Decizia civilă nr. 522/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 522/2013
Ședința publică din data de 10 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M.
GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul I. de S. pentru C. în T.
R.
împotriva Sentinței civile nr.298/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata SC B. S.
, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr.202/2010, în conformitate cu art.159¹ alin.4 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, raportat la disp. art. 2 pct. 3 C.pr.civ. coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, motivat și comunicat.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că instanța reține recursul în dezbatere
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.298/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC B. S. și, în consecință, s-a dispus înlocuirea sancțiunii în cuantum de 3.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal seria I. nr.0057967/_ cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției I. nr. 0057967 încheiat la data de_ de intimatul I. - I. T. nr.4 C. -N., petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 3000 lei reținându- se în sarcina sa că la data de_, în Bistrița, varianta ocolitoare, km 6, jud. Bistrița-Năsăud, a fost oprit pentru control autotractorul cu nr. de înmatriculare_, care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_ condus de Feier V. -Sorin, care efectua transport rutier de marfă de la Verești, jud. Suceava, la Baia Mare.
Constatându-se de către inspectorii I. faptul că numitul Feier V. Sorin nu era înregistrat în baza de date A.R.R., deficiența a fost notată pe diagrama tahograf din data de_ care a fost ștampilată, iar din baza de date a A.R.R. a fost listat un raport în momentul controlului.
Fapta reținută în procesul verbal este reglementată de art. 5, punctul 18 din HG 69/2012, respectiv: "nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității R. e Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării;";
Procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 fiind legal întocmit.
Feier V. Sorin, persoana ce conducea autovehiculul controlat de intimată la momentul constatării contravenției nu era angajat al petentei, ci se afla în probă .
Instanța a reținut că petenta avea calitatea de operator de transport rutier, avea conducători auto angajați ce nu figurau în baza de date auto a intimatei, astfel că neîndeplinirea obligației de transmitere a situației conducătorilor angajați este dovedită.
Instanța a avut în vedere însă, dispozițiile art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Față de aceste criterii instanța a reținut că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul verbal, în conținutul ei concret, nu are un grad de pericol social ridicat, în cauză justificându-se incidența prevederilor art.7 alin.2 si 3 din O.G. nr.2/2001 care prevăd ca sancțiunea avertismentului se aplică in cazul in care fapta este de gravitate redusă, si că se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, societatea petentă nemaifiind sancționată contravențional pentru fapte similare.
Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat că aplicarea unei sancțiuni pecuniare in cuantum de 3.000 lei nu se justifică in cauză si că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru îndreptarea petentei și pentru atenționarea acesteia asupra conduitei sale viitoare.
Faptul că in norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un argument suficient pentru aplicarea sancțiunii pecuniare, întrucât legiuitorul a avut in vedere pericolul social abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, or la alegerea si individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat in concret, alături de celelalte criterii stabilite de art.21 alin.3 din OG 2/2001.
In acest sens sunt si dispozițiile art. 7 alin.3 din OG 2/2001, prin care legiuitorul a prevăzut posibilitatea aplicării avertismentului si in situația in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, tocmai pentru a permite sancționarea in acest mod a faptelor de o gravitate mai redusă si cu luarea in considerare si a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare prevăzute de norma specială.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul I. de S. pentru Control în T. R., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii plângerii contravenționale ca netemeinică și menținerea în totalitate a procesului verbal.
În motivare s-a arătat că sentința civilă este criticabilă și se impune modificarea ei având în vedere că recursul formulat vizează motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ., dispoziții potrivit cărora "modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații numai pentru motive de nelegalitate: ... când instanța, interpretând greșit actul dedus judecații a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" și, art. 3041 C.pr.civ., conform căruia "recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând examina cauza sub toate aspectele"
Astfel, sub aspectul primului motiv de recurs invocat mai sus, se arată că acesta își găsește aplicabilitatea în speța dedusă judecății, întrucât instanța de fond a reținut că "_ Fata de aceste criterii instanța retine ca fapta contravenționala reținuta in sarcina petentei prin procesul verbal, in conținutul ei concret, nu are un grad de pericol social ridicat, in cauza justificându-se incidența prevederilor art. 7 alin. 2 si 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd sancțiunea avertismentului se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusă, și că se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede o astfel de sancțiune. Instanța va avea in vedere faptul ca societatea petenta nu a mai fost sancționată contravențional pentru fapte similare."
Legiuitorul a prevăzut sancțiuni diferite in funcție de gradul de pericol social al faptelor contravenționale incriminate iar în cazul faptelor contravenționale aflate în categoria "încălcărilor minore" limitele de sancționare sunt mult reduse față de celelalte categorii și ca atare deja individualizarea sancțiunii pornește de la un cuantum mai redus. In consecință nu este justificată aplicarea sancțiunii avertismentului pe acest considerent.
In ceea ce privește al doilea aspect avut în vedere de instanța de fond, legiuitorul nu a prevăzut că această faptă să se constatate în mod repetat pentru a se aplica sancțiunea contravențională prevăzută de actul normativ și ca atare se aplică principiul "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, modul de redactare a actului normativ în care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social, care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment. Simpla nerespectare a obligației de a transmite Autorității R. e Române situația conducătorilor auto angajați, prin completarea unui formular in formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, constituie contravenție, iar sancțiunea prevăzută de lege este amenda. întrucât fapta constatată de agentul constatator se circumscrie exact textului legal incriminator, iar petenta-intimata nu a relevat aspecte care ar induce concluzia existenței unei situații particulare, ce ar releva un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de textul legal care descrie și sancționează fapta contravențională, se apreciază că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment nu este oportună.
