Decizia civilă nr. 520/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 520/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Judecător B. G. Z. Judecător I. P. Grefier A. Pop
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurent C. LOCAL AL C. R. și pe intimat F. E., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului, av. D. Bota și reprezentantul intimatului, av. Negru P. L. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la data de_ intimatul a depus la dosar întâmpinare. Reprezentanta recurentului arată că nu solicită amânarea cauzei pentru studiul întâmpinării.
Reprezentanta recurentului depune la dosar răspuns comunicat de Camera executorilor judecătorești, referitor la cererea recurentei de a o informa în ce categorie de activitate se încadrează obligația de a face, conform Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/C/2006, modificat prin Ordinul nr. 2661/C/2012, precum și cuantumul onorariului perceput pentru punerea în executare a obligației de a face.
Reprezentantul intimatului apreciază că onorariul executorului judecătoresc se va aprecia raportat la dispozițiile legii.
Nemaifiind alte cereri, în temeiul art. 150 C.pr.civ, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând cauza, să se dispună admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.766/2012 pronunțată de Judecătoria Huedin, a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatorul C. LOCAL AL C. R. în contradictoriu cu intimatul F. E. și a fost admisă în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată iar, în consecință, obligat contestatorul la plata sumei de 2819,193 lei către intimat cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinse restul pretențiilor.
În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut, în esență, că, prin sentința civilă nr. 1818/2007 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul Cluj Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul F. E., acțiune care a avut ca obiect drepturi salariale, respectiv plata salariului pentru 12 zile lucrătoare, indemnizația de hrană aferentă lunii aprilie 2006 și plata sporului de vechime de 25% pentru perioada februarie 2004- ianuarie 2005, iar prin decizia civilă nr. 355/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis recursul declarat de recurentul F. E. și a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamant, pârâtul C. Local al C. R. fiind obligat la plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei_ -_, indemnizație lunară hrană pentru perioada_ -_, spor vechime aferent perioadei 1-_ și_ -_ în cuantum de 25%, menținându-se dispozițiile primei instanțe referitoare la sporul de vechime aferent perioadei februarie - decembrie 2004, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei. Hotărârea este irevocabilă la momentul pronunțării, respectiv_ .
Creditorul F. E. a formulat la data de_ o cerere de executare silită îndreptată împotriva debitorului C. Local al C. R., cerere care a fost încuviințată prin încheierea civilă nr. 156/_ pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._, conform titlurilor executorii sentința civilă nr. 1818/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 355/R/2008 pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar, constatând că procedura executării silite a fost inițiată și s-a desfășurat în conformitate cu dispozițiile legale în materie. Principala apărare a contestatorului în cadrul contestației formulate, a privit nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 110/2007 pentru modificarea și completarea OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Instanța de fond, analizând dispozițiilor Legii 110/2007 pentru modificarea și completarea OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, a reținut că, în speță, somația a fost primită de către debitor la data de_, iar la data de_ debitorul a solicitat în scris executorului judecătoresc să facă aplicarea textului legal de mai sus, deși la data de_ a făcut o plată parțială a debitului, respectiv suma de 900 lei (chitanța 661/_ ). Cu toate acestea debitorul nu și-a achitat obligațiile, fapt constatat prin procesul verbal întocmit de executor la data de_, motiv pentru care creditorul F. E. a solicitat la data de_ continuarea executării silite.
De asemenea, instanța a reținut că intimatul F. E., în calitate de creditor, se bucură de un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 al Convenției Europene. Raportat la cuantumul debitului datorat, instanța a constatat că acesta a fost în mod corect stabilit de către expert iar debitul cuprinde atât sumele stabilite prin dispozitivul titlurilor executorii, cât și actualizarea acestora . Aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art. 371/2 alin. 3
C. pr. civ., dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferente de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume iar în cazul în care titlul executoriu nu conține nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie. Rezultă astfel, faptul că actualizarea sumelor de bani acordate prin titluri executorii este prevăzută în mod expres de lege în cadrul procedurii executării silite, o soluție contrară putând conduce la fraudarea intereselor debitorului a cărui executare poate fi amânată sine die de către creditor până
când, raportat la rata inflației și la devalorizare, creanța sa inițială să nu mai valoreze aproape nimic până la momentul plății. În ce privește apărările contestatorului referitoare la nerespectarea Ordinului 2550/C/2006 prin care s-au aprobat onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, instanța de fond a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.
