Decizia civilă nr. 5652/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5652/2013
Ședința publică din data de 15 Mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de reclamantul S. T. M. împotriva sentinței civile nr. 7814 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta P. M.
B. M., având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata-pârâtă prin consilier juridic Mitre N., care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind recurentul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurentul a depus motivele de recurs, iar la data de_ și ulterior la_ intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în câte două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Raportat la prevederile art. 306 al. 1 C.pr.civ. reprezentanta intimatei- pârâte invocă excepția nulității recursului, având în vedere că acesta nu a fost motivat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Curtea, în urma deliberării, raportat la data comunicării hotărârii pronunțată de către prima instanță, respectiv_ și la faptul că memoriul de recurs a fost depus la data de_, apreciază că termenul de 15 zile prevăzut pentru motivarea căii de atac a fost respectat, motiv pentru care respinge excepția nulității recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Raportat la prevederile art. 312 al. 1 C.pr.civ. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 7814 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș ca fiind temeinică și legală.
Se susține că în mod corect instanța de fond a reținut că actul administrativ atacat, respectiv Dispoziția primarului 1825/2012 de suspendare de drept a raporturilor de serviciu a fost legal emisă, cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999, respectiv a dispozițiilor art. 94 al. 1 lit. m și art. 54 lit. h, care prevăd că raporturile de serviciu ale unui funcționar public se suspendă de drept în cazul trimiterii în judecată pentru infracțiuni care îl fac incompatibil cu funcția publică. În speță există o condamnare penală pentru fapte de corupție, infracțiune incompatibilă cu funcția publică a reclamantului.
Față de aceste considerente și pentru apărările evocate în cuprinsul întâmpinării solicită respingerea recursului, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7814 din 11.XII.2012, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. T. M. în contradictoriu cu PRIMARUL M. B. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 1825 din 22 iunie 2012 emisă de Primarul M. B.
s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al reclamantului, consilier superior la Serviciul de Învățământ, pentru trimiterea în judecată pentru infracțiuni de corupție (fila 3).
Acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată pentru următoarele
motive:
Actul administrativ atacat este motivat atât în fapt cât și în drept.
Motivul suspendării reclamantului este trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999, conform trimiterii făcute de art. 94 alin. 1 lit. m) din același act normativ, mai exact a unei infracțiuni de corupție.
Menționarea greșită în dispoziție a unui alt număr de dosar este o evidentă eroare materială.
Faptul că în dispoziție nu s-a menționat termenul de contestare și instanța judecătorească competentă să soluționeze plângerea nu sunt de natură să-l vatăme pe reclamant.
Lipsa vătămării rezultă din faptul că în data de_ reclamantul a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea actului administrativ emis de autoritatea publică (filele 34-35) la care a primit răspuns negativ (filele 36-37). Ulterior, reclamantul a sesizat Tribunalul Maramureș.
Rezultă că reclamantul a știut ce procedură trebuie să urmeze și la ce autorități trebuie să se adreseze.
Art. 65 alin. 2 din Codul muncii, invocat de reclamant, este străin de obiectul prezentei pricini întrucât privește concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Prin sentința penală nr. 323 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția penală în dosarul nr._ reclamantul a fost condamnat în temeiul art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin. 1 Cod penal și art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită (filele 4- 23).
Infracțiunea de luare de mită intră în categoria infracțiunilor de corupție, astfel cum rezultă în mod expres din enumerarea făcută de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Reclamantul a fost suspendat pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție, care nu trebuie să fie în legătură cu serviciul.
În cazul faptelor de corupție, indiferent dacă au sau nu legătură cu atribuțiile de serviciu, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, legea prezumă absolut că acestea sunt incompatibile cu exercitarea funcției publice.
Textul de lege prevăzut de art. 54 lit. h) este neechivoc, iar reclamantul omite din enumerarea legală chiar "faptele de corupție";.
. Prin urmare, dispoziția de suspendare este temeinică și legală.
