Decizia civilă nr. 5635/2013. Suspendare executare act administrativ

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIE CIVILĂ Nr. 5635/2013

Ședința publică de la 14 Mai 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE DP

Judecător C. I.

Judecător F. T. Grefier M. N. Țâr

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul F. C. împotriva sentinței civile nr. 13556 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj în contradictoriu c u intimații P. G., P. A.

, P. C. P., C. LOCAL P., C. P., având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Pentru acest termen de judecată întregirea completului de judecată 2R se face prin participarea d-nei judecător F. T., aflată pe programarea de permanență conform procesului verbal atașat

La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Milchiș O. Stelian în reprezentarea intereselor intimaților, P. cu împuternicire avocațială aflată la fila 16-17 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Curtea, din oficiu raportat dispozițiile art.3 pct.3 din C.pr.civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Reprezentantul intimaților depune întâmpinare și relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în scris prin întâmpinare. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată conform înscrisului depus.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A ,

Prin sentința civilă nr. 13556 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj a fost espinsă cererea avand ca obiect suspendarea Autorizatiei de construire nr. 1/_, formulata de reclamantul F. C., in contradictoriu cu paratii P. G., P. A., C. LOCAL P., P.

C. P., C. P. .

A fost obligat reclamantul sa plateasca paratilor P. G., P. AUROR cheltuieli de judecata in cuantum de 600 lei.

În considerente se reține că prin acțiunea înregistrată la data de 30 iulie 2012, reclamantul F. C. a chemat în judecată pârâții P. G. ,

P. A., P. C. P., C. LOCAL P., pârât C. P. ,

solicitând suspendarea autorizației de construire emisă de P. C. P. în beneficiul pârâților P. G. si P. A. .

Reclamantul a formulat plângere la Primăria comunei P., C. Local al comunei P. si P. ui comunei P. prin care a solicitat revocarea autorizației de construire emisă pe numele pârâților P. G. si P. A. pentru edificarea unei construcții casă de locuit situată în satul V. D. nr. 182, comuna P., jud.Cluj.

Reclamantul este proprietarul parcelei de teren si a supraedificatelor pe acesta, casă de locuit si anexe gospodărești, situate administrativ în satul

V. D. nr. 183, comuna P. .

Aceste bunuri le-a dobândit prin moștenire de la bunici iar pentru uzul si accesul la parcela de teren dar si pentru accesul la construcție s-a stabilit o cale de acces peste parcela de teren a pârâților.

Reclamantul F. C. a formulat completare a motivelor cererii de suspendare arătând că la data de_ în baza Sentinței civile nr. 615/1974 a Judecătoriei Cluj-Napoca si a unui plan de parcelare, imobilul teren, împreună cu construcția s-au partajat în două loturi egale, astfel lotul nr. 1 având nr. top 1514/1 în suprafață de 1035 mp s-a transcris în C.F. nr. 1301 V. D. nou înființată în favoarea lui Toderaș Gligor si sotia Toderas I. iar lotul reprezentând imobilul teren în suprafață de 1035 mp, având top 1514/2 s-a reînscris în aceeași carte funciară în favoarea bunicii materne Todita Tatiana.

Peste parcela de teren având nr. top 1514/1 s-a stabilit un drept de servitute de trecere auto, piciorul si căruța, numai cei doi proprietari fiind frați, nu existau probleme, au considerat că nu se impune înscrierea acestei servituți în cartea funciară.

A solicitat efectuarea unei adrese către P. comunei P., C. local P. în vederea emiterii autorizației de construire emisă în beneficiul pârâților P. si actele care au stat la baza emiterii acesteia.

Pârâții P. Gherorghe si P. L. Aurelia au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca prematur introdusă, netemeinică si nefondată cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

In solutionarea cererii de fata instanta a pornit de la premisa ca actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, care, la randul sau, se bazeaza pe prezumtia autenticitatii si veridicitatii.

Principiul legalitatii actelor administrative presupune insa, atat ca autoritatile administrative sa nu incalce legea cat si ca toate deciziile lor sa se intemeieze pe lege. El impune,in egala masura, ca respectarea acestor exigente de catre autoritati sa fie in mod efectiv asigurata.

