sau recunoscut de acesta.
Creanța este lichidă atunci când cuantumul ei este determinat prin actul de creanță, ori determinabil și este exigibilă atunci când a ajuns la scadență, putându-se trece la executarea ei.
Că este așa o confirmă și dispozițiile exprese ale art. 3731al. 4 pct. 3 potrivit cu care o executare silită poate fi încuviințată de instanță doar în situația în care creanța urmărită este certă, lichidă și exigibilă, dispoziții care se completează cu prevederile art. 379 al. 1 Cod procedură civilă. Un argument de ordin juridic ce conduce la necesitatea admiterii contestației pendinte se regăsește în modalitatea în care organul de executare a procedat la demararea colectării sumelor,
reprezentând taxa pe valoarea adăugată.
Astfel, fiind vorba despre o Decizie de impunere emisă de A. F. P., care reprezintă ea însăși un titlu executor, intimata nu putea emite un alt titlu cu un alt număr în vederea executării silite a contestatoarei. Dispozițiile art. 145 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare care prevăd că "executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu" sunt extrem de explicite, norma juridică conținând alternativa existenței titlului executoriu emis în temeiul codului de procedură fiscală ori cea a existenței titlului executor ce dobândește această valoare în alte situații potrivit legii.
Evident este aspectul că o soluție contrară, respectiv menținerea în vigoare a două titluri executorii, ar conduce la acordarea în favoarea intimatei a posibilității de a opera o dublă încasare a sumelor datorate de către contestatoare.
Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 404 al. 1 raportat la art. 379 Cod procedură civilă, instanța a admis ca fiind fondată contestația la executare, sens în care a anulat executarea însăși, precum și toate actele și formele de executare demarate de către intimat în cadrul dosarului de executare nr. 00582011/6/_ /43843 împotriva contestatoarei.
De asemenea, în considerarea dispozițiilor art. 145 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, instanța a anulat titlul executor nr. 28 întocmit de către intimat în cadrul dosarului de executare nr. 00582011/6/_ /43843.
Văzând dispozițiile art. 274 și urm. Cod procedură civilă, a obligat intimata să plătească contestatoarei SC N. C. S., cheltuieli de judecată în cuantum de 199 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta A. F. P.
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulată de contestatoare ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că în urma controlului efectuat de către Activitatea de I. Fiscala asupra activității societății comerciale N. C. S. B., s-a emis Decizia de impunere nr. 127/_ prin care s-au stabilit in sarcina acesteia obligații de plată suplimentare în cuantum de 841.680 lei, pentru o parte din sumă făcându-se de către organul fiscal compensație din oficiu.
Pentru diferența din suma stabilită prin decizia mai sus menționată (respectiv 445.161 lei) pentru care nu s-a operat compensare și având în vedre faptul că debitorul nu și-a achitat aceste obligații către bugetul de stat consolidat în termenul legal, prin organele de executare silită în baza art. 136 și următoarele din OG 92/2003® privind Codul de procedură fiscală a procedat la executarea silită a acestuia prin emiterea și comunicarea Somației cu nr. 6/_ /43843 din data de_ însoțită de titlul executoriu nr. 28/_, primită de contestatoare la data de_ .
In conformitate cu prevederile art. 136 alin (1) si (2) din O.G.nr.92/2003 si pct.136 din H.G. nr._ privind Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr.92/2003 modificata " executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul fiscal competent sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, în cazul din speță, în baza Deciziei de impunere nr. 127/_ .
Ca modalitate de individualizare a obligației bugetare, titlul de creanță bugetară reprezintă actul juridic prin care se stabilește întinderea obligației de plată ce revine contribuabilului, el fiind un act de constatare și individualizare a sumelor de bani datorate ca impozite și taxe. Potrivit art. 141 Cod pr. fiscală titlul de creanță devine titlu executoriu la data când creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Creanța pentru care recurenta a demarat procedura executării silite are un caracter cert, lichid și exigibil.
Cât privesc condițiile de punere în executare a Deciziei de impunere 127/_ se arată că recurenta deține împotriva contestatoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Recurenta a declanșat executarea silită împotriva contestatoarei cu respectarea prevederilor art. 145 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală ("executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu").
In înțelesul art. 145 alin.1 Cod procedură fiscală, titlul executoriu, este definit la art. 141 alin. 1 ind. 1 din OG 92/2003, respectiv: "In titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii."
Astfel, odată cu somația a fost emis de către organul de executare titlul executoriu nr. 28/_
. in care la rubrica "document prin care s-a individualizat suma de plata" este menționata Decizia de impunere nr. 127/_ .
Decizia de impunere a fost comunicată contestatoarei de către organul constatator, Activitatea de I. Fiscala din cadrul DGFP B. -Năsăud la data de_, prin urmare, contestatoarea avea cunoștință de sumele de plata pentru care a fost emisă somația.
