Decizia civilă nr. 531/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 531/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE: R. -M. V.
Judecător: B. G. Z. Judecător: I. P. Grefier: A. P.
Pe se află fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurent SC CRISD_ și pe intimat A. R. R. -A., CU S. P. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța verificând competența, în temeiul art. 159 ind. 1 alin. 4 raportat la art. 34 al. 2 din OG nr. 2/2001, constată că este competentă să soluționeze prezentul recurs.
Se constată că la data de_, intimata a depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 10), în temeiul art. 150 C.pr.civ, instanța reține cauza în pronunțare pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 13421/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. "C. 95"; S.R.L., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria AIR nr. 0182115 din_, în contradictoriu cu intimata A. R. R. .
În motivarea acestei soluții, instanța de fond a constat că, prin procesul-verbal menționat mai sus, petenta S.C. "C. 95"; S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.500 lei pentru săvârșirea contravenției reglementate de art. 8 alin. (3) pct. 1 din OG nr. 37/2007. În sarcina petentei s-a reținut faptul că, în urma controlului desfășurat la data de_, ora 07:55, pe DN1 km 463+100 m, Vâlcele, asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ /_, aparținând petentei, s-a constatat că în perioada_ ora 08:58 -_ ora 22:53 conducătorul autovehiculului menționat a depășit perioada maximă zilnică de conducere cu 30 de minute.
Instanța de fond a reținut că procesul-verbal este legal și cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, mențiuni a căror existență o poate verifica din oficiu. Raportat la susținerile petentei, potrivit cărora în procesul-verbal atacat apar două numere de înmatriculare, instanța a reținut că, în mod evident, unul
dintre numere aparține autoutilitarei, iar celălalt remorcii atașate, amândouă vehiculele fiind conduse de același șofer. Judecătoria a reținut că agentul constatator a menționat cu claritate faptul că timpul de conducere a fost depășit cu 30 de minute. Referitor la cererea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, judecătoria a reținut că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, raportat și la atitudinea nesinceră a petentei, care a încercat să inducă în eroare instanța prin afirmațiile sale.
Împotriva sentinței civile menționate
, a declarat recurs petenta SC CRISD_
, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul anulării procesului-verbal de contravenție contestat și a amenzii contravenționale la care a fost obligată prin acesta.
În motivarea recursului, petenta a arătat în esență că sentința ă recurată este nelegală și netemeinică întrucât din procesul-verbal rezultă în mod indubitabil că organul constatator nu a respectat dispozițiile art. 17 din OUG nr. 2/2002, nedescriind complet fapta si împrejurările în care aceasta s-a comis, astfel că însuși organul constatator, prin nerespectarea legii privind mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal, a înfrânt prezumția de legalitate de care se bucură acesta, invocând și art.6 alin. 2 din CEDO. De asemenea, a arătat că prima instanță nu a avut nicio probă sau măcar o mențiune în baza căreia să verifice afirmația organului de control și anume, că s-a depășit timpul de conducere a autovehiculului, iar în lipsa determinării concrete în procesul-verbal a perioadei de 24 de ore la care s-a raportat organul de control, societatea petentă nu putea să probeze în abstract ca nu s-a depăși perioada de conducere.
Intimata A. R. R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea sancțiunii aplicate și a procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit, precizând că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care dau conținut si susținere prezumției de legalitate si temeinicie a procesului-verbal. Intimata a arătat că se opune cererii de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment.
Analizând recursul declarat pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele
:
Recurenta susține că agentul constatator nu a indicat împrejurările în care a fost comisă fapta, împrejurări ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Cu privire la acest aspect, tribunalul consideră că, având în vedere natura faptei săvârșite, respectiv depășirea perioadei zilnice maxime de conducere, nu există nicio împrejurare exterioară care să trebuiască să fie descrisă să agentul constatator pentru o justă individualizare a sancțiunii. Agentul constatator a indicat intervalul cu care a fost depășită perioada maximă de conducere, ceea ce reprezintă un element suficient pentru corecta individualizare a sancțiunii. De altfel, nici recurenta nu indicat care ar putea să fie acele circumstanțe existente în speță și neindicate de agentul constatator care să influențeze individualizarea sancțiunii.
Susținerea recurentei că lipsa unor mențiuni din procesul-verbal nu poate fi complinită de nicio probă colaterală sau prin prezumții potrivit art. 6 alin. 2 din CEDO este o afirmație întru totul neîntemeiată, întrucât acest lucru nu este prevăzut nici în art. 6 alin. 2 din CEDO și nici în vreo hotărâre sau decizie a Curții europene a drepturilor omului. (Nici recurenta nu a indicat vreo hotărâre sau decizie prin care să își susțină afirmația).
