Decizia civilă nr. 459/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 459/2013
Ședința publică din data de 12 Septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. JUDECĂTOR: M. A. P. JUDECĂTOR: L. D. E.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul C. I. împotriva Sentinței civile nr. 11443/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B. -NĂSĂUD, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar, la data de _
, atestatul de operator radar al agentului constatator.
De asemenea, se constată depus la dosar, la data de_, răspuns la întâmpinare formulat de recurent.
Tribunalul, față de actele existente la dosar și de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, reține recursul în pronunțare.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 11443/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul C. I., împotriva procesului-verbal de contravenție seria CP nr.1591175/_, întocmit de intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. NĂSĂUD.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție seria CP nr.1591175/_, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B.
-Năsăud - Biroul Rutier, petentul a fost sancționat pentru contravenția prev. de art. l08 alin. 1 lit. a, pct.4 și art.101 alin.1 pct.18 din OUG l95/2002, republicată, reținându-se în sarcina sa că, în data de _
, ora 19,19 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe strada Libertății din localitatea B.
, cu viteza de 66 km/h., reținându-se de asemenea că nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare a autovehiculului.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, conținând suficiente elemente de identificare a tuturor împrejurărilor ce pot servi la stabilirea locului și aprecierea gravității faptei. De asemenea în cuprinsul procesului-verbal au fost descrise atât în fapt cât și în drept faptele pentru acre a fost sancționat petentul.
Referitor motivul de anulare a procesului-verbal, privitor la lipsa menționării în actul sancționator a obiecțiunilor petentului, instanța reține că potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Fiind vorba de o nulitate relativă, trebuie ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din_ s- a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.
În cazul de față, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, obiecțiunile formulate de petent au fost consemnate în procesul-verbal, totodată, vătămarea poate fi înlăturată și prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, fiind analizate de instanța de judecată.
Instanța mai constată că procesul-verbal de contravenție cuprinde datele privitoare la aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza de deplasare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, respectiv faptul că viteza de deplasare a fost constatată cu ajutorul cinemometrului radar montat pe auto cu nr.de înmatriculare_ .
Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/_ privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/_ privind modificarea și completarea Normei de metrologie legală NML 021-05.
Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 teza 2 din O.U.G. nr. 195/2002), iar conform pct. 3.5.1. din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/_ privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14 iulie 2009, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din considerentele arătate mai sus, instanța urmează a constata faptul că cinemometrul radar utilizat de către reprezentantul intimatei la măsurarea vitezei și înregistrările efectuate cu ajutorul acestuia îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice, precum și cerințele de conținut prevăzute de normele legale care reglementează acest domeniu, aspect relevat de buletinul de verificare metrologică (f. 12).
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare a contravenției, având valoarea unui act autentic, acesta, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție în cazul proceselor- verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip RADAR AUTOVISION, fabricație TSS Anglia, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video
cu camera video seria ROM 455, fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Din buletinul de verificare metrologică (f. 12), rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Procesul-verbal de constatare a contravenției care cuprinde constatări personale ale polițistului rutier atestat ca operator radar, se coroborează cu cele reținute și consemnate în procesul-verbal de vizionare al CD-ului cu înregistrarea video (f.16), transmis de intimat, din imaginile reținute se identifică la ora 19:19:25 din data de_, autoturismul marca Wolksvagen de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare_ ce rula cu viteza de 66 km/h, în interiorul localității.
Petentul nu a administrat nici o probă care să conducă la o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat.
Astfel, întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime, în localitatea B., constituie contravenție și se sancționează conform art. l08 alin. 1 lit. a pct.4 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, care nu este la prima abatere de acest gen, având în vedere cazierul auto al petentului (f.9), din care rezultă că acesta a mai fost sancționat pentru depășirea limitei maxime de viteză.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul C. I.
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu aprofundat cauza dedusă judecății din perspectiva prerogativelor sale legale, adică să manifeste un rol activ în ceea ce privește administrarea tuturor probelor utile, pertinente și concludente pentru aflarea adevărului, raportat la obiectivitatea consemnărilor din PV nr. 1591175 - care are carențe majore sub aspectul cerințelor legale de conținut, nu este menționat locul exact al săvârșirii faptei (lipsind și date cu privire la sancțiunile aplicate, nespecificându-se câte puncte amendă s-au aplicat, abia în întâmpinare I. B-N menționează că amenda de 140 lei pentru fapta de depășire a limitei maxime de viteza echivalează cu două puncte amenda - lucruri peste care instanța de fond a trecut cu ușurința, lăsându-le "neobservate").
