Sentința civilă nr. 3090/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3090
Ședința publică din 14 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P. - Judecător
G. ier. V. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul S.
N. AL P. SI V. "P. L. ";, cu sediul în B., str. V. C., nr. 19, ap. 23, sector 2, în contradictoriu cu pârâții: M. A. SI I., cu sediul în B., P. R., nr. 1 A, sector 1 și I. J. DE P. M.
, cu sediul în B. M., str. 22 D. nr. 37, județul M., având ca obiect pretenții.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. P. nunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_ ,_ ,_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.
T.
Asupra cauzei de față.-
Prin acțiunea precizată înregistrată sub număr de mai sus, reclamantul S.
N. AL P. SI V. "P. L. "; a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.
A. SI I. și I. J. DE P. M. ca prin hotărârea pronunțată să se dispună obligarea la acordarea sumei ce reprezintă actualizarea cu indicele de inflație de la data scadenței până la efectuarea plății în ceea ce privește drepturile de echipament; obligarea pârâților la plata sumelor corespunzătoare celui de-al 13-lea salariu pe anul 2010 pentru fiecare reclamant în parte, actualizate cu indicele inflației din momentul plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată; în baza art. 246 Cod procedură civilă s-a solicitat să se ia act de renunțare la capătul de cerere privind plata sumelor reprezentând valoarea financiară a drepturilor de echipament.
În motivarea acțiunii se arată că în ceea ce privește plata sumelor corespunzătoare celui de-al 13-lea salariu pe anul 2010, această solicitare este justificată în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009, pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu
anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, situația în care se susține că dreptul de a primi al 13-lea salariu, corespunzător anului 2010, s-a născut începând cu 01 ianuarie 2010 și a continuat pe tot parcursul acestui an, până la 31 decembrie.
Se arată că art. 15 alin. 2 din Constituție statuează că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile ", iar art. l din Codul civil că "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă", adică pentru trecut. Legea se aplică numai faptelor petrecute în intervalul de timp de la intrarea sa în vigoare și până la ieșirea din vigoare, și nu faptelor petrecute anterior.
Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 285/_ privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual, cunoscut și sub denumirea de al 13-lea salariu, a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, care dispunea că: "Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea ".
întrucât Legea nr. 285/2010 nu este o lege interpretativă, care să explice sensul legii anterioare, respectiv a Legii nr. 330/2010, pentru a accepta că efectele sale se produc de la data intrării în vigoare a legii anterioare, și nici nu îmbracă forma unei legi penale sau contravenționale noi, mai favorabile, în cauză nu sunt incidente, excepțiile de strictă interpretare menționate mai înainte, de la principiul neretroactivității legii.
Se susține că se impune a fi făcută distincția clară între momentul nașterii dreptului, care a început să curgă la 1 ianuarie 2010 și s-a epuizat la terminarea acestuia și un alt moment, cel al concretizării dreptului prin acordarea echivalentului bănesc cuvenit, de la 1 ianuarie 2011, pentru ca aceasta să nu rămână golit de substanță, de conținut.
Mai mult decât atât, premiul anual reprezentând suma de bani egală cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, îmbracă forma unui drept patrimonial recunoscut, pentru o situație trecută, respectiv anul 2010, prin urmare Legea nr. 285/2010, ale cărei dispoziții sunt în vigoare începând cu 01 ianuarie 2011, nu poate duce la înlăturarea existenței dreptului pentru trecut, întrucât ar contraveni atât prevederilor art. 53 din Constituție, referitoare la cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, dar și reglementărilor date prin art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În ceea ce privește plata sumelor ce reprezintă valoarea financiară a drepturilor de echipament, prin precizarea depusă la fila 73 din dosar, s-a renunțat la acest capăt de cerere în condițiile în care aceste drepturi au fost achitate, însă s-a solicitat acordarea sumei ce reprezintă actualizarea cu indicele de inflație de la data scadenței până la efectuarea plății în ceea ce
privește drepturile de echipament, respectiv perioada pentru care s-a solicitat actualizarea sumelor a fost_ -_ (fila 83).
În drept s-au invocat dispozițiile art.25 din Legea nr. 330/2009, Ordinul MAI 236/2009, Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, Legea 188/1999, C. muncii si ale celorlalte acte normative menționate in cuprinsul prezentei.
