Decizia civilă nr. 560/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 560/2013
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. JUDECĂTOR: M. A. P. JUDECĂTOR: L. D. E. GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul B. I. R. împotriva sentinței civile nr. 2825/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud n în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B. -N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul recurentului, av. K. T. J., lipsă fiind recurentul și reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar, la data de_, Întâmpinare formulată de intimatul I.P.J. BN, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Mandatarul recurentului, căruia i se comunică un exemplar de pe întâmpinare, arată că nu solicită amânarea cauzei pentru studiul acesteia și nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Tribunalul, nemaifiind alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Mandatarul recurentului, av. K. T. J., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a se admite plângerea contravențională, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție contestat, pentru motivele arătate în scris în memoriul depus la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată. Mai arată că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă. Pe acel tronson de drum nu există indicatoare și marcaje rutiere, iar petentul nu avea de unde să știe că urmează un pod. În ceea ce privește petitul subsidiar, referitor la avertisment, solicită a se avea în vedere că sunt întrunite dispozițiile art. 21 din OG nr. 2/2001, în sensul că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Tribunalul reține recursul în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 2825/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. I. R., împotriva procesului- verbal de contravenție seria CP nr.1074838 din_, emis de către P. Oraș N. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B. N. și a fost respinsă cererea de înlocuirea a sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea "avertisment";.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de_, petentul fost sancționat prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 1074838 din_ emis de Inspectoratului de Poliție al Județului B. N., (aflat în copie la f. 20), cu amendă în cuantum de 280 lei pentru încălcarea disp. art. 100 alin.3 litera "e"; din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de_, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare _
. pe strada B. din orașul N. și a efectuat manevra de depășire pe podul ce traversează râul Someș, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto_ .
Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat instanța a reținut că, la încheierea acestuia au fost respectate cerințele prev. de OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare sub sancțiunea nulității, procesul verbal de contravenție fiind legal întocmit.
Hotărând asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat instanța a reținut că fapta contravențională a fost constatată în mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii, fiind și înregistrată de aparatul Radar instalat pe auto_, cele consemnate în cuprinsul procesului verbal fiind confirmate de înregistrarea pe suport electronic (CD) și extrasele foto, din care reiese faptul că, la data de_, petentul a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ . pe strada B. din orașul N. și a efectuat manevra de depășire pe podul ce traversează râul Someș.
Aceste aspecte au fost reținute de instanță în urma vizionării înregistrării video comunicată de intimat, în camera de consiliu la data de_ . Astfel din înregistrarea în format electronic se constată că petentul a efectuat manevra de depășire pe podul care traversează râul Someș și a continuat deplasarea pe contrasens, cu intenția de a mai depăși un autovehicul, însă la sesizarea echipajului de poliție, frânează și reintră pe sensul său de mers, fapt ce demonstrează că petentul era conștient că se afla într-o zonă în care efectuarea acestei manevre era interzisă.
Martorul Tabără I., audiat în fața instanței, a confirmat faptul că a fost depășit pe podul peste Someș de un autoturism care a fost oprit de un echipaj de poliție, iar ulterior a fost contactat de poliție și întrebat dacă a văzut acest aspect, solicitându-i-se o declarație în acest sens.
Acesta a mai declarat că marcajul era slab vizibil, dar era vizibil faptul că urmează un pod, cu atât mai mult cu cât anterior este și trecere la nivel cu calea ferată.
Cu privire la faptul că nu existau indicatoare rutiere care să interzică depășirea, iar marcajul era uzat și șters, instanța reține că potrivit art.100 alin.3 litera "e"; din OUG nr.195/2002
"constituie contravenții… nerespectarea regulilor privind depășirea";, iar potrivit art. 120 litera "d"; din HG nr. 1391/2006, "se interzice depășirea … pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri.";, elementele constitutive ale contravenției fiind întrunite necondiționat de existența altor indicatoare sau marcaje suplimentare de interzicere a depășirii.
În consecință, instanța a apreciat că petentul se face vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 100 alin.3 litera "e"; din OUG 195/2002, procesul verbal de contravenție contestat fiind temeinic.