Referitor la incidența în cauză a OUG 71/2009, având în vedere că plata s-a efectuat de bună voie, instanța a reținut, pe de o parte, faptul că ordonanța nu prevede plata de bună voie a creanțelor iar, în speță, suma de 900 lei plătită de debitor nu s-a efectuat de bună voie și a fost scăzută de către expert din cuantumul total al debitului. Totodată, instanța a apreciat că și amânarea și eșalonarea și reeșalonarea unilaterală a datoriilor statului-debitor, în mod repetat - de două ori în mai puțin de doi ani, în cadrul OUG 71/2009 - către cetățenii -creditori, în cadrul unei proceduri în derulare și care tinde la amânarea la nesfârșit a momentului plății efective ca punct final procesului civil, este de natură a încălca noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 și reprezintă o ingerință a statului în administrarea justiției.
Împotriva hotărârii instanței de fond contestatorul C. LOCAL AL C.
R. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, în baza art.312 alin. 3,4 și 6 C.pr.civ, iar în consecință admiterea contestației la executare.
În motivarea recursului a arătat că în ce privește expertiza tehnică contabila efectuata în cauza raportat la cuantumul debitului, perioada pentru care se face actualizarea cu rata inflației este_ -_ și nu cea reținuta de expertul contabil începând cu data de_ -_ întrucât art. 371(2) alin. 3 teza II-a prevede ca organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației calculata de la data când hotărârea judecătoreasca a devenit executorie. Or, pentru sumele reprezentând drepturi salariale pentru perioada_ -_, indemnizație de hrana pentru perioada_ -_, sporul de vechime de 25% aferent perioadei 1-_ și pentru perioada_ -_ hotărârea a devenit executorie doar la_ .
Mai arată că, în ce privește expertiza contabila, aceasta este efectuata ca încălcarea dispozițiilor art. 208 Cod proc. civ, încălcându-se astfel îndrumarul instanței de casare dispus prin decizia civilă 419/2011, iar în ce privește calculul onorariului executorului judecătoresc, a apreciat ca instanța de fond nu a motivat hotărârea arătând motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază soluția, arătând doar foarte sumar ca onorariul executorului a fost corect calculat și nu depășește pragul maxim prevăzut, insa cheltuielile de executare nu se rezuma doar la onorariul executorului, ci include și altfel de cheltuieli, instanța de fond omițând să prezinte care sunt și acele altfel de cheltuieli. Aceste altfel de cheltuieli trebuie sa aibă o natura și sa fie justificate de documente, or, în dosarul execuțional nu exista nici un fel de justificări ale acestor altfel de cheltuieli.
Pe de alta parte, raportat la cuantumul debitului luat în considerare la executarea silita calculat prin expertiza extrajudiciara aflata la dosarul execuțional (anulata), aceasta stabilește ca totalitatea drepturilor salariale este în cuantum de 10.843 Ron, iar la acest cuantum executorul judecătoresc a stabilit onorariul de 5.845 Ron, ceea ce depășește cu mult pragul maxim prev. de Ordinul 2250/C/2006. A arătat că, instanța de fond nici măcar nu a procedat la analizarea actului normativ indicat, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.
În ce privește incidența OUG 71/2009, a apreciat că atâta vreme plata drepturilor salariale nu s-a făcut de buna voie ci prin executare silită-poprire, în condițiile în care era deja pronunțată încheierea civilă din_ prin care
Judecătoria Huedin a admis cerea sa și a dispus suspendarea provizorie a tuturor formelor de executare începute în dosar 447/2009 al BBJ M. Boloș și totodată a dispus și ridicarea popririi înființate asupra conturilor deschise la Trezoreria Huedin, acest act normativ este pe deplin aplicabil în speța, cu atât mai mult cu cat C. pr. civ prevede și instituția întoarcerii executării silite.
Intimatul F. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și netemeinic, iar în consecință menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, precizând că recursul formulat în cauză de contestatorul-recurent nu vizează motive de nelegalitate, nefiind indicate temeiurile de drept pe care se sprijină, motivele de recurs dezvoltă doar aspecte de netemeinicie a hotărârii instanței de fond, iar în opinia acestuia Sentința Civilă nr. 766/2012, pronunțată în Dosarul nr._ a Judecătoriei Huedin este temeinica și legală.
