Decizia civilă nr. 836/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

Dosar nr. _

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 836/R

Ședința publică din 20 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.

J. ecător N. B.

J. ecător V. P.

G. ier A. H.

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurent D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C., cu sediul în O., str. C. A. R., nr. 4, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 2578 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în contradictoriu cu intimata P. O., având ca obiect contestație la executare.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.

T.

Prin sentința civilă nr. 2578/_ a Judecătoriei B. M. s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea P. O., cu domiciliul în

B. M., str. P., nr. 6/1, jud. M., în contradictoriu cu intimata D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C., cu sediul în O., str. A. R., nr. 4, jud. Bihor, s-au anulat actele de executare efectuate de intimată în dosar de executare silită nr. 3674/2012 în ceea ce privește majorările TV, majorările TVA, majorările accize și penalități și s-a respins cererea de suspendare a executării silite.

În considerente s-a reținut că prin Sentința penală nr.274/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, contestatoarea a fost obligată să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice -Autoritatea Naționala a Vămilor -D. R. pentru A. și O. V. C. suma de 87.990 lei reprezentând despăgubiri civile, la care se adaugă dobânzile legale calculate de la data pronunțării hotărârii până la data plății efective.

Despăgubirile civile stabilite de instanță au avut la bază adresa nr. 13.911/_ emisă de intimata din prezenta cauză, aceasta constituindu-se parte civilă în procesul penal pentru prejudiciul cauzat constând în suma de

12.344 lei taxe vamale, 55148 lei accize și 21.342 lei TVA.

In baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală mai sus menționată, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului

inculpatei P. O. prin Decizia penală nr._ pronunțată de Curtea de Apel C., intimata a pornit executarea silită împotriva contestatoarei în cadrul dosarului execuțional nr. 3674/2012.

Analizând actele emise în cadrul dosarului execuțional mai sus menționat, se constată că prin Procesul verbal nr. 3674-1/j/AB emis în data de_, (f.

20) intimata a procedat la calcularea accesoriilor creanței fiscale pentru perioada_ -_ în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința penală nr. 274/_, rezultând astfel un cuantum total de 18.193 lei, din care 676 lei accesorii aferente taxelor vamale, 3022 lei accesorii aferente accizelor, 1170 lei aferente taxei pe valoare adăugată și 13.325 lei penalități de întârziere.

Dacă prin acest act, accesoriile sunt denumite generic majorări /dobânzi de întârziere, din cuprinsul titlului executoriu emis în aceiași dată, cu nr. de înregistrare 19.565, (f. 36) rezultă că accesoriile stabilite prin procesul verbal reprezintă majorări de întârziere pentru fiecare creanță fiscală principală precum și penalități de întârziere.

Raportat la dispozitivul Sentinței penale nr. 274/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, rămasă definitivă si irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, despăgubirile civile la care a fost obligată contestatoarea se rezumă la creanțele fiscale principale respectiv taxele vamale, taxa pe valoare adăugat și accize precum și la dobânzile legale. Este de observat faptul că prin aceasta sentință, contestatoarea nu a fost obligată la plata majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere.

Chiar ținând seama de faptul că creanțele principale, drepturile vamale de import, sunt creanțe fiscale supuse în ceea ce privește executarea silită dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, nu poate fi primită interpretarea dată de intimată termenului "dobânzi legale"; din cuprinsul sentinței penale.

Însăși dispozițiile Codului de procedură fiscală fac o distincție clară între dobânzi, penalități de întârziere și majorări de întârziere conform art. 120, 120 ind. 1 și 124 ind. 1 din O.U.G nr. 92/2003, astfel încât ținând cont și de cuantumul acestora, astfel cum este evidențiat în actele de executare emise de intimată, motivul de contestație invocat de contestatoare nu se reduce la un aspect de ordin terminologic ci privește un aspect de fond, care în opinia instanței putea fi reglementat numai prin intermediul cailor de atac.

Referitor la procesul verbal nr. 3674-1-1/j/AB/_, se reține faptul că potrivit prevederilor art. 142 C.proc.fisc. în cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute majorări de întârziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare și consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului.