Celelalte petite ale acțiunii sunt accesorii capătului principal de cerere și pe cale de consecință vor avea soarta principalului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. T. M.
solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive și în consecință: anularea dispoziției nr. 1825 /_ emisă de pârât, obligarea acestuia la plata drepturilor bănești neîncasate pe perioada suspendării, reîncadrarea pe funcția de consilier superior la Serviciul de învățământ din cadrul Primăriei mun. B. -M., fără obligarea pârâtului la plata despăgubirilor morale.
În motivare s-a arătat că:
Sentința supusă recursului este nelegală si netemeinică atât sub aspectul respingerii excepției de a se constata nulitatea absolută a dispoziției contestate cat și sub aspectul considerentelor de fond.
A solicitat în principal ca, in temeiul art. 62 aliniatul 2 din Codul Muncii să se constate nulitatea absolută a dispoziției emise deoarece din cuprinsul acesteia lipsesc mențiunile care atrag o atare nulitate.
Se omite astfel ,,motivarea în fapt și drept,, arătându-se numai "trimiterea în judecată pentru infracțiunea de corupție " menționându-se doar, fără nici o motivare, numărul a două legi, ceea ce, evident, nu este în conformitate cu prevederile dispoziției din Codul muncii, invocate.
Potrivit acelui, text trebuia să se indice denumirea infracțiunii menționată a fi de corupție, cu indicarea textului incriminator, dar mai cu seamă, trebuia să se arate, chiar într-un conținut succint, în ce constau faptele infracționale care îl fac incompatibil funcției deținute .
Soluția nulității se impunea și pentru faptul că în aceeași dispoziție trebuia să se cuprindă precizări privitoare la termenul în care poate fi contestată cât și indicarea instanței competente să o soluționeze.
Instanța fondului apreciază nefondat ca nu sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii, cu toate că în considerentele aceleiași sentințe menționează expres " Legea nr.188/1999 (invocată ca temei legal al suspendării din funcție ) se completează cu prevederile legislației muncii".
Consideră apoi, că o atare completare ar putea avea loc "numai in măsura în care legea specială ( in speță, nr.188/1999) ar cuprinde prevederi exprese pentru reglementare situației create. " 0 atare susținere apare ca nefiind aplicabilă situației analizate având chiar o formulare fără înțeles.
În sprijinul soluției pronunțate, instanța fondului, invocă împrejurări lipsite de orice suport legal, cu aprecierea nefondată că în situația în care neaplicarea unei Norme legale nu este cauzatoare de vătămări, invocarea ei nu ar putea fi făcută.
Se consemnează astfel în considerentele hotărârii că neindicarea în cuprinsul dispoziției a prevederilor la care obligă articolul 62 din Codul muncii " nu pot atrage nulitatea atâta timp cât asemenea omisiuni nu sunt de natura să-1 vatăme pe reclamant, acesta a știut ce procedură trebuie să urmeze și la ce autorități trebuie să se adreseze";.
0 atare interpretare este evident nefondată încât nu poate motiva cu nimic soluția pronunțată privind înlăturarea excepției invocate .
Referitor la aspectele de fond, solicită instanței să le aprecieze de asemenea ca nefondate.
Arată in esență că faptele prezentate din dosarul penal, nu au nici o legătură cu statutul reclamantului de funcționar public la compartimentul de
învățământ, după cum rezultă din Fișa postului depusă la dosar. Nu există în dosarul penal nici un mijloc de probă că prin evaluarea făcută unui imobil a nesocotit vreo obligație de serviciu, după cum nici nu se dovedește că pentru o atare prestație executată prin Societatea Comercială a cărei asociat unic era, s-ar fi beneficiat de foloase necuvenite, de natură infracționala. E. luarea făcută a avut loc în anul 2003, dată la care nu era instituită restricția posibilității de a avea constituită o atare Societate Comercială.
Ține să sublinieze că pâratul-intimat, mai înainte de emiterea dispoziției, avea posibilitatea ca din dosarul penal, aflat la arhiva instanței, judecătorești, să cunoască în detalii faptele ce i se impută fiind în același timp obligat să aprofundeze natura și conținutul lor pentru a putea decide temeinic dacă acestea sunt fapte de corupție care îl fac pe funcționar incompatibil cu
funcția deținută. Așadar, simpla trimitere în judecată pentru o faptă calificată că ar fi de corupție, nu îl poate ține obligat pe Conducătorul unității să dispună suspendarea din funcție, așa cum consideră că s-a procedat în cazul din speță.