Ca element indispensabil, cerut de lege, pentru determinarea/analiza împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei, atât de către agentul constatator cât și de instanța, când este cazul, dar acest element stă și la baza verificării, de către instanța, a temeiniciei și legalității PV, după administrarea oricăror altor probe prevăzute de lege (in baza art. 34 alin 1 din OG 2/2001), adică coroborarea celor desprinse din probatoriu. Ori în speță, element esențial al aspectului in disputa este locul săvârșirii faptei, la care se raportează toate celelalte împrejurări, de vreo importanță mai mare sau mai mică, dar edificatoare în scopul procesului, adică aflarea adevărului. Se menționează că în funcție de locul real/precis al săvârșirii faptei, evident în stricta corelație cu amplasarea autoturismului ce avea aparatul cinemometru radar, se pot analiza și probele ce prezintă factori perturbatori în respectiva zona, aceștia existând, privitor la interferența unor surse semnificative de radiații electromagnetice, cu efect direct în obiectivitatea/realitatea măsurătorii vitezei, în respectivul perimetru, cu acel aparat, practica reliefând uneori cazuri de măsurători eronate cu aparate radar, pe seama diverșilor factori.
Instanța de fond amintește de jurisprudența CEDO însă dă o interpretare ciudată, părând că este adepta unui dezechilibru între prezumția de legalitate/temeinicie a PV și prezumția de nevinovăție a contravenientului indicat în p-v, în defavoarea ultimului, din enumerarea cauzelor pronunțate de CEDO lipsind "cele din contemporaneitate, cum ar fi Cauza Anghel împotriva Romaniei, prin care s-a constatat încălcarea art. 6 din Convenție cu privire la prezumția de nevinovăție. Ori, in esența, potrivit jurisprudenței constante a CEDO, faptele contravenționale se subsumează noțiunii autonome de "acuzație în materie penala", cu tot ce derivă dintr-un asemenea deziderat, inclusiv sarcina probei, sub toate aspectele ei, într-un asemenea context, printre mijloacele de proba prevăzute de lege regăsindu-se
și reconstituirea la fața locului, când se dorește verificarea și precizarea unor date cu privire la modul și condițiile în care a fost săvârșită fapta, prezumția de nevinovăție în cazul contravențiilor constituind una dintre garanțiile fundamentale ale dreptului la un proces echitabil.
Tot o interpretare aparte dă instanța de fond si art. 34 din OG. Nr. 2/2001, susținând că din economia textului ar rezulta ca PV de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, ori așa ceva nu se desprinde cu elocvență din articolul de lege amintit(art. 34 din OG 2/2001), existând temeiuri de anulare din oficiu a PV, în anumite situații, într-un asemenea caz nefiind vorba de producere/administrare de probe contrarii.
În ciuda consemnărilor din procesul verbal/_ privind vizionarea înregistrării video fila. 16, "ca circulația se desfășoară în condiții meteorologice favorabile raportat la valoarea depășirii vitezei maxime admise, de 16 km/h, la ora din zi când a avut loc deplasarea pe strada Libertății, ziua săptămânii, instanța de fond, conchide cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale, că amenda aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, deși nu rezultă elementele pe care s-a bazat în această concluzie, știut fiind faptul că I. nu a precizat locul faptei, porțiunea de drum în care s-au petrecut lucrurile neavând treceri de pietoni sau alte restricții/avertismente semnalate, amplasamentul mașinii cu radar fiind la ieșirea din B., la urcarea spre pasarelă, practic nefiind înregistrate evenimente sau perturbări de trafic, ori urmări/consecințe nefaste;
Este surprinzător faptul că instanța de fond s-a lăsat influențată de prezentarea de către I. a cazierului auto, menționând acest aspect la consemnarea despre individualizarea sancțiunii contravenționale, deși nu există vreun temei legal ca o sancțiune (de natura celei in disputa) să se aplice ca urmare a existenței antecedentelor, prima instanța face o confuzie, în acest sens, adică asociază parte din textul art. 21(3) din OG 2/2001, care reglementează raportul de proporționalitate între sancțiunea aplicată și gradul de pericol social, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită faptă, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului - elemente strict legate de fapta săvârșita si nu de fapte similare/asemănătoare, din alta dată, alte epoci cu cazierul auto.
