Decizia civilă nr. 4236/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4236/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta C. C. PENTRU S. D., împotriva sentinței civile nr. 164 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., cauza privind și pe intimata M. V., având ca obiect obligare emitere act administrativ Legea nr. 247/2005.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru Wild Johanna Alexandra în calitate de unic moștenitor la defunctei M. V., avocat Clejan Lenunța M. .
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei Wild Johanna Alexandra în calitate de unic moștenitor la defunctei M. V., prin care s-a solicitat respingerea recursului.
De asemenea, în data de_, reprezentantul ales al intimatei a depus la dosarul cauzei dovada comunicării întâmpinării cu recurenta.
Totodată, în data de_ și respectiv_, recurenta a trimis la dosarul cauzei, prin fax și prin poștă note de ședință.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 și art. XXIII din Legea nr. 2/2013, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimatei în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, în memoriul de recurs recurenta arată care îi sunt obligațiile, însă nu le-a respectat. De la pronunțarea sentinței recurate și până azi nu s-a făcut nimic. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că, consideră că recurenta are un formulat, că nu a fost vorba la fond de cheltuieli de judecată de 1.000 lei, ci de 360 lei.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.164 din 02 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta M. V., în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S.
D. .
A fost obligată pârâta C. C. PENTRU S. D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în C. -N., B-dul Eroilor, nr. 45, jud. C., respectiv pentru apartamentele nr. 1, 2, 3, 4,
5, 6, 9, 10, 11, 12, 13, 14 și 16 menționate în Dispoziția primarului municipiului C. -N. nr. 3481/_, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe, sub sancțiunea unei penalități de 300 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, începând cu expirarea termenului de 30 zile, menționat anterior
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 360 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Dispoziția nr. 3481/_ a Primarului mun C. N. s-a propus acordarea despăgubirilor în favoarea reclamantei M. V. M. ANA pentru apartamentele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12, 13, 14 și 16 din imobilul situat în C. -N., B-dul Eroilor, nr. 45, jud. C., în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind înaintat pârâtei COMISIEI CENTRALE pentru S. D. și înregistrat sub nr. 7553/CC/2006.
Prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Român.
Curtea a constatat că pârâta C. C. PENTRU S. D. nu a justificat prin întâmpinare în niciun fel întârzierea înregistrată în finalizarea procedurii de emitere a titlului de despăgubire în favoarea reclamantei în condițiile în care dosarul i-a fost înaintat încă din anul 2006, ci doar a prezentat stadiul în care se află dosarul reclamantei, menționând că urmează a fi predat unui evaluator pentru a întocmi raportul de evaluare. Pe durata soluționării cauzei, pârâta nu a depus dovada înaintării dosarului în vederea efectuării evaluării terenului.
Prin urmare, admiterea primului capăt de cerere al reclamantei se impune deoarece prin netrimiterea dosarului la evaluator și implicit neparcurgerea etapei evaluării întru-un interval destul de mare, în raport de data emiterii dispoziției, respectiv_ și data înregistrării dosarului la Comisie ( anul 2006 ) este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei, C. C., îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.
Este incontestabil că soluționarea cererilor de acordarea despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen. De asemenea, odată ce beneficiarul dispoziției de acordare de măsuri reparatorii a fost înștiințat cu privire la transmiterea dosarului entității
prevăzute de lege în vederea demarării procedurilor administrative de stabilirea despăgubirilor, acestuia i se creează convingerea și speranța legitimă că cererea sa va fi soluționată într-un termen rezonabil și previzibil.
Este bine cunoscut faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Cu privire la drepturile de creanță Curtea a decis cu valoare de principiu că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
În cauză, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin emiterea dispoziției de restituirea prin echivalent, reprezintă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de despăgubire, autoritatea administrativă în cauză - C. C. PENTRU S.