Prin urmare, in procesul executarii din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum si anumite garantii de echitate pentru particulari, intrucat actiunile autoritatilor publice nu pot fi discretionare iar legea trebuie sa furnizeze individului o protectie adecvata impotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea, suspendarea executarii actelor administrative trebuie considerata ca fiind, in realitate, un efficient instrument procedural aflata la indemana autoritatii emitente sau a instantei de judecata, pentru a asigura respectarea principiului legalitatii, fiind echitabil atat timp cat autoritatea

publica sau judecatorul se afla in process de evaluare, acestea sa nu isi produca efectele asupra celor vizati.

Analizand Autorizatia de construire instanta constata ca aceasta a fost emisa pentru executarea lucrarilor privind "locuinta familiala P+M, imprejmuire si bazin septic"; asupra terenului inscris in CF nr 50565-P., nr cadastral 1514/1. La emiterea Autorizatiei a fost avut in vedere extrasul de carte funciara pentru informare emis la data de_ de OCPI Huedin din care rezulta ca proprietari asupra imobilului inscris in CF nr 50565 P.

, nr cadastral 1514/1, compus din teren si casa din zidarie sunt paratii P.

G. si sotia P. L. Aurelia. Conform extrasului de CF mentionat imobilul nu era grevat de sarcini la data emiterii extrasului. De asemenea, Autorizatia de construire a fost emisa in baza documentelor prevazute de art 20 alin 1 din Ordinul nr 839/2009 actualizat.

Existenta unui litigiu civil pe rolul Judecatoriei Huedin, inregistrat sub nr_, prin care reclamantul solicita sa i se recunoasca un drept de servitute asupra terenului pe care a fost autorizata construire prin Autorizatia nr 1/2011 nu este in masura sa afecteze aparenta de legalitate a actului administrativ dat fiind ca legalitatea actului trebuie analizata exclusiv in raport de indeplinirea conditiile legale la data emiterii acestuia.

Astfel fiind, instanta a constatat ca nu exista indicii temeinice care sa afecteze prezumtia de legalitate a actului adminsitrativ, prin urmare conditia

"cazului bine justificat"; nu este indeplinita.

In privinta conditiei pagubei iminente instanta a constatat ca reclamantul nu a produs probe din care sa rezulte obstructionarea accesului sau la constructia al carei proprietar este, situata in comuna Poeni, sat V. D., nr 183.

Astfel fiind, instanta a constatat ca in cauza nu sunt indeplinita conditiile prescrise de art 14 din Legea nr 554/2004 astfel ca a respins cererea de suspendare a Autorizatiei de construire nr. 1/_, formulata de reclamantul F. C. in contradictoriu cu paratii P. G., P. A. ,

C. LOCAL P. ,, P. C. P., C. P. .

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul F. C.,

solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea in totalitate a cererii de suspendare așa cum a fost formulata.

În motivarea recursului arată că prin cererea de chemare in judecata a solicitat de urgenta in conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea Autorizației de Construire numărul 1/2011, emisă de P. comunei P. în beneficiul pârâților P. G. și soția P. A.

.

În motivarea cererii, a adus la cunoștința instanței motivele pentru care a formulat cererea de suspendare a Autorizației pârâților, justificând condițiile cerute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba ce i-a fost creata, dar si urmările create in detrimentul subsemnatului prin emiterea acestei autorizații de construire, imposibil de înlăturat, atat in prezent cat si in viitor.

Așadar, întrucât nu are o altă cale de acces la propria sa casă, nu a putut sa-și transporte lemnele pentru foc pentru aceasta iarna, nu poate sa se aprovizioneze cu alimente, fiind o stare foarte grava sa nu poti merge la propria ta casă, fiind obligat sa urmeze o cale de acces doar cu piciorul peste grădinile altor vecini, acest lucru fiind posibil numai pe perioada de iarna, nu si pe perioada primăverii - verii, cand grădinile sunt semănate si nu poate avea o alta cale de acces nici cu piciorul, insemnad sa treacă peste culturile vecinilor, consideră ca este o paguba suficienta, cu atat mai mult

cu cât daca construcția va fi finalizata, recurentul nu mai are posibilitatea unei alte cai de acces.

Prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța de fond susține ca i-a analizat cererea in raport de prevederile legii, dar nu rezultă din hotărârea pronunțată ca instanța de fond a analizat cererea sa si sub aspectul prejudiciilor ce i-au fost create prin emiterea autorizației de construire, asa cum se mentionaza în prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv nu se amintește nimic de paguba creata si de faptul ca i-a fost obstructionat accesul.

Pentru astfel de cauze, cum este si a sa, legiuitorul a prevăzut o procedura de judecată urgenta, dar in situația sa din luna iulie a anului 2012 si pana in luna decembrie a anului 2012, a trecut o perioada foarte mare de timp, iar cererea sa nu a fost rezolvata, instanța de judecata s-a pronunțat abia la data de 14 decembrie 2012, iar până i-a comunicat hotărârea a mai trecut o perioada de timp de 2 luni si jumătate.

Instanța de fond s-a raportat la prevederile legii căreia i-a dat o interpretare eronata, in condițiile in care a trecut cu ușurința peste starea de fapt existenta.

Pentru a pronunța soluția in cauza instanța de fond a dat doar curs apărărilor paraților, in sensul ca desi din probele administrate, înscrisuri, interogatoriu, a rezultat ca nu are o alta cale de acces la propria sa locuința decât cea pe care in prezent parații si-au amplasat noua casa, instanța, a reținut apărările pârâților, respectiv faptul ca extrasul de carte funciara al paraților era liber de sarcini si prin urmare nu exista nici un impediment la momentul emiterii autorizației de construire.

La dosarul cauzei a fost depusa autorizația de construire nr. 41/1975, emisa in beneficiul bunicii materne a subsemnatului, Todita Tatiana, iar ca anexă Planul la aceasta, din care rezultă fara dubiu existenta unui drum de acces inca din anul 1975.

Pârâții la interogatoriu au recunoscut ca recurentul a circulat dintotdeauna pe acel drum pe care in prezent dansii cu rea credința si-au amplasat casa, cu toate ca aveau o altă posibilitate de amplasament, iar subsemnatul daca mi s-ar stabili o alta cale de acces, ar trebui sa trec peste multe alte parcele de teren ale vecinilor, ceea ce este exclus, pentru ca exista la dosarul cauzei inscrisuri, proces-verbal intocmit de domnul executor Păltineanu, prin care a fost stabilit in anul 1966 un drum de acces pe itinerariul reclamat de mine.

Recurentul arată că pârâții au depus la dosarul cauzei un Plan de amplasament pentru construcțiile grajd si sura, executate de Toderas Gliogor, autorul persoanelor de la care aceștia au cumpărat, plan pe care este evidențiat drumul meu de acces existent încă de la acel moment, iar pe acest plan l-au folosit pentru emiterea autorizației de construire a acestora, ceea ce denota ca autoritatea administrativa trebuia si avea posibilitatea sa cunoască despre existenta acestui drum.

In condițiile de mai sus, nu înțelege la ce s-a raportat instanța de fond atunci cand a pronunțat in cauza soluția, la dispoziția legii, pe care a aplicat-o in raport de ce stare de fapt. Este ușor sa susții ca in cartea funciara nu s-a evidențiat acel drum, iar apoi ca actele emise de autorități se bucura de o prezumție de legalitate si cam atat, fara sa te raportezi la alte probe.