Instanța de fond face o remarcă bizară în sentința atacată, în considerente arătând că procesul- verbal de constatare a contravenției care cuprinde constatări personale ale polițistului rutier atestat ca operator radar, se coroborează cu cele ...", însă la dosar nu există nici o dovadă în sensul acesta, nici instanța nu a dispus depunerea unui asemenea document, deși recurentul a cerut prin acțiunea introductivă, nici I. B-N nu depune odată cu întâmpinarea și alături de buletinul de verificare metrologică a aparatului, făcând scăpat aspectul, în ciuda faptului că a primit un exemplar din acțiunea sa (unde solicita instanței să dispună prezentarea de către I. a autorizației de operator radar a agentului constatator, împreuna cu alte probe/documente pe care le-a considerat necesare in soluționarea echitabilă a cauzei).
Legat de constatarea lipsei certificatului de înmatriculare asupra recurentului, respectiv asocierea acestui aspect cu presupusa depășire a limitei de viteza, se arată că la prima vedere relevarea creează o impresie nefavorabilă în sine, dar mărturisește că nu se datorează unei culpe, deoarece, după cum se poate observa din copia duplicat a certificatului de înmatriculare, autoturismul cu care a circulat nu este proprietatea sa, însă dimineața, odată cu cheile/autoturismul i-au fost înmânate și actele mașinii, în aceea zi parcurgând mai multe zone ale orașului, în diverse scopuri, manipulând valori și documente, ultima intrare (înaintea "incidentului contravențional") fiind la magazinul Kaufland - partea de jos a orașului, constatând, cu surprindere, că nu mai are certificatul, cu prilejul incidentului, fapt pentru care s-a si inițiat ulterior eliberarea duplicatului, duplicatul fiind solicitat dintr-o necesitate, nu pentru o cheltuială în plus, negăsind certificatul original, dezvoltarea regretabilului aspect al neputinței prezentării agentului constatator a documentului făcând-o pentru a demonstra că faptul în sine nu este urmarea unei neglijențe sau a relei credințe.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. -Năsăud a depus la dosar întâmpinare
, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare s-a arătat că recurentul a fost sancționat conform art. 108 alin. (1) litera "a" pct. 4 și art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de_ la ora 19,19 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe strada Libertății din B. cu viteza de 66 km/h. măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliției rutiere cu
numărul de înmatriculare_ . De asemenea, s-a reținut că nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare a autovehiculului, pentru această faptă fiind aplicat avertismentul.
Prin sentința civilă atacată, Judecătoria Bistrița a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată, reținând că înregistrarea video depusă la dosar confirmă starea de fapt reținută de agentul constatator. Instanța de fond a reținut că aparatul utilizat la constatarea contravenției corespunde cerințelor prevăzute în Norma de Metrologie legală NML 021-05 așa cum a fost modificată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009. modificări foarte importante, avute în vedere de instanță dar pe care. în motivele de recurs invocate, recurentul le ignoră.
Astfel, prin pct. 28 al punctul 4 al Ordinului nr. 187/2009, NML 021-05 care conținea la subpunctul 4.2 cerința operării aparatelor de către operatori radar calificați, a fost abrogat în întregime, motivul fiind acela că funcționarea aparatelor, fiind automatizată, nu necesită cunoștințe aprofundate privind operarea. Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 546 din 6 august 2009. Chiar dacă nicio normă legală nu mai conține această cerință, agentul constatator deține atestat de operator radar, fapt corect reținut de instanța de fond - depunerea repetată a atestatului de operator pentru fiecare polițist rutier în cauzele de dinainte de modificarea NML 021-05 dar și ulterioare conferind notorietate existenței unui atestat care nu mai este cerut de nicio normă legală. Insistența cu care recurentul solicită depunerea unui document care nu mai este necesar din anul 2009 s-ar putea datora necunoașterii normei. însă nu este un motiv de admitere a acțiunii inițiale sau a recursului.
Tot prin Ordinul nr. 187/2009 (pct. 27) a fost abrogat și subpunctul 3.8 al NML 021-058. care la
3.8.2 prevedea recomandarea evitării poziționării aparatelor radar staționare în apropierea surselor puternice de radiații electromagnetice. R. nea abrogării textului este aceea că cinemometrele omologate au o bună ecranare electromagnetică iar în cazul existenței unor interferențe nu trec în regim de măsurare, ceea ce înseamnă că nu afișează nicio valoare a vitezei.