Prin urmare prin acest proces verbal se individualizează cuantumul accesoriilor prevăzute într-un titlu executoriu și nu se stabilesc creanțele fiscale accesorii.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.141C.proc.fiscală, rezultă că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu și niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de

creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.

Potrivit art. 110 C.proc. civ. titlul de creanță reprezintă actul prin care

care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, actele care constituie titlu de creanță fiind enumerate de aliniatul 3 lit. a-h al articolului mai sus menționat.

Cum prin sentința penală nu au fost stabilite majorări și penalități de întârziere, nefiind incidente dispozițiile art. 110 alin. 3 lit. h, instanța reține faptul că în speță intimata nu deține un titlu de creanță pentru accesoriile constând în majorări și penalități de întârziere.

Absența unui titlu de creanță, raport la dispozițiile imperative ale art. 141 alin. 1și 2 C.proc.fiscală, atrage nulitatea parțială a titlului executoriu nr. 19.565/J/AB/_, a Procesului verbal nr. 3674-1-J/AB emis în data de_ și a somației nr. 19.579 emisă în aceiași dată. În aceste condiții executarea silită pornită în dosarul nr. 3674/2012 este nelegală în ceea ce privește majorările și penalitățile de întârziere aferente taxelor vamale, taxei pe valoarea adăugată și cele aferente accizelor.

De asemenea sancțiunea nulității se răsfrânge în privința accesoriilor menționate mai sus și asupra adreselor de înființare a popririi nr. 19581și 19580 emise în data de _

Potrivit art. 399 alin. 2 C.proc civilă nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 172 alin. 1 și 174 alin. 3 Cod proc.fisc., constatând faptul că în privința majorărilor și penalităților de întârziere executarea silită se desfășoară cu nerespectarea dispozițiilor codului de procedură fiscală, instanța a admis în contestația dispunând anularea actelor de executare efectuate în dosarul execuțional 3674/2012, cu privire la accesoriile mai sus menționate.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, instanța o respins-o ca rămasă fără obiect, urmare a soluționării contestației la executare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a dispozițiilor Codului de procedură fiscală fiind incident motivul de modificare prevăzut la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Hotărârea instanței penale admite cererea părții civile - Autoritatea Națională a Vămilor și obligă pe intimata-contestatoare la plata debitului principal cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă conform dispozitivului dobânzile legale calculate până la achitarea integrală a debitului.

Instanța fondului deși nu face referire explicită la noțiunea consacrată de lege a "dobânzii legale, face probabilo trimitere implicită la dispozițiile OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru

obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar.

Numai că acest act normativ, care este dreptul comun în materie de accesorii la convențiile civile oneroase, dispune derogatoriu la art.9

"Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și de modul decalcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice";.

Ca atare, este evident că orice persoană condamnată penal la plata despăgubirii civile, către autoritatea vamală trebuie să plătească accesorii constând în dobânzi, majorări și penalități de întârziere în conformitate cu dispozițiile art. 119, 120 și 120 ind. 1 Cod procedură fiscală.

Despăgubirile civile acordate Statului Român reprezentat de Autoritatea Vamală nu reprezintă sume stabilite ca urmare a unei convenții de drept civil, ci sunt de facto o denumire generică în cadrul procesului penal al drepturilor vamale de import neplătite de debitoare la bugetul de stat prin faptele incriminate.

Pe cale de consecință accesoriile creanței fiscale au regimul juridic determinat în stabilire,urmărire și încasare de Codul de procedură fiscală. Cu toate că au fost indicate de către instanța penală ca fiind dobânzi legale, nu echivalează sub nici o formă că ele se stabilesc conform OG nr. 13/2011, ci după dispozițiile speciale și derogatorii de procedură fiscală.

Inexistența titlului de creanță în prealabilul executării silite ca motiv de anulare a procesului verbal privind calculul accesoriilor și al executării silite pentru partea referitoare la majorări și penalități de întârziere reprezintă un considerent fără nici o valență juridică.

Instanța fonduului fie nu a dorit să observe, fie nu a dorit să ia în considerare că dispozițiile art.110 al. 3 lit. h Cod procedură fiscală nu sunt incidente în cauză, din simplul motiv că hotărârea sentinței penale era executorie când a fost trimisă creditorului fiscal D.R.A.O.V C. tocmai pentru a fi pusă în executare.