In completarea argumentelor sale arată că în trecut in cartea funciara nr. 635 a satului V. D., sub nr. serial A+l era inscris imobilul teren în suprafața de 575 stjp., respectiv 2070 mp, împreună cu construcția, in

favoarea lui Dumitras Palagyia care a fost antecesoarea bunicii reclamantului, Todita Tatiana și a lui Toderas Gligor, fratele buneii acestuia. La data de 5 septembrie 1974 în baza Sentinței Civile nr. 615/1974 pronunțată în Dosarul nr. 7385/1973 a Judecătoriei Cluj si a unui plan de parcelare, imobilul teren, împreună cu construcția s-au partajat în două loturi egale, astfel lotul nr. 1 având nr. top. 1514/1, în suprafața de 1035 mp s-a transcris în c.f. nr. 1301 V. D. nou infiintata în favoarea lui Toderas Gligor si soția Toderas I., iar lotul reprezentând imobilul teren în suprafața de 1035 mp, având top. 1514/2 impreuna cu construcția asa cum este descrisa sub nr. serial A+3 din c.f. nr. 635, s-a reînscris in aceeași carte funciara in favoarea bunicii materne a subsemnatului reclamant Todita

Tatiana.

Din faptul partajării rezulta fara dubiu că peste parcela de teren având nr. top. 1514/1 s-a stabilit un drept de servitute de trecere cu auto, piciorul si caruta, pentru ca nu exista o alta posibilitate de trecere, iar recurentul pe aici a circulat de atunci si pana in prezent, si chiar mai inainte, numai cei doi proprietari fiind frați, nu existau probleme, au considerat ca nu se impune înscrierea acestei servituti in cartea funciara.

Niciodată nu a avut probleme cu aceasta servitute, întotdeauna accesul la proprietatea sa teren si casa unde locuiește s-a făcut peste aceasta parcela care are deschidere directa la un drum ce conduce la drumul public, fiind de altfel calea cea mai scurta de acces la un drum public, pe aceasta servitute a trecut zilnic cu piciorul, cu calul, cu mașina, fara a avea probleme, iar parații stiu acest aspect, drumul a existat si in anul 1999 cand aceștia au cumpărat terenul, dar nu au obiectat nimic pana in prezent.

In concluzie, legat de aspectul de mai sus, parații puteau avea omenie sa se consulte cu subsemnatul pentru a gasi o soluție comuna de rezolvare a situației si amplasare a construcției dansilor astfel incat sa-mi permită si mie accesul.

In doctrina si practica de specialitate s-a stabilit că, condiția cazului bine justificat, stabilita in prevderile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, trebuie analizata nu numai prin simpla prezumție de legalitate ci si prin efectele care se produc prin actul executării construcțiilor.

In raport de acest aspect, dar si in raport de susținerea instanței de fond, intr-adevar o cerere de suspendare nu implica o cercetare a fondului cauzei, insa actul administrativ vizat este o autorizație de construire in baza căreia se executa lucrări si in legătura cu care se invoca nereguli legate de nerespectarea legii si a dreptului de proprietate, ceea ce justifica atat paguba creata cat si nelegalitatea actului emis, dar si admisibilitatea cererii de suspendare.

In condițiile in care, recurentul a promovat un proces pe rolul Judecătoriei Huedin, in care a reclamat împotriva paraților un drept de servitute de trecere pe itinerariul pe care l-a folosit înainte de anul 1975 si pe care parații in prezent si-au amplasat construcția, invocând dobândirea dreptului de trecere prin uzucapiune, iar in subsidiar stabilirea unui drept de servitute de trecere pe același itinerariu, continuarea construcție, in situația in care acțiunea sa va fi admisa, ar aduce grave prejudicii nu numai recurentului, dar si paraților, in ideea in care ar urma o acțiune de demolare a construcției.

Pârâții se apără si instanța de fond a împărtășit aceasta apărare, că la momentul emiterii autorizației de construcție in cartea funciara a pârâților nu exista un drum de servitute care sa greveze parcela de teren a lor, numai ca si recurentul consideră ca pana la momentul eliberării autorizației de

construire in favoarea paraților, termenul de uzucapiune a fost împlinit, instanța trebuind sa se raporteze la acest termen si nu la apărările pârâților care cu rea credința au obținut o autorizație de construire pentru un amplasament ce ocupă un drum de servitute deja existent.

Recurentul arată că in situația in care îi fi admisă cererea subsidiara, respectiv de a se stabili un drum de servitute in favoarea acestuia, nu exista un alt itinerariu decât cel reclamat si pe care paraților le-a fost emisă autorizația de construire.