Locul săvârșirii contravenției este corect indicat prin precizarea sectorului de drum - respectiv localitatea și strada. Contravenția de depășire a vitezei maxime admise presupune. în mod obligatoriu, deplasarea, neputând fi săvârșită într-un punct fix și de aceea locul faptei este sectorul de drum pe care se realizează deplasarea cu viteza măsurată. De altfel, strada Libertății din B. nu are nicio porțiune pe care viteza permisă să fie superioară celei de 50 km/h iar lipsa interdicțiilor privind amplasarea aparatului face inutilă alegerea artificială a unui punct fix pentru o faptă care. prin natura ei, se poate comite doar pe un sector de drum. într-o succesiune de puncte.
In motivarea hotărârii, instanța de fond a făcut referire la prezumția de veridicitate a procesului- verbal. precizând însă că fapta a fost probată cu înregistrarea video depusă la dosar și că recurentul nu a administrat nicio probă care să conducă la altă stare de fapt. In mod evident, prezumția de nevinovăție, despre care face vorbire recurentul, fiind o prezumție relativă, nu poate să acționeze contra probelor indubitabile administrate.
Invocând dispozițiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001. recurentul omite teza I privind aplicarea sancțiunilor în limitele prevăzute de actul normativ, ceea ce înseamnă că regula este aplicarea amenzii între minimul și maximul special, avertismentul putând fi aplicat în situații de excepție, dar și criteriul de individualizare constând în circumstanțele personale ale contravenientului, circumstanțe pentru care cazierul auto este relevant.
In concluzie, se apreciază că sentința civilă atacată este legală și temeinică, se întemeiază pe probele existente la dosar și pe prevederile legale incidente fără a exista vreun motiv de casare sau modificare, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție seria CP nr.1591175/_, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. -Năsăud - Biroul Rutier, petentul a fost sancționat pentru contravenția prev. de art. l08 alin. 1 lit. a, pct.4 și art.101 alin.1 pct.18 din OUG l95/2002, republicată,
reținându-se în sarcina sa că, în data de_, ora 19,19 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe strada Libertății din localitatea B., cu viteza de 66 km/h., reținându-se de asemenea că nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare a autovehiculului.
Instanța de fond a calificat corect natura nulităților prin prisma cauzelor de nulitate invocate de petentul-recurent, reținând astfel și sancțiunea legală aplicabilă, și anume, anularea actului, care
intervine în condițiile art. 105 C.pr.civ, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Corect a reținut prima instanță că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip RADAR AUTOVISION, fabricație TSS Anglia, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video seria ROM 455, fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Din buletinul de verificare metrologică (f. 12- dosar fond), rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Actul sancționator, ce cuprinde constatări personale ale polițistului rutier atestat ca operator radar, se coroborează cu cele reținute și consemnate în procesul-verbal de vizionare al CD-ului cu înregistrarea video (f.16- dosar fond), transmis de intimat, din imaginile reținute se identifică la ora 19:19:25 din data de_, autoturismul marca Wolksvagen de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare_ ce rula cu viteza de 66 km/h, în interiorul localității.
Nici celelalte critici ale recurentului nu sunt susținute, deoarece pct. 28 al punctul 4 al Ordinului nr. 187/2009, NML 021-05 care conținea la subpunctul 4.2 cerința operării aparatelor de către operatori radar calificați, a fost abrogat în întregime, motivul fiind acela că funcționarea aparatelor, fiind automatizată, nu necesită cunoștințe aprofundate privind operarea. Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 546 din 6 august 2009.
Chiar dacă nicio normă legală nu mai conține această cerință, agentul constatator deține atestat de operator radar, acesta fiind depus la dosarul de recurs
Prin Ordinul nr. 187/2009 (pct. 27) a fost abrogat și subpunctul 3.8 al NML 021-058. care la
3.8.2 prevedea recomandarea evitării poziționării aparatelor radar staționare în apropierea surselor puternice de radiații electromagnetice.
În ceea ce privește locul săvârșirii contravenției, acesta este corect indicat prin precizarea sectorului de drum - respectiv localitatea și strada.
Tribunalul reține că, pe fondul cauzei, prima instanță, în mod justificat a reținut că recurentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa comisă în împrejurările mai sus menționate. Starea de fapt reținută în considerentele sentinței este susținută de dovezile existente la dosar, în speță făcându-se o corectă încadrare juridică a faptei contravenționale, iar sancțiunea aplicată a fost individualizată conform dispozițiilor legale.
Raportat la cele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul C. I. , cu domiciliul în B., str. R.
, nr.2A, sc.B, ap.14, jud. B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 11443/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
B. L. | T. M. | A. P. | L. D. | E. M. D. |
Red/dact: BLT/HVA
_ /4 ex Jud. fond:BV
