Decizia civilă nr. 584/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 584/2013
Ședința publică din 30 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. U. JUDECĂTOR V. C. JUDECĂTOR I. P.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurent intimata A. N. DE R. ÎN D. E. (A. ), împotriva Sentinței civile nr. 5098/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil_ în contradictoriu cu intimat petenta E. G. D. SA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 16 octombrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru termenul din 23 octombrie 2013 pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat la data de azi.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 5098/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil _
, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimată.
S-a admis plângerea contravențională formulată de petentul E. ON. G. D. SA împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor NR. 50584 încheiat la data de_ de intimatul A. N. DE R. ÎN D. E. (A.N.R.E) și în consecință s-a anulat procesul-verbal de contravenție atacat, ca nelegal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr. 50584 încheiat în data de_, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 50.000 lei, pentru încălcarea art. 47 alin. 1 din Anexa 1.1 la Decizia Președintelui ANRGN nr.1271/2004, întrucât nu și-a îndeplinit obligația de a verifica periodic contoarele pentru măsurarea gazelor naturale, utilizând 952 bucăți contoare cu termenul de valabilitate al verificării metrologice depășit.
Examinând legalitatea și temeinicia actului sancționator, conform art. 34 din OG 2/2001, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța a trebuit să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al
sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului - verbal atacat, a constatat că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța a reținut că procesul - verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor - verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul
- verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
În speța pendinte, contestatoarea a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator, aceasta depunând la dosar dovada că deține licența de distribuție gaze naturale nr. 501/2005, în ale cărei condiții asociate este prevăzută și obligația de a verifica și întreține periodic sistemele de măsurare a gazelor naturale la termenele stabilite prin reglementările metrologice, ori de câte ori este necesar, obligație prevăzută de altfel și de disp. art. 1 din Decizia ANRGN nr. 1271/2004.
Obligativitatea respectării condițiilor cadru de valabilitate ale licenței de distribuție aparține societății E. G. D., ca entitate cu personalitate juridică deținătoare a acestor acte administrative. Companiei E. G. D. în calitatea sa de Titular al Licenței de distribuție îi revine atât obligația respectării cerințelor Deciziei ANRE 1271/2004 cât și dreptul de a-și exercita atribuțiile conferite de actul administrativ amintit. Ca urmare, eventualele constatări a respectării sau nerespectării obligațiilor stabilite în sarcina petentei, ar trebui constatate prin întocmirea unui singur raport de inspecție și nu prin mai multe asemenea documente, încheiate la nivelul fiecărei structuri regionale ale societății petente.
Așadar, sancțiunea contravențională trebuia dispusă doar o singură dată companiei
deținătoare a licenței de distribuție și nu de mai multe ori pentru fiecare punct de lucru verificat, întrucât în speță e vorba de existența unei singure fapte contravenționale născută ca urmare a nerespectării unui singur act administrativ. În acest sens, nerespectarea licenței de distribuție pentru întregul areal concesionat iar dispunerea unor sancțiuni contravenționale pentru fiecare Centru de Rețea în parte nu se subscrie art. 109 pct. 12 din Legea gazelor care prevede nerespectarea licenței de distribuție la nivelul companiei. Așadar, nu există o faptă contravențională care să fie sancționată cu amendă pentru încălcarea licenței de distribuție la nivelul Centrelor de Rețea, întrucât nu acestea sunt titularele licenței de distribuție (neexistând câte o licență de distribuție distinctă pentru fiecare Centru de Rețea), societatea E. G. DSA., fiind titularul licenței de distribuție pentru întregul areal concesionat. A. de reglementare, în exercitarea atribuțiunilor de control trebuia să constate o singură faptă contravențională pentru nerespectarea licenței de distribuție și implicit să dispună o singură sancțiune printr-un singur proces-verbal de constatare a contravențiilor.
Rezultă, așadar, că starea de fapt reținută de către organul constatator a fost răsturnată în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, instanța a admis ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care a anulat procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr. 50584 încheiat la data de_ de intimata A. N. DE R. ÎN D.
E. (A.N.R.E), ca fiind neîntemeiat.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză prin apărări referitoare la restituirea sumei de 25.000 lei, a fost înlăturată în cauză, în raport de împrejurarea că, în speță există identitate între pârâtă și cel obligat prin raportul juridic, fiind persoană juridică competentă a constata și aplica sancțiunea în temeiul prerogativelor legale instituite în sarcina sa, iar în funcție de soluția instanței pe fondul cauzei, respectiv în ipoteza admiterii plângerii, restituirea sumei reprezentând jumătate din minimul amenzii aplicare apare ca o consecință firească a soluției de anulare a procesului verbal, cu atât mai mult cu cât această mențiune apare în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (f.31-33).