D. - încalcă reclamantei dreptul la respectarea bunurilor sale iar în considerarea art. 6 din CEDO precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, autoritatea administrativă are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
În concluzie, datorită nerezolvării într-un termen rezonabil a cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire, aceasta a sesizat în condițiile art. 8 alin (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ, care apreciază că reclamanta a fost vătămată într-un drept legitim, prin nesoluționarea în termen a unei cereri fiindu-i astfel încălcat interesul legitim privat, respectiv posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor și previzibil prefigurat așa cum acesta este definit de art. 2 lit. p din Legea nr. 554/2004.
Pentru cele mai sus arătate, Curtea în temeiul art. 8 alin (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 și art. 16 alin. 5 și 9 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a apreciat întemeiată acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei C. C. PENTRU S. D., urmând a o admite.
Pe cale de consecință, Curtea a obligat pârâta C. C. PENTRU S.
D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în C. -N., B-dul Eroilor, nr. 45, jud. C., respectiv pentru apartamentele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12, 13, 14 și 16 menționate în Dispoziția primarului municipiului C. -N. nr. 3481/_, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe.
Curtea în temeiul art. 18 alin. 1 și alin. 6 partea introductivă din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei titlul de despăgubire în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe.
De asemenea, în temeiul art. 18 alin. 5 din aceeași lege, soluția asupra acțiunii principale va fi stabilită sub sancțiunea unei penalități de 300 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, cuantum pe care instanța îl consideră adecvat pentru realizarea scopului cominatoriu al penalităților de întârziere instituite de acest text de lege, începând cu expirarea termenului de 30 zile, menționat anterior.
Având în vedere că pretențiile reclamantei au fost găsite întemeiate, Curtea a obligat pârâta, în temeiul 274 C.proc.civ., la plata sumei de 360 lei în favoarea reclamantei reprezentând onorariu avocațial achitat conform chitanței de la fia 32 și onorariul executorului judecătoresc aferent notificării
expediate pârâtei prealabil introducerii prezentei acțiuni ( f. 31). Nu vor fi incluse în cheltuielile de judecata taxa de timbru și timbru judiciar achitate benevol de către reclamantă deoarece acțiunea dedusă judecății este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, astfel că acestea nu se impunea a fi plătite.
Prin încheierea nr.1293 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, în temeiul art.153 alin.3 C.pr.civ. a fost schimbat din oficiu termenul de judecată la data de_ și trimisă cauza având ca obiect recurs declarat de C. C. pentru S. D. împotriva sentinței civile nr.164 din 2 martie 2012 a Curții de Apel C. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. C. pentru
S. D. și a solicitat admiterea recursului în temeiul art 304 pct9 și art 3041c pr civ șirespingerea cererii introductive de instanță formulată de reclamanți precum și plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiate.
Recurenta a învederat că în mod greșit prima instanță a
admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. V., în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. și a fost obligată pârâta C.
PENTRU S. D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în C. -N., B-dul Eroilor, nr. 45, jud. C.
, respectiv pentru apartamentele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12, 13, 14 și 16 menționate în Dispoziția primarului municipiului C. -N. nr. 3481/_, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței.
În motivare se arată că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr.247/2005 cu modificările și completările ulterioare sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor; etapa evaluării, etapă în
care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct. 26 din OUG nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul VI, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
Referitor la etapa evaluării, subliniază faptul că această etapă este condiționată de completarea dosarului cu informațiile mai sus menționate, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/_ a Comisiei Centrale pentru S. D.
.
Adoptarea Deciziei nr. 2815/_, s-a impus ca urmare a practicii judiciare in materie și pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. încă de la înființare (2005). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.
În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii, precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin aprecierile noastre conform cărora nerespectarea termenului rezonabil de către C. C. referitor la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamanților sunt neîntemeiate.
Ulterior efectuării raportului de evaluare, C. C. va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională motiv pentru care apreciază solicitarea reclamanților îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru S. D. ca fiind neîntemeiată.
