Decizia civilă nr. 787/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 787/R/2013
Ședința publică din 12 iunie 2013
T. ul constituit din: PREȘEDINTE: A. -M. B.
Judecător: R. M. Judecător: L. -A. C. Grefier: A. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta F. C. C. împotriva Sentinței Civile nr. 11184 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei
C. -N., în contradictoriu cu intimații A. F. P. A M. C. N. și B. M. C. L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la data de 12 aprilie 2013, prin serviciul registratură, recurenta a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei, iar la data de 12 iunie 2013 a depus la dosar cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care,
T. ul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
De asemenea constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimații.
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civ., T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Prin Sentința Civilă nr. 11184 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea formulată de contestatoarea A.
F. P. A M. C. -N., cu sediul in C. -N., P-ta A. I. nr. 19, în contradictoriu cu intimata F. C. C., domiciliata in C. -N., str. C. nr. 4 ap. 65 jud. C., intimatul B. M. C. L., având ca obiect contestație la executare împotriva executării silite in dosar nr. 142/2012 al Biroului executorului
judecătoresc M. C. - L., cu sediul in C. -N., str. P. nr. 40 și în consecință
A fost anulată executarea silită, inclusiv procesul-verbal emis la data de_ în dosar execuțional nr.142/2012 al B. M. C. L. și adresa de înființare a popririi din_ .
S-a dispus suspendarea executării silite în dosar execuțional nr.142/2012 al
M. C. L. până la soluționarea prezentei contestații la executare. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin adresa de înființare a popririi din_, executorul a solicitat plata către creditoare a sumei de 8770,51 lei reprezentând "debit + cheltuieli de executare ", anexând: procesul verbal încheiat de Biroul executorului judecătoresc prin care pretinde achitarea sumei de 8770,51 lei reprezentând "debit+cheltuieli de executare "; copia Sentinței Civile nr. 2937/2011 investita cu formula executorie vizând suma de 4909 lei cu dobânda legala de la data de_ pana la restituire; procesul verbal încheiat de Biroul executorului judecătoresc privind calculul dobânzii .
Critica privitoare la aceea că executorul judecătoresc nu a făcut dovada încuviințării executării silite conform art. 373 ind. 1 Cod procedura civila, de natură a antrena nulitatea executării silite nu se poate reține, dovada în discuție existând la dosarul cauzei.
Susținerea ca titlul constând in Sentința Civila nr. 2937/2011 si respectiv Decizia Civila nr. 5505/2011 au o alta cale de executare, respectiv o cale administrativa așa cum rezulta din art. 13 din Legea nr. 9/2012 si Ordinul comun nr. 85/2012, iar reclamanta nu a uzat de aceasta procedura administrativa si a trecut fără temei la executare silita este eronată și oricum chiar real de ar fi, ar fi lipsită de vreo sancțiune.
Viciul de executare constând în aceea că executorul nu a emis somație in cadrul executării pornite, ci a emis direct adresa de înființare a popririi in_, ceea ce este nelegal prin prisma dispozițiilor art. 387 Cod procedura civila este în schimb real și grav.
Potrivit O.G. nr. 22/2002, in cazul creanțelor de restituit de la bugetul de stat, prin lege a fost instituit un termen prin care instituțiile sa-si poată organiza plata datoriilor astfel ca executarea silita nu poate fi începută înaintea acestui termen având in vedere dispozițiile exprese ale legii care prevăd ca " Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.";
Creditoarea a ignorat aceste dispoziții legale, a solicitat executarea silita, s-a demarat executarea silita, iar executorul judecătoresc a dispus executarea prin adresa de înființare a popririi in_ si fără nicio somație, executare vădit nelegala, ceea ce este de natură a afecta esențial procedura în discuție .
Cererea de suspendare a executării silite pornite de B. M. C. - L. pana la soluționarea contestației la executare in temeiul art. 403 alin 1 Cod procedura civila coroborat cu art. 6 alin 4 si 5 din O.G. NR. 22/2002, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 92/2011 pentru aprobarea OUG nr.
4/2011 privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea AVAS si pentru executarea obligațiilor de plata a instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii rămâne fără obiect relativ la soluția dată pe fondul cererii.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, acesta este nelegal având in vedere dispozițiile articol unic din O.U.G. nr. 144/2007 privind art. 37 alin
(1) lit.a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești prin care se arata ca plafonul cheltuielilor de executare care este prevăzut in actul normativ mai sus invocat, este de maxim 10 % din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării.
Onorariul executorului nu poate depăși plafonul maximal stabilit de lege aceasta deoarece asupra acestuia nu se mai poate aplica procentul de TVA întrucât in lipsa unei precizări legale dispoziția din art. 37 alin (1) lit.a) din Legea nr. 188/2000 se interpretează restrictiv după regulile aplicabile in situația instituirii anumitor limitări sau derogări si in sensul finalității urmărite prin instituirea acestor limitări.