Dispoziția motivată pur și simplu de a fi fost trimis în judecată doar că ar fi comis o infracțiune de corupție, după cum instanța de fond a apreciat prin soluția de menținere in vigoare a dispoziției contestate, face ca hotărârea T. ui Maramureș să fie nelegală și netemeinică.
Așa fiind, solicită instanței să admită recursul precum a fost formulat.
Pârâtul intimat PRIMARUL M. B. -M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală - filele 9-12.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin dispoziția nr. 1825/_ a Primarului mun. B. -M. s-a dispus suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului ca urmare a trimiterii acestuia în judecată pentru fapte de corupție fiind menționate ca temeiuri de drept prevederile art. 94 alin. 1 lit. m din Legea nr. 188/1999 precum și ale art. 63 alin. 5 lit. e și art. 68 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
Problema de drept ce se impune a fi lămurită în prezentul recurs vizează
legalitatea actului administrativ contestat prin raportare la excepția nemotivării lui așa cum susține reclamantul recurent.
Sub acest aspect, Curtea achiesează concluziilor instanței de fond potrivit cărora actul administrativ a fost legal emis fiind motivat în fapt și în drept.
Un element esențial care circumstanțiază prezenta cauză vizează faptul că reclamantul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea unor fapte de corupție astfel încât raportarea la dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. m din Legea nr. 188/1999 cuprinsă în considerentele dispoziției contestate este pe deplin acoperitoare.
Astfel, potrivit textului de lege arătat: "Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una din următoarele situații… în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h.
Pe de altă parte, art. 54 lit. h stabilește o incompatibilitate între funcția publică și săvârșirea unor infracțiuni ori fapte de corupție.
Fiind vorba despre o suspendare de drept ea intervine în mod automat, autoritatea publică nefăcând decât să constate existența cazului de suspendare și să-l comunice persoanei interesate.
Nu sunt aplicabile în speță prevederile art. 62 alin. 2 din Codul muncii care vizează ipoteza desfacerii contractului de muncă al salariatului pentru abateri grave de la regulile de disciplină a muncii întrucât ne aflăm așa cum am arătat
anterior în ipoteza unei suspendări de drept a raporturilor de serviciu ale funcționarului public.
De asemenea, nu pot fi invocate nici prevederile art. 65 alin. 2 din Codul muncii întrucât acestea reglementează ipoteza concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Nu pot fi analizate apărările recurentului referitoare la lipsa de temeinicie a probelor invocate în dosarul penal după cum nu pot fi primite nici susținerile referitoare la verificarea de către pârâtul intimat înainte de emiterea dispoziției a faptelor care i se impută în plan penal în vederea încadrării lor în categoria faptelor de corupție. Nu este în competența autorității publice verificarea încadrării juridice a unor fapte de natură penală, iar pe de altă parte prin rechizitoriul întocmit de către DNA - Serviciul Teritorial Maramureș, iar ulterior prin sentința penală nr. 323/_ a T. ui Maramureș au fost reținute în sarcina lui S. T. fapte penale circumscrise infracțiunii de complicitate la luare de mită, aflându-ne evident în prezența unor fapte ce pot fi catalogate ca fiind de corupție prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 78/2000. Suspendarea de drept din funcție a reclamantului recurent a intervenit ca urmare a trimiterii lui în judecată pentru fapte de corupție fără ca textul art. 54 lit. h din Legea nr. 188/1999 să condiționeze această suspendare de existența
vreunei legături între fapta penală și atribuțiile de serviciu ale funcționarului.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul S. T. M. împotriva sentinței civile nr. 7814 din 11.XII.2012, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S. T. M. împotriva sentinței civile nr. 7814 din 11.XII.2012, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, D. M. | Judecător, F. T. | Judecător, M. H. |
G. , D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: A. S.