Nu in ultimul rand, in raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 50/1991, pârâții trebuiau sa-si cadastreze parcela de teren pentru care au solicitat amplasamentul construcției, ceea ce au si făcut, numai că autoritatea administrativă, emitenta a autorizației de construire, ar fi trebuit sa analizeze cererea solicitanților si in raport de calea de acces necesara inclusiv la construcția acestora, care este comuna cu a mea, asa cum a precizat, dar domnul primar, cu toate ca este din valea D. si cunoaște situația, a fost in teren, a emis autorizația de cosntrucție numai pe baza unui extras c.f., fara sa lămurească si situația accesului.

Totodată, in raport de prevederile art. 2 ind 1 din Legea nr. 50/1991, in vederea obținerii autorizației de construire, solicitantul trebuie sa întocmească o documentație tehnica necesara pentru autorizarea lucrării, ori pana in prezent nu s-a făcut dovada ca exista o astfel de documentație.|

Examinând recursul, instanța constată următoarele

:

Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat"; și a "iminenței producerii pagubei";.

In susținerea nelegalitatii Autorizatiei de construire nr. 1/_ emisa de P. comunei P. reclamantul afirma existenta unui drept de servitute in favoarea sa, drept care afecteaza terenul proprietatea reclamantilor asupra caruia a fost edificata constructia autorizata si care nu a fost avut in vedere de autoritatea emitenta.

Existenta unui litigiu civil pe rolul Judecatoriei Huedin, inregistrat sub nr_, prin care reclamantul solicita sa i se recunoasca un drept de servitute asupra terenului pe care a fost autorizata construire prin Autorizatia nr 1/2011 nu este in masura sa afecteze aparenta de legalitate a actului administrativ dat fiind ca legalitatea actului trebuie analizata exclusiv in raport de indeplinirea conditiile legale la data emiterii acestuia.

Toate criteriile la care s-a raportat reclamantul pentru a face dovada cazului bine justificat, nu sunt în măsură să probeze existența unor dubii puternice care să înfrângă prezumția de legalitate de care actele administrative se bucură.

Atunci când trebuie să îndeplinească condiția cazului bine justificat, reclamantul trebuie să probeze existența unor dubii puternice cu privire la actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

Cu privire la pagubă, eventuala producere a unei pagube trebuie sa fie o consecinta a executarii, iar nu insasi executarea actului atacat.

Altfel, s-ar ajunge la concluzia ca cerinta referitoare la iminenta producerii unei pagube este prezumata in toate situatiile, ceea ce ar contraveni caracterului de exceptie al institutiei suspendării, principiului legalității și executării actelor administrative din oficiu.

In lipsa unor argumente juridice aparent valabile in ceea ce priveste nelegalitatile pretinse, nu se putea retine de catre prima instanta existenta unui "caz bine justificat".

Reclamantul nu a administrat nicio dovada care sa probeze iminenta producerii pagubei, simpla mentionare a consecintelor prejudiciabile neputand conduce la constatarea existentei pagube iminente.

Din definitia "pagubei iminente" data de legiuitor in art. 2 litera ș din legea 554/2004 se desprinde necesitatea existentei unui prejudiciu material viitor si previzibil, or, recurentul nu numai ca nu a probat un astfel de prejudiciu, dar nici nu l-a indicat în concret.

Nefiind indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate ale cererii de suspendare intemeiata pe ar.t 14 din Legea 554/2004, prima instanța a pronuntat o hotararea legala si temeinica respingand cererea reclamantului recurent, astfel că în baza art. 312 (1) se va respinge recursul.

Fiind în culpă procesuală, recurentul va fi obligat să plătească intimaților P. G., P. A. suma de 350 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamantul F. C. împotriva sentinței civile nr. 13556 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.

Obligă recurentul să plătească intimaților P. G. și P. A. suma de 350 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

D.

P. C.

I.

F.

T.

M. N.

ȚÂR

Red. D.P. dact. GC 2 ex/_

Jud.primă instanță: M.F.B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 5635/2013. Suspendare executare act administrativ