Față de susținerile reclamanților privind nerespectarea în cauză a termenului rezonabil, se fac următoarele precizări:
Soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. Altfel spus, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin. 1 și 2 din actul normativ amintit așa cum a fost modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007.
Astfel, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 2 alin.1 lit. h din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin cererea adresată instituției, reclamantul nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în termenul de 30 de zile amintit mai sus, ci se solicită eliberarea unui anumit act administrativ, care poate fi emis numai în baza unei legi speciale - Legea nr. 247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire.
Mai mult, se arată că nu se poate reține existența unei tergiversări din partea Comisiei Centrale în privința emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamantului, atât timp cât, așa cum s-a precizat mai sus, o astfel de decizie este emisă numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, și nu la simpla cerere a persoanei îndreptățite.
Cât privește solicitarea privind obligarea la plata unei penalități de 300 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, începând cu expirarea termenului de 30 zile, recurenta învederează că prevederile art 18 alin 1 fac trimitere la art 8 alin 1 din Legea nr 554/2004 care nu sunt incidente în cauză, precum și la prevederile art 5802și art 5803C pr civ .
Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta invocă greșita aplicare a art 274 alin 3 C pr civ .
Prin încheierea nr.1293 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art.153 alin.3 C.pr.civ. a fost preschimbat din oficiu iar în temeiul disp. art.XXII alin.2 și 3 din Legea nr.2/2013 a fost scoasă cauza de pe rol și trimis dosarul Curții de Apel C. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal instanța devenită competentă să îl soluționeze
Analiza recursului fomulat în raport de motivele invocate relevă următoarele
Procedura administrativă prevăzută la Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, respectiv data de 25 iulie 2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acorda potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit o autoritate administrativa distincta cu denumirea C. C. pentru S.
, care conform art. 13 alin.l lit. a si b are doua atributii principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despagubire si ia alte masuri legale necesare aplicării acestei legi.
TITLUL VII din Legea nr.247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv ,sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea Legii nr 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.
Principiile de acordare a titlurilor de participare la fond sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională interna și internaționala având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român.
Textele indicate confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării sumelor integral și actualizate având în vedere că acestea au fost determinate în raport de datele cunoscute la momentul stabilirii însă nu urmează a fi achitate în bani ,iar principiile de acordare a titlurilor de participare la fond au fost afirmate în acest sens .
Prin Decizia de propunere privind acordarea de despăgubiri i s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri în echivalent bănesc, iar fată de această împrejurare de fapt, este în posesia unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Reclamanta este în posesia unui drept de creanță, drept pe care jurisprudența CEDO îl califică ca un bun în sensul amintit .
Principiul subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului, instituie în sarcina instanței de judecată obligația de a preveni încălcarea drepturilor.
Nu trebuie ignorat faptul că termenul ce implică durata de rezolvare a cererilor în procedura administrativă este considerat că face parte din proces, or, dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenție impune soluționarea acestor cereri într-un termen rezonabil.
Justificarea autorității prin invocarea criteriilor introduse de comisie în vederea soluționării dosarelor nu apare ca fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit.
Condiționarea soluționării dosarelor de elementul ordinii înregistrării cererilor introdus de comisie, care implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu constituie o
justificare pertinentă ce poate fi opusă astfel cu succes ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului la despăgubire.
Aserțiunile pârâtei referitoare la statuarea Curții Constituționale a României potrivit căreia principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență,sunt corecte dar nu pot fi reținute ca incidente în cauză întrucât reclamanta și celelalte persoane care au înregistrate dosare spre soluționare pe rolul acestei autorități nu sunt în situații diferite ci identice .
Chiar dacă se admite că instituirea unui criteriu în ordinea de soluționare prin raportare la dat investirii ar părea ca o măsură corectă totuși nu trebuie omis că și acesta este rezultatul respectării obligațiilor ce au fost instituite în sarcina altor autorități deci nu de al reclamantei .
Reclamanta, a parcurs procedurile instituite în favoarea sa raportat la etapa de soluționare în care se află litigiul derulat.
