Decizia civilă nr. 491/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 491/R/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.
Judecător L. -A. C. Judecător R. M. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr.11446/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. _
.privind și pe intimata SC A. S., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei P. M.
L. care prezintă cartea de identitate din care rezultă CNP 1., lipsa fiind recurentul . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat, a fost comunicat cu intimata.
Intimata, prin reprezentatul său legal declară că nu are cereri in probațiune. Depune înscrisuri privind cheltuielile de judecata in recurs.
T. ul, nefiind cereri in probațiune, declara închisă faza de cercetare judecătoreasca si acorda cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul intimatei solicita respingerea recursului si menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinica si legala cu cheltuieli de judecata.
T. ul reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 11446/_ a Judecătoriei C. N. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta SC A. S. , împotriva pârâtului M. C. N. - DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ, și în consecință a fost obligat pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dos. nr._ . totodată a fost obligat pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 52,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 4936/_ pronunțată în dos._ Judecătoria C. N. a admis plângerea contravențională formulata de reclamanta SC A. S. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 52392/_ încheiat de M. C. N., respingând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Prin decizia civilă nr. 1362/_ Tribunalul Cluj a admis recursul reclamantei și a obligat pârâtul la plata sumei de 2656,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în prima instanță (cheltuieli de deplasare și diurna), iar in recurs cheltuieli de judecată în cuantum de 917,9 lei (cheltuieli de deplasare și diurna).
În speță, pretențiile reclamantei vizează cheltuielile constând în onorariul de avocat achitat conform chitanței nr. 5/_ (f.5) achitat pentru ambele etape procesuale ale dosarului_, raportat la culpa procesuală a pârâtului M. C. N. . Răspunderea
părții care cade un pretenții pentru toate cheltuielile de judecată efectuate în mod justificat de partea câștigătoare, implica achitarea integrală a tuturor acestor cheltuieli, în virtutea principiului reparației integrale a prejudiciului. Prin urmare, solicitarea pe cale separata a onorariului de avocat ocazionat de soluționarea unei cauze este admisibilă (indiferent dacă prin hotărârea pronunțată în cauză s-au acordat cheltuieli de judecata, spre exemplu taxa de timbru), conform principiului mai sus arătat, în măsura în care să justifică că acestea au fost ocazionate exclusiv de soluționarea litigiului.
Reclamanta a arătat că onorariul de avocat, conform chitanței nr. 5/_ (f.5) a fost achitat pentru ambele etape procesuale ale dos._, arătând, totodată, că acesta nu poate fi cenzurat conform art. 274 alin 3 c.pr.civ. atunci când se solicita pe cale separată, aceasta dispoziție fiind aplicabilă doar cererilor accesorii fondului cauzei.
Astfel, potrivit art. 274 alin 3 c.pr.civ. judecătorii au dreptul să mărească și să micșoreze onorariile avocaților, potrivit celor prevăzute in tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori se va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinita de avocat. În același sens, este si practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, partea care a câștigat procesul va putea obține rambursarea cheltuielilor de judecată, numai in măsura in care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele Costin c. României, Străin c. României, Raicu c. României), precum și opinia Curții Constituționale care a declarat constituțional art. 274 alin 3 c.pr.civ. (dec. 401/2005)
Principiul caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecată, reținut atât de jurisprudența internaționala, cât și națională, își găsește aplicarea în orice acțiune care are ca obiect recuperarea cheltuielilor de judecată, indiferent că aceasta este accesorie fondului sau formulată pe cale principală. Interpretarea contrară - invocată de reclamantă - ar însemna eludarea unui principiu elementar reținut de instanțele naționale și internaționale, dar și a altui principiu de baza al codului civil, respectiv exercitarea drepturilor cu buna credință, părțile putând formula petenții privind onorariul de avocat numai pe calea principală, pentru a -și asigura recuperarea integrală, necenzurată a cheltuielilor de judecata, ceea ce ar fi inadmisibil.
În speță, raportând onorariul de avocat în cuantum de 3000 de lei pretins de reclamanta, la munca depusă de acesta în cele două etape procesuale ale dosarului_, instanța de fond a constatat că, în prima instanță, apărătorul reclamantei nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, nu a redactat cererea de chemare în judecată și nici concluziile scrise, partea fiind reprezentată de administratorul acesteia P. L. . Mai mult, factura și chitanța de plata au fost emise la data de_, sentința civilă nr. 4936/2011 fiind pronunțată de Judecătoria C. N. la data de_, iar împuternicirea avocațială a acestuia datează din data de_ . Cât privește etapa recursului, apărătorul reclamantei s-a prezentat la un singur termen de judecată la care a pus concluzii pe fondul recursului. Față de munca depusă de avocat, astfel cum aceasta se reflecta în actele dosarului, instanța de fond a apreciat că solicitarea unui onorariu de avocat in cuantum de 3000 de lei este nejustificată, raportat la asistența juridica asigurată, complexitatea redusa a obiectului litigiului și a procedurii efective de soluționare, motiv pentru care, instanța de fond a procedat la reducerea onorariul de la suma de 3000 de lei la suma de 500 de lei, apreciind că acesta este un cuantum rezonabil raportat la criteriile mai sus enunțate.