În probațiune s-au depus adresa nr. 464737/_, anexă cu membrii de sindicat S.N.P.V. P. L., extras din Statutul de plată.
Prin întâmpinarea depusă la filele 61-64 din dosar, pârâtul M. A. si I. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că, în situația de față, calculul și plata oricăror drepturi bănești către membrii reclamantului, s-au făcut exclusiv de către I. de P. al Județului M.
, unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Se arată că potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M. ui A. si I., "ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite, iar art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul administrației și internelor stabilește prin ordin, conducători unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea I. ui General al P. i Române ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite, din Anexa nr. 7 la Ordinul MAI nr. 192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile MAI (în vigoare în perioada de referință), șeful I. ui de P. al Județului M. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Examinând cu prioritate excepția invocată, instanța urmează a o respinge în condițiile în care ministrul internelor are calitatea de ordonator principal de credite, între M.A.I. și reclamant există raporturi de muncă, iar ordonatorul terțiar de credite, respectiv I. de P. al Județului M. are dreptul de a angaja, lichidă și ordonă cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, numai cu condiția ca în prealabil ordonatorul principal de credite, în speță,
M.A.I. să repartizeze creditele bugetare aprobate, situație în care pentru opozabilitatea hotărârii se justifică chemarea acestuia în judecată în calitate de pârât și aceasta în condițiile în care potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatorii secundari sau terțiari de credite.
Pârâtul I. de P. al Județului M. prin întâmpinarea depusă la filele 69-70 din dosar a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor acestei legi, iar în ceea ce privește cererea de reactualizare a sumei reprezentând drepturile de echipament s-a arătat că potrivit art. 24 alin. 4 din O.M.A.I. nr. 236/2009,
"valoarea restanțelor se calculează în funcție de prețurile folosite la calculul cotei-păți anuale a drepturilor de echipament, la data acordării.
Examinând acțiunea pe fond în baza probatoriului administrat, instanța reține în fapt următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Prin Decizia nr. 257/_, Decizia nr. 115/_, Decizia nr. 686/_
, Curtea Constituțională a statuat că, dispozițiile de lege criticate, respectiv dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfle de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu. Totodată, prin aceeași decizie, s-a arătat că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 a prevăzut că sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Premiul anual pentru anul 2010, având în vedere faptul că Legea- cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din_, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului publice și constituie un "bun"; în sensul art. 1 din Primul P. tocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd că în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Așadar, Curtea a concluzionat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privat.
Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii.
Curtea a constatat totodată că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 a salariul/solda/ indemnizația de bază este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales că nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea sumei ce reprezintă actualizarea cu indicele de inflație de la data scadenței până la
efectuarea plății în ceea ce privește drepturile de echipament, aceasta va fi respinsă în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 4 din Ordinul
M.A.I. nr. 236/2009, valoarea restanțelor se calculează în funcție de prețurile folosite la calculul cotei-părți anuale a drepturilor de echipament, la data acordării, aceste cerințe fiind respectate la momentul achitării sumelor reprezentând valoarea financiară a drepturilor de echipament.
Pentru considerentele sus menționate, acțiunea precizată va fi respinsă potrivit dispozitivului, iar în baza art. 246 Cod procedură civilă se va lua act de renunțare la judecata capătului de cerere privind plata sumelor reprezentând valoarea financiară a drepturilor de echipament.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive
invocată de pârâtul
M. A. SI I. .
Respinge acțiunea
precizată promovată de reclamantul S. N. AL
P. SI V. "P. L. ";, cu sediul în B., str. V. C., nr. 19, ap. 23, sector 2, în contradictoriu cu pârâții: M. A. SI I., cu sediul în
B., P. R., nr. 1 A, sector 1 și I. J. DE P. M., cu sediul în B. M., str. 22 D. nr. 37, județul M. .
În baza art. 246 Cod procedură civilă se ia act de renunțare la judecata capătului de cerere privind plata sumelor reprezentând valoarea financiară a drepturilor de echipament.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
P. nunțată în ședința publică de azi,_ .
PREȘEDINTE | GREFIER | |
M. P. | V. | B. |
Red. M.P./_
Tehnored. V.B./_ /5 ex.-