Gravitatea faptei fiind stabilita de către legiuitor prin chiar textul legal de sancționare a acesteia.
Argumentul instanței de fond ca in realitate fapta săvârșita nu prezintă un pericol social deosebit, consideram ca nu poate fi primit.
In acest sens, este de reținut ca, chiar fără încălcarea altor prevederi privind regimul transporturilor, legea stabilește ca fiind contravenție și sancționează fapta reținută în sarcina intimatei-petente.
In acest caz nu se lasă loc interpretării și alegerii între sancțiunea amenzii și cea a avertismentului deoarece în orice caz s-ar putea reține că simpla omisiune a respectării normelor legale în sensul de a introduce în baza de date a ARR a șoferilor angajați nu are pericol social, si in toate cazurile ar fi întemeiată schimbarea amenzii cu sancțiunea avertismentului, raționament de neacceptat, deoarece ar conduce la negarea și ocolirea voinței legiuitorului care a apreciat și a stabilit că această contravenție are un pericol social pentru care se impune aplicarea amenzii.
Pe de alta parte, obligația de a declara situația conducătorilor auto in baza de date a Autorității R. e Romane - A.R.R. a fost instituită pentru prima data prin OMTI nr.1007/2010 care a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 28 din_ . După această dată orice modificare, respectiv angajare sau desfacere a contractului individual de muncă a conducătorilor auto trebuie transmisă Autorității R. e Romane - ARR în termen de maxim 15 zile.
Demn de menționat este și faptul că OMTI nr.980/2011, care a reinstituit obligația operatorilor de transport și întreprinderilor de a declara situația conducătorilor auto în baza de date a Autorității R. e Romane - ARR, a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 854 din_ .
Urmare a celor de mai sus, intimata-petenta a avut timp suficient, de la instituirea obligației și până la data constatării faptei, să-și onoreze obligația prevăzută de norma legală incidentă în speța.
Agentul constatator a dispus sancționarea petentei-intimate cu o amendă îndreptată spre minimul prevăzut de actul normativ, tocmai pentru a avut în vedere toate împrejurările în care a fost săvârșita fapta reținută în cadrul procesului verbal dedus judecății. In speța fiind respectat principiul proporționalității prin aceea că s-a aplicat petentei-intimate minimul legal al amenzii cu posibilitatea achitării a jumătate din minim, in timp de 48 de ore de la comunicare.
Pentru cele ce preced se apreciază că instanța a interpretat greșit procesul verbal dedus judecății și dispozițiile OMTI nr. 980/2011 și ale HG nr. 69/2012 și ca atare în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 din C.pr.civ.
În drept, s-au invocat disp. HG nr.69/2012, OMTI nr.980/2011, OUG 109/2005 cu modificările si completările ulterioare, OMTCT nr. 1892/2006, OG nr. 2/2001, art.304 si urm., art. 115, art. 242 C. pr. civ.
Tribunalul examinând, în baza prevederilor art.304 și 3041Cod procedură civilă, hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Astfel, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut legalitatea procesului- verbal de contravenție contestat de petenta intimată, statuând totodată în sensul că fapta imputată petentei a fost săvârșită cu vinovăție.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale aplicate pentru încălcarea prevederilor HG nr.69/2012, aspect cu privire la care se referă în marea lor majoritate criticile recurentului, tribunalul reține că, în virtutea plenitudinii de competență cu care este investită, instanța este îndrituită nu doar să analizeze legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicate petentului de către agentul constatator, dar și, în cazul în care împrejurările concrete de fapt și de drept ale speței o impun, să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, pentru ca aceasta să corespundă gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 din OG nr.2/2001. În acest sens, în mod judicios, raportat la împrejurările reținute în considerentele sentinței pe baza probelor administrate în cauză (nefiind dovedită sancționarea anterioară pentru fapte similare), instanța de fond a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului cu sancțiunea avertismentului, corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei săvârșite.
Totodată, relativ la modalitatea în care instanța fondului a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate, recurenta invocă nesocotirea gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Raportat la criticile formulate, tribunalul reține în cadrul acestei analize că nu se poate ignora faptul că gradul de pericol social legal al faptei (noțiune distinctă de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite) este determinat de limitele (minime și maxime) ale sancțiunii prevăzute de lege pentru săvârșirea contravenției.
În speță, legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul celei ce a determinat sancționarea intimatei petente, prin urmare, nu se poate susține imposibilitatea aplicării acesteia în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.
Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci, alături de scopul punitiv, se constituie într-un mijloc de formare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Or, scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, în condițiile în care, ca și în cazul în speță, contravenienta se află la prima abatere, neexistând în sine un pericol social concret la faptei incriminate.
Așadar, pentru considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.34 din OG nr.2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentul I. de S. pentru C. în T. R. - I.S.T.C.R. împotriva sentinței civile nr.298/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul I. de S. pentru Control în T.
R.
împotriva sentinței civile nr.298/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. _
.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
D. E. L. | L. | T. | B. | A. P. M. |
Red/dact DEL/HAV
_ /2 ex/Jud. fond. TLM
GREFIER,
M. DP