A arătat că în ce privește primul motiv de recurs, acesta este neîntemeiat, chiar contestatorul, prin motivele de recurs formulate, a precizat din ce se compune suma de 11.991 lei, prin preluarea acestor date din concluziile Raportului de Expertiză Contabilă, astfel că în conținutul acestei sume a intrat debitul principal privind drepturile salariale ale sale, cheltuielile de judecata în două instanțe, iar în conținutul acestei sume nu au fost cuprinse alte sume și cheltuieli cu executarea silită, respectiv sumele rezultate din actualizarea debitelor în raport de prevederile art. 371 (3) C. proc. civ., sume care sunt justificate ca urmare a faptului ca debitorul nu si-a adus la îndeplinire de bună voie obligația stabilita printr-un titlu executoriu, în sensul prevederilor art. 371
(1) C. proc. civ., e.t.c.
Totodată, referitor la al doilea motiv de recurs a apreciat că acesta este neîntemeiat și nefondat, întrucât instanța de fond a dispus efectuarea unei noi expertize în cauză în contradictoriu cu toate părțile, iar contestatorul a fixat obiectivele expertizei, a achitat contravaloarea expertizei, a formulat obiecțiuni, ceea ce denota ca a fost de acord cu expertul numit în cauză, iar la obiecțiunile formulate s-a răspuns, în ceea ce privește întocmirea raportului de expertiză, apreciind că au fost încălcate prevederile art. 208 C. proc. civ.
In ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, a precizat ca instanța de fond a analizat contestația în raport de prevederile legale incidente în speța, fiind suficienta aprecierea instanței cu trimitere la raportul de expertiză, din care rezultă că onorariul executorului nu depășește pragul maxim prevăzut, iar cheltuielile de executare nu se rezuma numai la onorariul executorului ci la alte cheltuieli, taxe de timbru, raport de expertiză, etc., cheltuieli care au fost necesare și utile soluționării executării silite.
De asemenea, în ceea ce privește incidența OUG 71/2009, consideră că instanța a analizat contestația formulata de contestatorul C. Local R. cu precădere la dispozițiile OUG 71/2007, aspect de altfel impus prin decizia de casare, ceea ce nu poate constitui un motiv de recurs în sensul indicat, iar, atâta vreme cat suma a fost achitata, nu mai prezintă o importanta dispoziția
acestui act normativ care așa cum precizează și instanța, pe buna dreptate, este o măsura sa protejeze interesele statului prin eșalonarea datoriilor pe care trebuie sa le plătească angajaților. Faptul că executarea silita a fost îndeplinită peste dispoziția instanței care a pronunțat o încheiere de suspendare a executării, aceasta a rămas fără obiect, executarea s-a produs, existând instituția-întoarcerii executării, în situația în care formele de executare vor fi anulate.
Analizând actele și lucrările cauzei tribunalul constată următoarele:
Din analiza dosarului nr._ * (al doilea ciclu procesual) rezultă că raportul de expertiză s-a depus la dosar de către expert în data de_ (fila 94).
Pentru termenul din data de_ contestatoarea a depus la dosarul cauzei obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă.
Aceste obiecțiuni nu sunt corespund însă, aspectelor de netemeinicie a raportului de expertiză, invocate pe calea recursului.
Astfel, în cadrul obiecțiunilor depuse la dosarul de fond recurenta a invocat suma: faptul că expertul a procedat la actualizare sumelor; data până la care s-a efectuat actualizarea; greșeli matematice efectuate de către expert referitor la cheltuielile de judecată acordate de instanța de recurs și includerea unei sume de plată (de 889 lei) în suma în final stabilită de expert; incorecta stabilire a onorariului executorului judecătoresc; incidența OUG nr. 71/2009.
Pe calea recursului, contestatorul a criticat raportul de expertiză prin referire la incongruența dintre suma stabilită prin raportul de expertiză și suma pentru care contestatorul a fost executat silit; data de la care s-a efectuat actualizarea sumelor cuprinse în raportul de expertiză; faptul că expertul nu a dispus citarea părților la efectuarea raportului de expertiză; faptul că expertul nu a ținut cont de statul de funcții existent la dosar; faptul că expertul nu a folosit o bază de calcul corectă la efectuarea actualizării.