La fel ca și instanța de fond, tribunalul apreciază că starea de fapt reținută prin procesul-verbal este suficient descrisă. Astfel, perioada la care s-a raportat agentul constatator este clar indicată în procesul-verbal respectiv_ ora 08.58 și_ ora 22.53.
Este cu totul irelevant să se menționeze o perioadă de 24 de ore în care să fie încadrată această perioadă mai scurtă (08.58 - 22.53, în data de_ ) deoarece, dacă în cadrul acestei perioade șoferul a condus mai mult de 10 ore (adică 10 ore și 30 de minute) este evident că nu ar fi putut să conducă mai puțin, într-o perioadă de 24 de ore.
Aceeași este și situația în privința susținerii conform căreia agentul constatator ar fi avut obligația să determine care este ora la care s-a pus în mișcare autovehiculul. Astfel, în măsura în care în intervalul 08.58 - 22.53 agentul constatator a stabilit că șoferul a condus mai mult de 10 ore există suficiente elemente care să permită reținerea elementelor constitutive ale contravenției în cauză și individualizarea sancțiunii, fără să fie necesar să se stabilească, separat, la ce oră s-a pus în mișcare autovehiculul.
Recurenta a susținut, în mod continuu, că, raportat la modalitatea de descriere a faptei, ea nu poate să facă proba în abstract că șoferul nu a condus mai mult de 10 ore. Or, această probă nu ar fi trebuit să fie făcută în abstract, ci cu referire concretă la intervalul 08.58 - 22.53 din data de _
. De asemenea, susținerea recurentei conform căreia instanța de fond nu a avut nicio probă și nicio mențiune prin care să verifice afirmația organului de control, tribunalul apreciază că în mod corect a arătat instanța de fond că această afirmație organului de control rezultă din mențiunea în acest sens a conducătorului auto inserată în cuprinsul procesului-verbal.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate tribunalul consideră, la fel ca și judecătoria că sancțiunea amenzii aplicată recurentului este una adecvată față de pericolul social al faptei săvârșite. Este adevărat că intervalul cu care s-a depășit perioada zilnică maximă de conducere este unul relativ scurt. Cu toate acestea, având în vedere că perioada maximă de conducere zilnică, respectiv 10 ore într-o perioadă de 24, depășirea acestui timp creează un pericol suficient de mare pentru traficul rutier, prin conducerea unui autovehicul de către un șofer extenuat, pentru a justifica aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale.
De altfel, fapta tipică incriminată ca și contravenție în speță, este cea de depășire a perioadei maxime zilnice de conducere cu până la o oră. Depășirea perioadei maxime zilnice de conducere cu mai mult de o oră atrage altă încadrare a faptei și aplicarea unor limite diferite ale sancțiunii amenzii. În consecință, cu atât mai mult având în vedere că în speță depășirea perioadei zilnice de conducere s-a realizat cu un interval de timp situat la mijlocul celui avut în vedere de această contravenție, tribunalul apreciază că aplicarea unei amenzi în cuantumul minim nu este în niciun caz excesivă.
Legat de acest aspect tribunalul reține că este neîntemeiată susținerea petentei formulată în cadrul plângerii sale conform căreia înlocuirea cu avertisment se justifică pentru că OG nr. 27/2007 însăși califică această contravenție ca fiind o încălcare minoră a Regulamentului CE nr. 561/2006 și ale Regulamentului CE nr. 3821/85.
Aceasta deoarece calificarea contravenției ca fiind o încălcare minoră se reflectă în limitele mult mai scăzute ale sancțiunii amenzii, față de cele existente în cazul încălcărilor grave și foarte grave. În consecință, această calificare a faptei nu poate, în absența altor elemente, să justifice înlocuirea cu avertisment a sancțiunii aplicate.
De asemenea, tribunalul apreciază că prima instanță a reținut în mod corect atitudinea nesinceră a petentei ca element suplimentar care demonstrează că nu se justifică înlocuirea cu avertisment a sancțiunii aplicate.
În plus tribunalul reține că, pe calea recursului, nici petenta nu a mai arătat care sunt motivele pentru care apreciază că s-ar justifica în speță înlocuirea cu avertisment a sancțiunii aplicate.
Având în vedere aspectele menționate, faptul că toate argumentele invocate în susținerea recursului sunt neîntemeiate și că nu există motive care să poată fi invocate din oficiu, tribunalul va respinge recursul formulat în cauză și va menține în integralitate sentința primei instanțe, în temeiul art. 312 din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta SC CRISD_ împotriva sentinței civile nr. 13421/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., în contradictoriu cu intimata A. R. R., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte, R. -M. V. | Judecător, B. G. Z. | Judecător, I. P. |
Grefier, A. P. |
Red. 2 ex, BGZ/AP, 30 Aprilie 2013