Deși potrivit art. 371 ind. 7 alin (3) si (4)Cod pr. Civ., procesul verbal al executorului trebuie sa cuprindă cheltuielile de executare si este prin el însuși titlu executoriu, in mod nelegal executorul a înscris si sumele cuprinse in titlul executoriu inițial - Sentința Civila nr. 2937/2011 si respectiv Decizia Civila nr. 5505/2011.
In consecință, onorariul de 946 lei este nelegal, indiferent de componenta acestuia (cu TVA sau fără TVA) el reprezintă in fapt suma de bani pretinsa si la care este obligat debitorul astfel ca actele executorului judecătoresc care pretind aceasta suma, cu încălcarea dispozițiilor exprese privind procentele maxime urmează a fi cenzurate, anulate, executorul judecătoresc având obligația legala de a emite acte care sa corespunda onorariului permis de lege.
În consecință, pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 371 ind. 7 alin (3), art. 373 ind. 1, art. 399, art. 400, art. 404 alin (1) din Codul de procedura civila, instanța va admite cererea de față, anulând executarea silită, inclusiv procesul- verbal emis la data de_ în dosar execuțional nr.142/2012 al B. M. C. L. și adresa de înființare a popririi din_, dispunând suspendarea executării silite în dosar execuțional nr.142/2012 al B. M. C. L. până la soluționarea prezentei contestații la executare.
Având in vedere dispozițiile art.274 C.pr.civ. si principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța a luat act ca părțile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs contestatoarea F. C.
solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile formulate în sensul respingerii contestației la executare formulate.
În motivarea recursului declarat s-a arătat în esență că sentința civilă recurată este nelegală și netemeinică având în vedere dispozițiile art. 454 al.1 C.pr.civ. potrivit cărora poprirea se înființează fără somație, prin adresa însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu. S-a mai arătat că în mod eronat s-a reținut că ar fi fost depășit plafonul de 10 % din creanța de recuperat, la momentul stabilirii onorariului executorului judecătoresc.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul promovat în cauză pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat pe parcursul cercetării judecătorești, constând în înscrisuri, prima instanță a reținut corect starea de fapt, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Astfel, potrivit art. 117 alin. 1 lit. f și alin. 9 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor, aprobându-se prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Prin Ordinul M. ului F. P. nr._, publicat în Monitorul Oficial nr. 13 din 5 ianuarie 2005, s-a reglementat o procedură legală de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Această procedură prevede că restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, cererea de restituire trebuind să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte ca aceasta nu este datorată la buget.
In raport de aceste dispoziții legale se constată că legiuitorul și-a manifestat voința în sensul instituirii unei proceduri obligatorii de urmat în situația în care prin hotărâri judecătorești s-a dispus restituirea unor sume achitate la buget.
Astfel, în raport de prevederile legale precizate, se impune concluzia că
beneficiarul unui astfel de titlu executoriu nu are un drept de opțiune între a apela la procedura de restituire mai sus descrise sau la cea a executării silite, acesta având obligația de a se conforma acestor dispoziții legale și de a depune o cerere e restituire, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o în cauză.
In acest context nu se poate reține că, prin instituirea acestei proceduri speciale de restituire, legiuitorul a avut intenția de a se sustrage de la executarea de bună-voie a titlurile executorii emise ca urmare a derulării unor proceduri judiciare cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a probat în nici un mod împrejurarea că organul fiscal a refuzat, anterior începerii executării silite, restituirea sumei consemnate în cuprinsul hotărârilor judecătorești ce constituie titlurile excutorii..
Prin instituirea unei proceduri de restituire, scopul vizat de legiuitor a fost tocmai acela al evitării unei executări silite și al punerii în executare de bună-voie, cu celeritate și fără costuri suplimentare a hotărârilor judecătorești prin care se stabilesc drepturi de creanță ce trebuie restituite de la bugetul de stat iar simpla formalitate a depunerii unei astfel de cereri la organul fiscal competent nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât nu presupune niciun cost suplimentar celor efectuate în procedura judiciară din partea intimatului.
În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, tribunalul reține că instanța de fond în mod corect a reținut că la stabilirea acestuia au fost încălcate dispozițiile art. 371 ind.7 al.3 și al.4 C.pr.civ.
Față de cele de mai sus, constatând că sentința civilă recurată este legală și
temeinică, în tem. Art. 312 C.pr.civ. tribunalul va dispune respingerea ca nefundat a recursului declarat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta F. C. C., domiciliata in C. -
N., str. C. nr. 4 ap. 65 jud. C., împotriva sentinței civile nr. 11184/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
Președinte, A. -M. B. | Judecător, R. M. | Judecător, L. -A. C. |
Grefier, A. D. |
Red.R.M./C.B./2 ex. Jud. fond: S. Iuga
