Decizia civilă nr. 61/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 61/2013
Ședința publică din 06 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: P. I.
JUDECĂTOR: U. I. JUDECĂTOR: C. V. GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul N. V., împotriva sentinței civile nr. 1520 din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. F. P. a orașului S. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr. 202/2010, în conformitate cu art. 159¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, Tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, potrivit art. 2 pct. 3 Cod pr. civilă.
Instanța constată recursul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, netimbrat, motivat și comunicat.
Se reține că procedura de citare cu contestatorul-recurent este legal îndeplinită prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului. Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare acesta a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 97 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, însă acesta nu s-a conformat acestor dispoziții (f.8).
Instanța, din oficiu, invocă excepția anulării recursului ca netimbrat și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1520 din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul N. V. împotriva executării silite ce se efectuează în dosarul execuțional nr. 337642011/6/_ /5506 și împotriva titlului executoriu nr. 4496 din data de_ și a somației de executare nr.6/_ /5506 emise de către intimata AFP Sîngeorz B. și a fost respinsă cererea de obligare a intimatei AFP Sîngeorz B. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Decizia de impunere nr. 566 din data de_ intimata a stabilit că debitorul N. V. este
înregistrat cu un debit principal în sumă de 19109 lei, debit ce vizează obligațiile de plată ale acestuia, reprezentând TVA și dobânzi și penalități de întârziere aferente.
Instanța a reținut că împotriva deciziei de impunere nr. 566 din data de_ emisă de intimată, contestatorul avea posibilitatea să formuleze contestația administrativă la organele ierarhice superioare din cadrul instituției intimatei, potrivit dispozițiilor OG. Nr. 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, astfel că instanța de judecată nu este în măsură să se pronunțe asupra temeiniciei deciziei de impunere sus arătată, titlu de creanță fiscală care individualizează debitul principal al contestatorului, fiind incidente dispozițiile art 172 alin 3 din codul de procedură fiscală.
Potrivit Deciziei nr. XV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a contestației privind înțelesul întinderii sau aplicării titlului executoriu ce reprezintă un alt titlu comercial emis de un organ jurisdicțional revine, după caz organului jurisdicțional care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Pe cale de consecință, instanța nu se poate pronunța nici asupra accesoriilor stabilite prin titlul de creanță fiscală sus arătat.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiile art. 141 alin.2 din OG nr. 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, titlul de creanță fiscală sus arătat, respectiv decizia de impunere nr. 566 din data de_ a devenit titlu executoriu la data la care creanța fiscală a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege, astfel că titlul de creanță fiscală sus arătat s-a transformat în titlul executoriu nr. 4496/_ .
Instanța a apreciat că în speță se poate pronunța doar cu privire la legalitatea formelor de executare silită ulterioare titlului de creanță fiscală sus arătat și analizând titlul executoriu nr. 4496/_ și somația de plată nr. 6/_ /5506 emise de intimată și aflate în copie la filele 5-6 dosar, apreciază că acestea întrunesc cerințele de formă prevăzute de OG nr. 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, fiind legal întocmite.
Față de cele arătate, instanța a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestator.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul N.
V., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare și anularea executării silite declanșate de A.
F. P. S. B. .
În motivare s-a arătat că motivarea instanței de fond se refera mai întâi la faptul că argumentele care se constituie în criticile aduse titlului de creanță nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare. Aceasta afirmație este reală și a fost făcuta pe parcursul judecării cauzei când s-a arătat contextul in care a fost emis titlul executoriu nr. 4496/_ prin care s-a declanșat executarea silită în temeiul Codului de procedura fiscala. In esența, s-a făcut apel la următoarele chestiuni: inexistența unei "persoane impozabile" și a unei "activități economice" in sensul legii; aplicarea greșită a dispozițiilor Codului fiscal referitoare la dreptul de deducere și calcularea eronată a TVA-ului considerându-l inclus în prețul de vânzare; normele metodologice de aplicare a art. 127 alin. 2 C. fiscal adaugă acestei norme juridice in mod nelegal si extind, nejustificat, domeniul activităților economice generatoare de obligație de plata de TVA; aplicarea nelegală a cotei de 19% pentru imobile construcții cu privire la
care era aplicabilă cota redusă de TVA de 5%; elemente legate de "dubla impozitare": impozit pe transferul dreptului de proprietate și TVA s.a.m.d..
Dar, cu privire la obiectul propriu-zis al contestației la executare, motivarea instanței de judecată se rezumă la o singura frază de la pagina 2 a sentinței recurate in care se arată: acestea (Titlul executoriu si Somația s.n.) întrunesc cerințele de forma prevăzute de OG nr. 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, fiind legal întocmite. Nu se arată de unde provine această legalitate".
Din conținutul sentinței recurate rezultă că au rămas neanalizate mai multe aspecte pe care recurenta le-a prezentat în contestația la executare care ar conduce la concluzia că titlul executoriu și somația nu îndeplinesc condițiile de legalitate.
Este obligatoriu să existe o corelație între decizia de impunere și titlu executoriu în ceea ce privește identificarea persoanei contribuabile. Vehicularea după bunul plac a CIF sau a CNP înseamnă automat aducerea în discuție a unor subiecte de drept fiscal diferite.
Potrivit dispozițiilor art. 119 alin. 4 din C.pr.fiscala dobânzile si penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala cu excepția situației prevăzute la art. 142 alin. 6.
Prin urmare, era obligatorie emiterea unei decizii de impunere suplimentară și abia apoi a punerii sale în executare efectivă.
Sancțiunea încălcării normelor de procedură indicate este nulitatea. Această nulitate este una absolută întrucât, așa cum doctrina a indicat cu just temei în mai multe rânduri, în dreptul administrativ nu există nulități relative.
În drept, s-au invocat prevederile art. 41, 43, 44, 46, 172, 173 din C.pr.fisc, art.
3041, 399 și urm. C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu potrivit disp. art. 304 și 3041Cod procedură civilă,
tribunalul reține următoarele:
La termenul din_ tribunalul a stabilit că recurentul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 5 lei, dispunând citarea acestuia cu mențiunea achitării acestor sume sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Cu toate acestea, recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței astfel încât, față de disp.art.20 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.146/1997 combinat cu art.3 alin.2 din OG nr. 32/1995, cunoscut fiind principiul plății anticipate a taxelor judiciare de timbru, tribunalul va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul N. V., domiciliat în S. B., str. V. B., nr. 195A, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1520 din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. _
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. P. | I. U. | V. C. | P. R. | A. |
Red/dact: VC/VAH_ /4.ex
Jud. fond: C. M.