Acțiunea apare ca fiind întemeiată în ceea ce privește solicitarea vizând obligarea pârâtei C. C. PENTRU S. D. B. ,m să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în C. -
N., B-dul Eroilor, nr. 45, jud. C., respectiv pentru apartamentele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12, 13, 14 și 16 menționate în Dispoziția primarului municipiului C. -N. nr. 3481/ _
Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Caracterul de plină jurisdicție consacrat de art 18 din Legea nr 554/2004 presupune că instanța de contencios administrativ este îndreptățită să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Instanța de contencios administrativ nu se subrogă autorității publice ci obligă autoritatea la emiterea actului administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, cum sunt cele reglementate de titlul VII al Legii nr 247/2005, între care și parcurgerea etapei evaluării ce nu poate fi suplinită în fața instanței.
Curtea reține însă în ceea ce privește termenul stabilit de prima instanță pentru îndeplinirea obligațiilor evidențiate apare ca fiind unul nejustificat de scurt, având în vedere circumstanțele concrete ale pricinii, astfel că se exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, în raport cu prevederile OUG nr.4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.117/2012, potrivit cărora: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin.1, personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a
cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite";.
În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr.247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.725 din C.proc.civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.723/2012, nr.760/2012 și nr.802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:
Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art.44 alin.(2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar;
De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența OUG nr.4/2012;
Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției;
Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr.60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytski împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;
OUG nr.4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii- pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
Așa fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată la emiterea titlului de despăgubire în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Cu privire la petitul privind obligarea autorității pârâte la sancțiunea unei penalități de 300 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, începând cu expirarea termenului de 30 zile, Curtea reține că sunt fondate criticile recurentei .
Obligația executării de către autoritate a dispozițiilor instanței de contencios administrativ a fost reglementată de prevederile art.24 din Legea nr.554/2004 .
Textul instituie în mod expres obligația executării hotărârii definitive și irevocabile pentru ipoteza în care în cuprinsul acesteia nu s-a stabilit un termen în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, însă esențială este existența unei hotărârii definitive și irevocabile, ori în speță această ipoteză nu se regăsește, cererea fiind apreciată ca nefondată sub acest aspect .
Pretențiile reclamantelor vizând obligarea pârâtei în temeiul art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004 la plata sumei de 300 lei (RON) cu titlu de despăgubiri pe zi de întârziere a executării sentinței de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu pot fi apreciate ca fiind de natura despăgubirilor pentru daune morale sau materiale cauzate de către autoritate acestea fiind în fapt daune cominatorii solicitate de reclamante care apar ca fiind incompatibile cu normele care reglementează materia contenciosului administrativ și în raport de prevederile art.24 din Legea nr.554/2004, astfel că recursul apare ca întemeiat sub acest aspect .
Aplicarea art. 274 alin 3 C pr civ a fost corect aplicat de prima instanță Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.274 C.pr.civ. obligând pârâta căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, susținerile contrare fiind nefondate.
Curtea reține că aplicarea 274 alin 3 C pr civ a fost corect realizată de prima instanță și sub acest aspect recursul apare ca nefondat întrucât a fost analizată în concret munca depusă, miza procesului, obiectul acestuia în raport de care s-a apreciază că suma de 360 lei onorariu avocațial apare ca justificată .
Considerentele evidențiate relevă că recursul este fondat sub aspectele reținute anterior, în limitele consemnate astfel că în baza art 312 C pr civ, Curtea va Admite recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S.
D., împotriva sentinței civile nr. 164 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o modifică în parte, în sensul că termenul stabilit pentru îndeplinirea obligației este de 6 luni de la rămânerea
irevocabilă a hotărârii; Înlătură obligația de plată a penalităților de întârziere și va menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S. D.
, împotriva sentinței civile nr. 164 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o modifică în parte, în sensul că termenul stabilit pentru îndeplinirea obligației este de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; Înlătură obligația de plată a penalităților de întârziere.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