De asemenea, sancțiunea a fost aplicată ținându-se cont de disp. art. 21 alin.3 din OG 2/2001, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă și nu în ultimul rând aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al contravenției.
Potrivit disp. art. 100 alin.3 litera "e"; din OUG 195/2002, sancțiunea aplicată reprezintă minimul prevăzut de lege, la stabilirea valorii amenzii făcându-se în mod corect aplicarea disp. art. 98 alin.4 lit. ,,b"; din același act normativ, cu mențiunea că valoarea unui punct de amendă la data săvârșirii contravenției a fost de 10 % din salariul minim pe economie, care potrivit HG 1225/2011 era de 700 lei/lună, rezultând faptul că, contravaloarea a 4 puncte amendă este de 280 lei (70 lei/punct amendă).
Instanța a reținut că petentul a mai fost sancționat contravențional, astfel cum rezultă din extrasul de cazier depus la dosar (f.23), petentul demonstrând că nu a înțeles gravitatea faptelor sale și a încălcat în mod repetat dispozițiile legale referitoare la circulația pe drumurile publice.
Instanța a reținut că petentul nu a justificat vreo situație excepțională ce ar putea califica fapta contravențională comisă ca având un pericol social mai mic decât cel avut în vedere de către legiuitor la data edictării normei incriminatoare, astfel că a respins și cererea de înlocuirea a sancțiunii cu "avertisment";.
Pentru aceste considerente, în baza textelor legale susmenționate și cu aplicarea art. 31- 35 din OG 2/2001 s-a respins ca neîntemeiată plângerea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul B. u I. R.
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza se solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că o primă critică adusă acestei sentințe este aceea, că instanța de fond a interpretat greșit actele deduse judecații, a nesocotit în totalitate dispozițiile legale aplicabile în
materie, în sensul că, nu a transpus starea de fapt în limitele OUG nr. 195/2002, astfel că, lipsa elementelor de presemnalizare a podului și a liniei neîntrerupte a fost interpretat ca fiind un fapt evident.
Instanța, a interpretat, chiar dacă a fost depusă la dosarul cauzei filmarea tronsonului de drum cu apr. 1 km anterior locului producerii contravenției, că nu sunt motive temeinice de anulare a procesului verbal și că, conducătorul auto trebuia să prevadă că urmează un pod, fără a avea vizibilitate și fără a cunoaște acel tronson de drum.
Un alt aspect, care de asemenea a fost neglijat de instanța de fond a fost acela, că manevra de depășire a fost începută anterior intrării pe pod și aceasta a fost doar finalizată pe pod, așa cum se poate observa și pe înregistrarea trimisă de pârâtă astfel că se poate aplica și art. 21 din OUG nr. 2/2001 modificat, existența premisă unui pericol social mai redus.
Se consideră, că prezumțiile aplicate de instanța, precum și concluziile la care a ajuns prin administrarea probatoriului au fost greșit calificate, nu s-a avut în vedere nici una din aspectele învederate cu ocazia depunerii contestației și nici nu au fost analizate cu maximă diligență.
Interpretarea greșită a legii, în sensul că, chiar dacă, nu sunt indicatoare rutiere montate, nu exista marcaj rutier, conductorul auto trebuie să știe, fără să aibă vizibilitate că tronsonul de drum ar fi unul cu linie continua sau pod, este totalmente eronată, dând naștere la o sentință civilă lipsită de temei legal.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B. -N. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea recursului formulat, ca nefondat.
În motivare s-a arătat că așa cum a reținut și instanța de fond, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este legal și temeinic.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției respectă condițiile de formă prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenției și a fost întocmit de un agent de poliție competent atât din punct de vedere material cât și teritorial.