Totodată, având în vedere că petenta a achitat suma de 25.000 de lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii, prin Ordinul de Plată nr. 23320940/_, odată cu anularea actului sancționator contestat, în virtutea principiului repunerii părților în situația anterioară, a obligat intimata A.N.R.E, la restituirea către petentă, a acestei sume.
Cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către petenta E-ON G. D. SA, recalificată de instanță ca fiind cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 5098/_
, a fost respinsă prin sentința civilă nr. l0778 din 5.ll.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița-Năsăud în dosar nr. l3222/l90/20ll, ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal recurenta A. N. de R. în D. E. (ANRE) B., care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fondul cauzei respingerea plângerii contravenționale ca vădit netemeinică.
In motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată de către instanța de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de drept substanțial prevăzute în Legea gazelor nr. 35l/2004 cu completările și modificările ulterioare, în prezent abrogată de Legea nr. l23/20l2 privind energia electrică și gazele naturale, corelativ cu încălcarea nomelor procesuale privind modificarea hotărârilor și aplicarea legilor în spiritul și litera lor.
In motivare se arată faptul că instanța de fond a realizat o motivare sumară a hotărârii, din cuprinsul căruia nu rezultă motivele pentru care au fost respinse apărările formulate de către intimată, că instanța a interpretat în mod evident eronat normele de drept substanțial aplicabile într- o speță de o specificitate deosebită, aspecte invocate prin întâmpinare și concluzii scrise.
Arată recurenta că în realitate ne aflăm în prezenta unei pluralități de contravenții, astfel cum este definită în doctrina de specialitate ca fiind acea specie de pluralitate de fapte prevăzute de legea contravențională ce există când o persoană săvârșește două sau mai multe contravenții.
Detaliind motivele recursului se arată că, legea gazelor definește la art.3 pct.40 operatorul de distribuție ca fiind persoana juridică titulară a licenței de distribuție care are ca specific activitatea de distribuție a gazelor naturale în una sau mai multe zone delimitate, definiție din care rezultă caracterul teritorial al activității de distribuție a gazelor naturale.
Prin urmare, susține recurenta, potrivit condițiilor asociate licenței, intimata era obligată să verifice și să întrețină periodic contoarele/sistemele de măsurare a gazelor naturale la termenele stabilite prin reglementările metrologice în vigoare sau ori de câte ori este necesar.
Neîndeplinirea acestei obligații legale de a verifica metrologic aparatele de măsurare a gazelor naturale în localitățile din aria de competență și la datele prevăzute, reprezintă tot atâtea fapte contravenționale distincte sancționate potrivit art.l0 alin.l din OG nr.2/200l, care statuează că dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. Doctrina de specialitate este unanimă în a aprecia că săvârșirea mai multor contravenții de către aceeași persoană, în special dacă sunt comise la intervale de timp diferite, probează un indice de incorigibilitate ridicat, de care trebuie să se țină seama cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale.
In ce privește încasarea sumelor ce reprezintă amenzi contravenționale, acest aspect excede atribuțiilor ANRE stabilite de lege, iar concret în ce privește Ordinul de plată din 30.ll.20ll, intimata a achitat amenda în contul bugetului de stat deschis la trezorerie și nu în contul ANRE, circumstanță ce conduce la imposibilitatea reală de a restitui o sumă ce nu a fost niciodată încasată.
Prin scriptul intitulat întâmpinare, petenta intimată solicită respingerea recursului promovat de recurenta ANRE și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.5098/07.05.20l2, iar în subsidiar, în măsura în care instanța înțelege să respingă recursul declarat de recurentă ANRE, se solicită îndreptarea erorii materiale apărute în sentința civilă nr. 5098/20l2 a Judecătoriei Bistrița în sensul menționării în dispozitivul sentinței a obligației de a se restitui petentei suma de 25.000 lei plătită cu titlu de amendă .
Arată petenta intimată că, operatorul licențiat a sistemului de distribuție a gazelor naturale, în baza licenței de distribuție nr. 50l/2005 și a autorizației de funcționare nr. l43/2002, este E-On D.
, care prestează un serviciu public de interes național.
Referitor la starea de fapt cuprinsă în procesul verbal de constatare și sancționare, ANRE a efectuat un control la Centru de rețele Bistrița, ce reprezintă un dezmembrământ fără personalitate juridică al operatorului E-On D. SA, urmare căruia, agenții constatatori au apreciat că aceasta nu și-a îndeplinit obligația legală de a verifica periodic contoarele pentru măsurarea gazelor naturale la termenele stabilite, fiind găsite în utilizare un nou de contoare cu termenul de valabilitate expira, faptă ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 47 alin.l din Decizia nr. l27l/2004 de aprobare a condițiilor cadru de valabilitate ale licenței pentru distribuția gazelor naturale.