Legat de acest aspect, tribunalul apreciază că, după cum reiese din prevederile art. 212 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pe calea recursului nu pot să fie invocate de către niciuna dintre părți aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie a raportului de expertiză care nu au fost invocate în fața primei instanțe.
Având în vedere acest aspect și motivele enumerate anterior, tribunalul constată că nu este posibilă analizarea pentru prima dată în recurs a aspectelor referitoare la incongruența dintre suma stabilită prin raportul de expertiză și suma pentru care contestatorul a fost executat silit; data de la care s-a făcut această actualizare; faptul că expertul nu a dispus citarea părților la efectuarea raportului de expertiză; faptul că expertul nu a ținut cont de statul de funcții existent la dosar; faptul că expertul nu a folosit o bază de calcul corectă la efectuarea actualizării. Aceasta deoarece aceste aspecte nu au fost invocate în fața primei instanțe, iar analizarea lor pentru prima dată în recurs ar goli de conținut prevederile art. 212 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
T. ul constată însă că recurentul a invocat atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de recurs aspectele referitoare la onorariul executorului judecătoresc și incidența în speță a dispozițiilor OUG nr. 71/2009. (Aspecte cu privire la care, de altfel, nici nu este necesar și, respectiv, adecvat, să se pronunțe un expert).
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc tribunalul constată că în mod corect judecătoria a arătat că în speță cheltuielile de executare nu sunt compuse doar din onorariul executorului judecătoresc.
Astfel, ceea ce contestatorul consideră că este un onorariu excesiv, de fapt este o sumă de bani reprezentând toate cheltuielile de executare, în care sunt incluse și onorariul executorului judecătoresc, și onorariul avocatului și taxele achitate cu prilejul executării silite. După cum rezultă din bonurile fiscale depuse la dosarul cauzei cuantumul onorariului executorului judecătoresc a fost de 1812 lei, cu TVA, deci 1461,29 lei fără TVA, sumă care se încadrează în limita prevăzută de ordinul 2550/2006 emis de Ministrul Justiției, ținând cont de sumele care au făcut obiectul executării, cu excepția onorariului executorului judecătoresc. (În speță nu este vorba de o obligație de a face, ci despre o obligație de plată a unei sume de bani, motiv pentru care este irelevantă adresa depusă la fila 18 de către recurent.)
În fine, referitor la incidența OUG nr. 71/2009 tribunalul nu împărtășește opinia primei instanțe referitor la contradicția dintre acest act normativ și prevederile Convenției europene a drepturilor omului. Aceasta
deoarece Curtea europeană a drepturilor omului a analizat această situație în hotărârea decizia D. Dumitru contra României, publicată în Monitorul Oficial Partea 1 nr. 709/_, și a stabilit că nu există această contradicție.
De asemenea tribunalul apreciază că din modalitatea de formulare a textelor de lege cuprinse în OUG nr. 71/2009 rezultă că aceasta se aplică atât executării silite cât și plății de bună voie a creanțelor.
Cu toate acestea, tribunalul apreciază că în măsura în care executarea silită s-a finalizat, în speță ar fi superfluu să se procedeze la admiterea contestației la executare și eventual la întoarcerea executării silite, întrucât acest demers ar fi ulterior urmat din nou de plata eșalonată a sumei către contestator. În consecință, tribunalul apreciază că având în vedere că a considerat că celelalte motive de admitere a contestației la executare au fost considerate ca neîntemeiate, nu se justifică în speță admiterea contestației la executare în considerarea dispozițiilor OUG nr. 71/2009.
Având în vedere aspectele menționate, faptul că toate argumentele invocate în susținerea recursului au fost considerate neîntemeiate de către tribunal și că nu există motive care să poată fi invocate din oficiu, tribunalul va respinge recursul formulat în cauză și va menține în integralitate sentința primei instanțe, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul C. Local Rîșca împotriva sentinței civile nr. 766/2012 pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei Huedin, în contradictoriu cu intimatul F. E., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte, R. -M. V. | Judecător, B. G. Z. | Judecător, I. P. |
Grefier, A. Pop |
Red. 2 ex, BGZ/AP _