Contravenția reținută în procesul verbal de către agentul constatator a fost constatată de către acesta în mod direct, ex proprius sensibus, astfel că procesul verbal se bucură de prezumția de temeinicie și legalitate, așa cum, în mod constant s-a reținut atât în legislația națională cât și în cea europeană. Sarcina probei, în astfel de situații, revine celui care contestă starea de fapt reținută prin actul sancționator. Mai mult, cu aceeași ocazie, agentul constatator, care acționa cu un autovehicul echipat cu aparatură de înregistrare video, a înregistrat contravenția, suportul magnetic pe care a fost stocată această înregistrare fiind pusă la dispoziția instanței de fond. După vizionarea înregistrării, instanța de fond a constatat că procesul verbal este temeinic și că recurentul-petent se face vinovat de contravenția menționată.
Mai mult, recurentul-petent nu a reușit să răstoarne prezumția relativă de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal atacat întocmit în condițiile menționate mai sus.
Referitor la motivele de recurs invocate de recurentul-petent, se arată că, în primul rând că, deși nu existau indicatoare rutiere care să interzică depășirea iar marcajul cu linie continuă era slab vizibil, în cazul de fața operează o altă interdicție expresă a legii, aceea de a efectua această manevră pe pasaje denivelate respectiv pe poduri. Ori, așa cum rezultă foarte clar atât din procesul verbal cât și din declarația martorului Tabără I. și din înregistrarea video existentă la dosar, recurentul-petent a efectuat această manevră pe podul peste râul Someș, un pod cu diferență de nivel față de restul drumului astfel că nu poate să treacă neobservat. Aceasta nu înseamnă că recurentul-petent ar fi trebuit să prevadă că urmează un pod ci ar fi trebuit ca pe pod, să nu efectueze această manevră. Ori, contrar celor susținute de recurentul-petent în motivele de recurs, din înregistrarea video rezultă că acesta a efectuat manevra chiar pe pod, pe panta de coborâre a acestuia.
Prin urmare se mențin apărările formulate în fața instanței de fond și se solicită instanței de recurs să constate că sentința civilă atacată este legală și temeinică, se întemeiază pe probele existente la dosar și pe prevederile legale incidente, fără a exista vreun motiv de casare sau modificare a acesteia și, prin urmare, să se respingă recursul ca neîntemeiat.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este
temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, pentru următoarele considerente:
Prima instanță, pe baza probelor administrate a stabilit o corecta stare de fapt pe care a circumscris-o adecvat dispozitiilor legale incidente in cauza.
Din înregistrarea pe suport electronic (CD) și extrasele foto reiese că, la data de_, petentul a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_, pe strada B. din orașul
N., efectuand manevra de depășire pe podul ce traversează râul Someș.
Fapta contravențională a fost constatată în mod direct de agentul constatator, fiind și înregistrată de aparatul Radar instalat pe auto_, cele consemnate în cuprinsul procesului verbal fiind confirmate de martorul care circula in fata petentului si care a fost depasit de acesta
Cu privire la faptul că nu existau indicatoare rutiere care să interzică depășirea, iar marcajul era uzat și șters, corect a retinut prima instanța că, potrivit art.100 alin.3 litera "e"; din OUG nr.195/2002 "constituie contravenții… nerespectarea regulilor privind depășirea";, iar potrivit art. 120 litera "d"; din HG nr. 1391/2006, "se interzice depășirea … pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri.";, elementele constitutive ale contravenției fiind întrunite necondiționat de existența altor indicatoare sau marcaje suplimentare de interzicere a depășirii.
Astfel, deși nu existau indicatoare rutiere care să interzică depășirea, iar marcajul cu linie continuă era slab vizibil, în speta, operează o altă interdicție expresă a legii, aceea de a efectua această manevră pe pasaje denivelate respectiv pe poduri.
Starea de fapt reținută în considerentele sentinței este susținută de dovezile existente la dosar, în speță făcându-se o corectă încadrare juridică a faptei contravenționale, iar sancțiunea aplicată a fost individualizată conform dispozițiilor legale.
Raportat la cele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. I. | R. , CNP 1., domiciliat | |
în B. | , str. C. V., nr.1, sc. A, etaj 1, ap.5, jud. B. N. | , împotriva sentinței civile nr. |
2825/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
B. L. T. M. | A. P. | L. D. E. M. D. |
Red/dact BLT/HVA
_ /2ex Jud. fond:CM