Arată petenta că, companiei E-On G. D. în calitate de titular al licenței de distribuție îi revine obligația respectării cerințelor cuprinse în decizia ANRE l27l/2004 cât și dreptul de a-și exercita atribuțiile conferite de actul administrativ arătat. Eventuala constatarea a respectării sau nerespectării obligaților stabilite, trebuie făcută prin întocmirea unui singur raport de inspecție și nu prin mai multe asemenea documente încheiate la nivelul fiecărui structuri regionale, cum a procedat recurenta.
Analizând recursul declarat de A. N. de R. în D. E. prin prisma motivelor invocate în recurs precum și din oficiu, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că acesta este nefondat și urmează a fi respins ca atare, iar instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (f.3l-32) s-a reținut în sarcina petentei încălcarea prev.pct.47 alin.l din anexa l.l la Decizia președintelui ANRGN nr.l27l/06.l0.2004 privind condițiile cadru de valabilitate ale licenței pentru distribuția gazelor naturale aferentă societăților comerciale care și-au separat activitatea de distribuție de activitatea de furnizare a gazelor naturale, publicată în MO a României nr.ll65/2004 cu modificările ulterioare, asociate Licenței nr. 50l/l_ privind distribuția gazelor naturale.
S-a reținut în procesul verbal de contravenție fapta contravențională ca fiind cea prevăzută la art.l09.l2 din Legea gazelor nr.35l/l_, cu modificările și completările ulterioare, faptă ce se sancționează potrivit art.ll0 alin.2 lit.e din același act normativ, cu o amendă, de la 50.000 lei la
80.000 lei.
Reținând această faptă, în mod corect instanța de fond a observat că presupusele fapte contravenționale vizează activitatea distribuitorului de gaze naturale pe raza mun.Bistrița și a orașului Beclean din jud.Bistrița-Năsăud, iar raportul de inspecție atașat procesului verbal vizează rezultatele controlului desfășurat la Sucursala Bistrița-Năsăud a petentei,
De aceea, în mod corect s-a reținut faptul că, contestatoarea a fost în măsură să răstoarne prezumția de temeiniciei a actului constatator, depunând dovada de reține a licenței de distribuție a
gazelor naturale nr.50l/2005, în ale cărei condiții asociate este inclusă obligația de a verifica și întreține periodic sistemele de măsurare ale gazelor naturale la termenele stabilite prin reglementările metrologice sau ori de câte ori este necesar.
Obligativitatea respectării acestor condiții, stabilite în Licența de distribuție, revine Companiei E-On G. D., în calitatea sa de titular al licenței, și prin urmare, eventualele constatări ale respectării sau nerespectării obligațiilor stabilite în sarcina petentei pentru întregul areal teritorial trebuiesc consemnate într-un singur raport de inspecție și nu prin mai multe asemenea documente încheiate la nivelul fiecărei structuri regionale. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea contravențională trebuie dispusă doar o singură dată Companiei deținătoare a licenței de distribuție și nu de mai multe ori pentru fiecare punct de lucru verificat, deoarece este vorba despre o singură faptă contravențională ca urmare a nerespectării unui act administrativ.
De aceea, instanța nu poate reține susținerile recurentei în sensul existenței unei pluralități de contravenții, și prin urmare a unei pluralități de sancțiuni ca urmare a nerespectării acelorași dispoziții legale, chiar dacă au fost săvârșite de prepușii petentei la date diferite și în localități diferite, neputându-se reține în sarcina petentei săvârșirea de contravenții pentru încălcarea licenței de distribuție la nivelul fiecărui centru de rețea, deoarece aceste entități nu sunt titulare ale licenței de distribuție.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile disp.art.34 din OG nr.2/200l, motiv pentru care a admis plângerea contravențională și a dispus anularea ca nelegal a procesului verbal de contravenție contestat.
Referitorul la subsidiarul înscris prin întâmpinare și care vizează admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale cuprinsă în SC nr. 5098/20l2 în dosar nr.l3222/l90/20ll al Judecătoriei Bistrița, se reține că aceasta a făcut obiectul de soluționare a instanței de fond, care prin sentința nr. l0778 din 5.ll.20l2, rămasă irevocabilă prin neexercitarea căii de atac, cererea petentei de îndreptare a erorii materiale a fost calificată de instanță ca fiind o cerere de completare a dispozitivului cu privire la care s-a admis excepția tardivității acesteia și s-a respins cererea ca fiind tardiv formulată, iar în lipsa recursului formulată de către petenta E-ON G. D. SA, instanța de control judiciar nu se poate pronunța asupra acestui capăt de cerere.
Față de aceste considerente, în baza art.3l2 alin.l C.pr.civ, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata A. N. DE R. ÎN D.
E. (A. ), cu sediul în B., str.C. N. nr. 3, sector 2, CIF ll5l4848, împotriva sentinței civile nr.5098/07.05.20l2 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr.l3222/l90/201l.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
I. U. | V. | C. | I. P. | L. | C. | A. |
Red/dact PI/CR 2 ex/ 29.ll.20l3
Jud.fond: V. V.
L.A. 14 Noiembrie 2013