Ca atare, nu există situația,și totodată, necesitatea de a fi emis un titlu de creanță fiscală pe cale administrativă, fiind în faza a doua a procesului civil, cea a punerii în executare a unei hotărâri judecătorești.

Deoarece hotărârea instanței penale nu putea în nici un fel să cuprindă aprioric cuantumul accesoriilor de plată,în sarcina intimatei s-a întocmit titlul executoriu nr. 19565/J/AB/0_, în scopul de a se începe executarea silită în condițiile legii aducând la cunoștința debitorului fiscal și accesoriile datorate și calculate până la momentul începerii executării. Accesoriile au fost stabilite pentru fiecare categorie de taxă din simplul motiv că în domeniul fiscal acestea nu se pot raporta și nici calcula la totalul însumat al categoriilor de deobligații fiscale.

În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 și art. 312 Cod procedură civilă.

Intimata-contestatoare prezentă în instanță a solicitat respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Așa cum afirmă însuși recurenta în cuprinsul recursului, în speță nu se impune emiterea unui titlu de creanță fiscală pe cale administrativă deoarece ne aflăm în faza a doua a procesului civil, cea a punerii în executare a unei hotărâri judecătorești.

Așadar fundamentul executării silite contestate sub acest nr. de dosar îl constituie o hotărâre judecătorească și anume sentința penală nr. 274/0_ a

  1. ecătoriei B. M. .

    Organul de executare silită este obligat să pună în executare dispozițiile date de către instanța judecătorească, neputând extinde obiectul executării dincolo de limitele fixate de titlul executoriu.

    Atâta vreme cât creditoarea a ales să-și stabilească prejudiciul prin intermediul instanței de judecată, în cadrul unei proceduri contencioase și contradictorii și să obțină în acest mod obligarea debitorului său la plată, este datoare să limiteze executarea silită la ceea ce a obținut pe latură civilă în cadrul procesului penal.

    Or prin sentința nr. 274/2012 a Judecătoriei B. M. instanța obligă inculpata la plata sumei de 87990 lei cu titlu de despăgubiri civile la care se vor adăuga dobânzile legale calculate de la data pronunțării până la plata plății efective.

    Așadar, cu titlu de accesorii, instanța o obligă pe debitoare doar la plata dobânzii, fără a menționa majorările și penalitățile de întârziere ca accesorii pretinse de debitoare în cuprinsul constituirii de parte civilă.

    Modalitatea în care creditoarea a înțeles să-și formuleze pretențiile în fața instanței penale pe latură civilă probează faptul că aceasta nu înțelege prin noțiunea de dobânzi și celelalte accesorii, respectiv majorări de întârziere, ci în viziunea creditoarei acestea reprezintă noțiuni distincte.

    Extinderea noțiunii de dobândă la sfera penalităților de întârziere și a majorărilor de întârziere, astfel cum înțelege organul fiscal să interpreteze titlul executoriu, nu este posibilă câtă vreme acesta obligă doar la plata dobânzilor, iar creditarea nu a înțeles să uzeze de căile de atac pe care le avea la îndemână în procesul penal și nici de instituția lămuririi titlului.

    Astfel cum corect a reținut prima instanță art. 142 al. 6 din OG 92/2003 obligă organul de executare la întocmirea unui proces verbal care constituie titlu executoriu și care va conține doar rezultatul calculului accesoriilor fără ca acestea să poată fi stabilite prin respectivul act.

    Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, drept pentru care, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

    Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata D.

    R.

    PENTRU A. ȘI O. V. C., cu sediul în O., str. C. A.

    R.

    , nr. 4,

    jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 2578 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M. .

    IREVOCABILĂ.

    Pronunțată în ședința publică, azi,_ .

    Președinte,

    J. ecător,

    J. ecător,

    V. F.

    V.

    P.

    N.

    B.

    G. ier,

    1. H.

Red. P.V./Tred. A.H.

_ / 2 ex.

J. ECĂTOR LA FOND D. E. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 836/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare