Decizia civilă nr. 50/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 50/2013
Ședința publică din data de 31 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR L. T. B.
GREFIER I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta C. SA - împotriva sentinței civile nr. 6498/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care :
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr. 202/2010, în conformitate cu art. 159¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 2 pct. 3 Cod pr. civilă, coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, formulat în termen și comunicat.
La dosarul cauzei intimata a depus o cerere prin care solicită amânarea cauzei, în vederea comunicării motivelor de recurs.
Instanța, având în vedere faptul că dovada de citare a intimatei I. E. conține mențiunea comunicării motivelor recursului și totodată poartă semnătura funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței, la domiciliul procesual ales, dat fiind că s-a solicitat în baza disp.art. 242 Cod procedură civilă judecarea recursului în lipsă, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 6498/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de către petenta I. E. în contradictoriu cu intimata C. SA - C., a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției seria R12 nr.0249981/_ și a fost obligată intimata la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria R.12 nr.0249981 încheiat la data de_ de către intimata C.N.A.D.N.R. S.A, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., petenta a fost sancționată, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 1250 lei, reținându-se că în data de_, ora 23,30, pe DN 17, km. 85+380 m, Tiha Bârgăului, jud. Bistrița-Năsăud, vehiculul categoria C cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Agentul constatator a reținut că prin această faptă a fost încălcat art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. În baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, petenta a fost obligată și la plata tarifului de despăgubire în valoare de 320 Euro.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea actului constatator atacat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Procesul-verbal de constatare a contravenției este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută expres de lege.
Ca orice act administrativ, procesul-verbal de contravenție trebuie să îmbrace forma scrisă, aceasta fiind una din condițiile de validitate ; nici dispozițiile OG 2/2001 și nici cele ale OG 15/2002 nu prevăd în mod expres posibilitatea de a întocmi un act constatator în formă electronică.
Mai mult decât atât, având în vedere art.16 alin.7 și art.19 din OG 2/2001, înscrisul trebuie să fie apt de a putea fi semnat (cu sau fără obiecțiuni) și de către contravenient sau de martor și nu doar de agentul constatator, ceea ce exclude chiar forma electronică.
În conformitate cu art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; din întreaga economie a acestei legi se desprinde concluzia că atât înscrisurile electronice, cât și semnătura electronică atașată acestora se aplică raporturilor juridice de drept privat și nu raporturilor de autoritate.
Prin urmare, înscrisul depus la dosar nu constituie un proces-verbal de constatare a contravenției valid, ci reprezintă o dovadă a faptului că intimata a întocmit un înscris în formă electronică, pe care însă nu l-a comunicat petentei în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, respectiv prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în OG nr. 2/2001 .
În consecință, având în vedere că nu au fost respectate cerințele legale privind modalitatea de întocmire a actelor de constatare cu caracter administrativ și apreciind că nu se mai impune verificarea procesului-verbal și sub aspectul temeiniciei, instanța în temeiul art.34 din OG 2/2001, a admis plângerea formulată și în consecință a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției seria R12 nr.0249981/_ și sancțiunile aplicate în temeiul său, ca nelegale.
În temeiul art.274 Cod de proc.civilă, intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta C. SA - C. solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurată, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat că procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de O.G. 2/2001, reținând că lipsește semnătura agentului constatator.
Potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivii art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătura este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice.
De asemenea, contravenientului nu i se comunica originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Ca argument suplimentar, chiar dacă ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, privați - autoritate și numai în format electronic, semnarea electronică a proceselor verbale de contravenție de către agentul constatator valorează totuși asumare celor consemnate în acestea.
In plus, O.G, nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice. Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei S1EGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor,. Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și
C.N.A.D.N.R. S.A.
De asemenea, se mai arată că prin obligarea recurentei la cheltuieli de judecată nu se obține altceva decât descurajarea agenților constatatori de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, adică de a mai constata faptele contravenționale si de a mai genera procesele verbale de constatare a contravenției, cu atât mai mult cu cat intimata nu face dovada existentei unei roviniete valabile perioadei pentru care a fost sancționat contravențional.
În aprecierea cuantumului onorariului, conform art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila, instanța de fond trebuia să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Astfel nu este justificată acceptarea unui onorariu de 200 de lei, in condițiile in care valoarea obiectului cauzei este de 125 de lei. Se consideră că instanța, deși există practica judiciară în toate judecătoriile din țară, prin care sunt recunoscute ca legal întocmite procesele verbale decide să soluționeze in favoarea petentului si neavând la îndemână nici o probă a acestuia din care să rezulte existența unei rovigniete valabile la data săvârșirii contravenției stabilește că procesele verbale sunt lovite de nulitate.
Autovehicul intimatei fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu rovigniete valabile și s-a constatat în moi corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovignieta.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 Cod procedura civilă, O.G. 15/2002, O.G. 2/2001.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Procesul verbal de contravenție care a făcut obiectul plângerii contravenționale exercitate de petenta intimată conține mențiunea că acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2011 și a HG nr. 1259/2001.
.
Art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică definește înscrisul în formă electronică ca reprezentând o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar art. 4 pct. 3 din același act normativ prevede că semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Din conținutul prevederilor art. 5 și 6 din Legea nr. 455/2011 rezultă că înscrisul în formă electronică căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică extinsă este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, iar cel căruia i s-a încorporat, atașat sau asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.
Aceste dispoziții legale relative la regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică, coroborate cu prevederile de principiu ale 3 din același act normativ, atestă faptul că sfera de aplicabilitate a normelor instituite de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică se circumscrie raporturilor juridice de drept privat, câtă vreme, conform textului de lege menționat,
"nici o dispoziție a prezentei legi nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voință și a libertății contractuale a părților";.
Or, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agent constatator), reprezintă un
act administrativ cu caracter unilateral, emis în vederea executării legii și care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravenționale sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul verbal de constatare a contravenție trebuie să îndeplinească condițiile specifice de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.
Prin urmare, contrar opiniei exprimate de recurentă, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât, emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale mai sus relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie, în mod expres, posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic.
Această concluzie se impune și din perspectiva respectării tuturor garanțiilor vizând dreptul la apărare de care trebuie să beneficieze persoana față de care se antrenează răspunderea contravențională, în condițiile în care specificul raporturilor de contencios administrativ, cum este și cazul celui care derivă din exercitarea plângerii contravenționale, relevă o poziție de inegalitate în care se află părțile, determinată de prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ.
Prin urmare, și din această perspectivă, ce relevă cu prisosință culpa recurentului intimat - organ constatator, se impunea obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de petentă, conform prevederilor art. 274 C.pr.civ, sens în care dispoziția instanței de fond cu privire la acest aspect este legală și temeinică.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art.312 alin.1 și alin. 3 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta
C. SA - C. împotriva sentinței civile nr. 6498/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C. SA-C. împotriva sentinței civile nr. 6498 din_ pronunțată în dosar nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
A. P. M. D. E. | L. | L. | T. B. | I. D. M. |
Red/dact: MAP/HVA_ / 4 ex.
Jud. fond:C. M