Față de dispozițiile art. 274 C.pr.civ., instanța a acordat taxa de timbru corespunzătoare pretențiilor admise, respectiv 52,5 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. C. -N.,
declarația fiind înregistrată la Judecătoria C. N. la data de_ .
În motivarea recursului este criticată soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, în condițiile în care cu toate că instanța de judecată a stabilit că pretențiile de
3.000 lei sunt exagerate în raport de munca efectivă prestată de avocatul reclamantei, cu toate acestea a obligat recurenta la plata sumei de 500 lei onorariu avocațial și 52,5 lei taxă judiciară de timbru, în condițiile în care recurentul i-a achitat deja reclamantei cheltuieli de judecată izvorâte din dosarul nr._ în sumă de 5.641,55 lei. Ori solicitarea reclamantei, pe cale separată, de obligare a recurentului la plata acelorași sume de bani, este dovada relei credințe a reclamantei, care nu dorește altceva decât îmbogățirea fără justă cauză.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, în condițiile art. 3041Cod Procedură Civilă, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală însă nu și temeinică. Astfel, instanța de fond a reținut corect că
chiar și pe cale accesorie, instanța de judecată poate cerceta caracterul
real, necesar și rezonabil a cheltuielilor de judecată.
Instanța de recurs apreciază, în ceea ce privește realitatea acestor cheltuieli, câtă vreme s-a emis factura fiscală nr. 05/_, nu am putea să ne îndoim foarte serios de existența lor materială, deși, credem că reprezentanții legali ai reclamantei au dat dovadă de multă naivitate, dacă nu cumva de rea credință, sau de folosirea cu rea credință a bunurilor de care dispune societatea pe care o administrează, în condițiile în care au acceptat să plătească un onorariu avocațial de 3.000 de lei, în condițiile în care, dacă ar fi pierdut cauza ar fi riscat achitarea unei sancțiuni contravenționale de 50 de lei. De altfel onorariul a fost perceput strict numai pentru susținerea recursului, în condițiile în care la data de_ sentința în primă instanță, în dosarul nr._ fusese deja pronunțată, plângerea contravențională a fost admisă, și reclamanta din prezenta cauză fusese exonerată de plata amenzii contravenționale, deci miza respectivului recurs îl constituia doar cheltuieli de judecată efectuate de reprezentantul reclamantei în fața instanței de fond.
În privința caracterului necesar a unor astfel de cheltuieli de judecată, avem serioase îndoieli, în condițiile în care, așa cum am arătat, riscul și miza procesului ce se judeca în dosarul nr._ al Judecătoriei C. N. era plata unei sancțiuni contravenționale de 50 de lei. Așadar pentru exonerarea reclamantei de plata acestei sancțiuni contravenționale, reprezentanții săi legali au generat cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei în sumă de 6.574,55 lei, ceea ce este absurd și puțin credibil.
De asemenea și în ceea ce privește caracterul rezonabil al unor asemenea cheltuieli de judecată, ținând seama de prestația apărătorului ales al reclamantei, care a susținut practic admiterea recursului declarat de reclamantă și respingerea recursului declarat de pârâta din prezenta cauză, în dosarul respectiv având calitatea de intimată, prin două propoziții, și solicitând amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, nu a mai procedat de această manieră, tribunalul apreciază că chiar șui suma de 500 lei acordată de prima instanță este prea mare.
În sensul celor mai sus reținute, tribunalul va admite recursul declarat de pârâtul M.
C. -N., împotriva sentinței civile nr. 11446/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. N. pe care o va modifica în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de către reclamanta S.C. "A. "; S.R.L., și în consecință va obliga pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată și anume onorariu avocațial în dosarul nr._ .
Având în vedere că recursul a fost admis în parte, tribunalul va respinge solicitarea intimatei reclamante de obligare a recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de pârâtul M. C. -N., cu sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 11446/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. N. pe care o modifică în sensul admiterii în parte a acțiunii și în consecință obligă pârâtul recurent să plătească în favoarea reclamantei suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată și anume onorariu avocațial în dosarul nr._ .
Respinge solicitarea intimatei reclamante de obligare a recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, L. -A. C. | Judecător, R. M. |
Grefier, Ani-L. C. |
L.A.C./2 ex../_
Jud. fond: Grigorie Ioniță A.