Astfel, Codul de procedură fiscală nu se referă la comunicarea către debitori a înscrisurilor ce constituie titlul de creanță devenit titlu executoriu, acestea fiind comunicate acestora înainte de demararea executării silite.
Prin urmare, recurenta a respectat prevederile legale în vigoare cu privire la procedura de executare silită pentru debitele neachitate de către contestatoare la bugetul de stat, nefiind emise două titluri executorii distincte pe aceeași sumă.
In drept, s-au invocat dispozițiile articolului 115-118 Cod procedură civilă și dispozițiile O.G.92/2003 ® privind Codul de procedură fiscală.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare la recurs.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art.304 și art.3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată
atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele, constată că recursul declarat de recurentă este fondat, instanța de fond făcând o aplicare greșită a dispozițiilor legale speciale în materie fiscală, astfel că a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
În prealabil analizei în concret a criticilor formulate în faza procesuală a recursului, se impune a se evidenția distincția care trebuie făcută între noțiunile de "titlu executoriu fiscal";, "titlu de creanță fiscală";, "act administrativ fiscal"; și "act de executare silită"; (distincție evidențiată și în considerentele Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, aceasta concluzionând în sensul că posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul care constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ- fiscal).
Așadar, contrar opiniei exprimate de prima instanță și în acord cu susținerile recurentei, tribunalul apreciază că nu se poate pune semnul egalității între actul care constituie titlul de creanță fiscală (în speță decizia de impunere emisă în sarcina contestatoarei și care, potrivit prevederilor art. 141 alin. 2 C.pr.fiscală, la scadență devine titlu executor) și titlul executoriu fiscal, noțiune distinctă care, așa cum rezultă din conținutul prevederilor art. 141 alin. 1 ind. 1 C.pr.fiscală, corect invocate de intimată, reprezintă un act de executare specific executării silite demarate în vederea recuperării creanțelor fiscale, în care "se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.";
Relevante sub aspectul distincției mai sus analizate sunt și prevederile alin. 3 al art. 141 din același act normativ, potrivit cu care "modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător";.
Mai mult, în alin. 4 al aceluiași text de lege, este prevăzută obligația inserării în titlul executoriu emis potrivit alin. 1 a unor elemente suplimentare față de cele prevăzute de art. 43 alin. 2
pr.fiscală, aceste din urmă prevederi vizând conținutul și motivarea actului administrativ fiscal care reprezintă în cauză titlul de creanță devenit, la scadență, titlu executoriu.
Așadar, din economia prevederilor legale mai sus relevate, tribunalul constată că "titlul executoriu"; emis de intimata recurentă sub nr. 28 din_ nu poate fi considerat ca fiind un titlu executoriu dublu în raport cu decizia de impunere nr. 127 din_, ci este un act specific emis în baza prevederilor art. 141 din Codul de procedură fiscală și ale normelor de punere în aplicare prevăzute de HG nr.l050/2004 (cu referire la art. 136 devenit art. 141 din OG nr. 92/2003 după republicarea din 2007, distinct de titlul de creanță, însă întocmit tocmai în scopul executării acestuia din urmă, și nicidecum pentru a urmări impunerea unei plăți duble în sarcina contribuabilului.
De altfel, așa cum corect subliniază recurenta, în cuprinsul titlului executoriu nr. 28 din_ se specifică în mod expres, la rubrica privind documentul prin care s-a evidențiat suma de plată, decizia de impunere mai sus menționată.
Totodată, în cauză nu se poate reține nici un alt element de nelegalitate cu privire la executarea silită demarată în cadrul dosarului execuțional nr. 00582011/6/_ /43843, aceasta în condițiile în care curgerea termenului de contestare, precum și însăși exercitarea contestației împotriva actului administrativ fiscal nu determină, în sine, suspendarea executării actului administrativ fiscal, declanșarea executării silite fiind legală în condițiile în care art. 141 C.pr.fiscală conferă caracterul de titlu executoriu titlului de creanță la data la care creanța este scadentă.
Concluzionând, față de cele ce preced, că organul fiscal a demarat executarea silită a deciziei de impunere cu respectarea procedurilor legale, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 5 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul declarat de AFP B. și va modifica sentința civilă nr. 11178/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ în sensul respingerii, ca nefondată, a contestației la executare formulată de contestatoarea SC N. C. S. .
În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a contestatoarei, se va respinge cererea acesteia de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza judecății în primă instanță.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta A. F. P. a M. B., cu sediul în
B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 11178/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ pe care o modifică în sensul că:
Respinge, ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea SC N. C.
S.
, cu sediul în B., str. I., bl. A. T, nr.4, et.P+3, jud. B. - Năsăud împotriva intimatei
F. P. a M. B. .
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată la
fond.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A. P. M.
D. E.
L.
I. P.
GREFIER,
D. M.
