Decizia civilă nr. 52/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 52/2013
Ședința publică din data de 31 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. JUDECĂTOR: M. A. P. JUDECĂTOR: L. D. E.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul V. I. D. împotriva sentinței civile nr. 3984/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimatele A. N. DE A. F., D. G. A F. P. B. -N. și C. J.
DE A. DE S. B. -N., având ca obiect contestație la executare.
Recursul a fost reținut în pronunțare la data de 17 ianuarie 2013, concluziile părții prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Se constată atașat pe cale scurtă dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. .
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 3984/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul V. I. D., în contradictoriu cu intimata C. J. DE A. DE S. B., ca neîntemeiată. S-a luat act de renunțarea la judecată formulată de contestator cu privire la petitul de suspendare a executării silite și a fost respins ca neîntemeiat petitul de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, art. 211 din același act normativ prevede că sunt asigurați, prin efectul legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.
Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitate de cetățean român și domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarității menționat la art. 208 alin. (3) lit. b), toți trebuie să contribuim la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă avem sau nu nevoie de servicii medicale de la acest sistem într-o anume etapă a vieții noastre. Altfel spus, cei care sunt sănătoși și nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcție de veniturile lor, fiind solidari și ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.
În acest sens, sunt și prevederile art. 211 alin. (4) din actul normativ menționat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară. Pe cale de consecință, nu pot fi primite susținerile contestatorului în sensul că izvorul obligație sale de plată a contribuției la fondul de sănătate îl constituie contractul de asigurare încheiat de el cu o casă județeană de asigurări. Această prevedere dă forță principiului liberei alegeri a casei de asigurări de sănătate, contestatorul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare. Altfel spus, invocându-și propria culpă, derivată din conduita
sa, contestatorul refuzând să se prezinte la orice casă pentru a încheia un contract de asigurare, acesta tinde la exonerarea sa în acest fel de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, situație ce nu poate fi admisă deoarece nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Neplata voluntară a obligației instituită de lege în sarcina debitorului a condus la demararea procedurii de executării silite în dosar execuțional 5046/2011 întemeiat pe prevederile art.216 din L.95/2006 unde se arată că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Astfel, CAS BN a emis actele de urmărire împotriva debitorului, emițând mai întâi decizia de impunere 2545/_ pe baza datelor transmise pe baza de Protocol, conform art.35 din Ordin 617/2007, pentru sumele de plata a căror scadenta legala a expirat conform art.257(5) lit. b, coroborat cu art.8(l) din Ordin 617/2007 al CNAS, neachitate, aferent intervalului 2006 - 2009, și decizia 3920/_, pentru obligațiile de plată cuvenite anului 2010. Ulterior s-a emis Somația nr. 5046/9.11.201l și Titlul executoriu pentru suma totala de 7043,30 lei, reprezentând contribuții la asigurările sociale de sănătate, precum și accesorii, pentru neefectuarea plăților la scadență, aferent veniturilor realizate din activitate independentă reglementate de art.257(2) lit. b. comunicate contestatorului.
Cum actele de executare întocmite, au fost întocmite și comunicate conform art. 141 alin. 1, art. 110, art. 85, art. 88, art. 43, art. 92 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, art. 216 din Legea nr. 95/2006 și Ordinului nr. 617/2007, instanța a respins ca neîntemeiată contestația formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul V. I. D.
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurată în sensul anulării titlului executoriu nr. 5046/_ și a tuturor actelor de executare silită îndeplinite de intimată în dosarul execuțional nr. 5046/2011 ca fiind nelegale și netemeinice.
În motivare s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins contestația la executare formulată, motivat de faptul că, în realitate are calitatea de asigurat și se impune să achite sumele reținute în titlul executoriu nr. 5046/0_ .
Legea nr. 95/2006 prevede că decizia de impunere emisă de organul competent CAS reprezintă titlu de creanță. Intimata, nu i-a comunicat în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a-c Cod de procedură fiscală decizia de impunere, ci doar prin publicitate, în condițiile art. 44 alin. 3 din același act, dispoziții care au fost declarate neconstituționale, în măsura în care actul se comunică direct prin publicitate, fără a ține seama, în prealabil de dispozițiile art. 44 alin. 2.
De altfel, a aflat de deciziile de impunere adresate recurentului, fără a intra în contact direct cu conținutul acestora, ci doar ca urmare a parcurgerii site-ului de internet al intimatei, www.casbn.ro. Este real că a formulat contestație împotriva acestor decizii, însă doar prin prisma contestării calității sale de asigurat. Nu a știut de conținutul acestora, practic fiind în imposibilitatea obiectivă de a contesta fondul acestor declarații.
Se mai arată că o decizie datează din luna mai 2011 și cealaltă din luna octombrie 2011. Recurentul a făcut contestație împotriva acestor decizii doar în luna noiembrie 2011, dată la care a aflat, din întâmplare, despre existența deciziilor. Pe de altă parte, nici până astăzi intimata nu a formulat un răspuns contestației sale. In aceste condiții se apreciază că executarea silită a demarat în lipsa unui titlu de creanță valid.
Legea nr. 95/2006 nu prevede sub nicio formă că urmărirea debitorului ar putea fi începută/derulată fără existența unui titlu de creanță. Măsurile de executare silită trebuie să se facă în baza unui titlu de creanță care devine titlu executoriu potrivit art. 141 C.proc.fiscală. In consecință, contestația la executare trebuie să fie admisă potrivit prevederilor art. 172 C.proc.fiscală, fiindcă neexistând un titlu de creanță care să poată fi atacat potrivit art. 205 și 218 C.proc.fiscală și nefiind prevăzută procedura executării silite fără existența unui titlu de creanță devenit executor, executarea silită nu a respectat prevederile legale.
Nu în ultimul rând, se consideră că recurentul nu are calitatea de asigurat și, implicit, nici obligația achitării contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru a putea fi demarată procedura executării silite împotriva sa.
Art. 211 din Legea nr. 95/2006 prevede că au calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară și care fac dovada plății contribuției la fond. Sunt prin urmare, două condiții cumulative pentru dobândirea calității de asigurat: cetățenia română (în cazul de față) și dovada contribuției la fond. Nu este suficientă doar cetățenia pentru dobândirea calității de asigurat.
Necesitatea efectuării unei plăți la Fondul național unic de asigurări de sănătate, alături de deținerea cetățeniei române, pentru dobândirea calității de asigurat, rezultă și din dispozițiile art. 212 din Legea nr. 95/2006, care prevăd că documentele prin care se atestă calitatea de asigurat sunt, după caz, adeverința de asigurat sau carnetul de asigurat eliberate prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul, nefiind astfel suficientă prezentarea cărții de identitate care atestă cetățenia română.
Obligațiile de plată a contribuțiilor se nasc doar în momentul dobândirii calității de asigurat, această calitate nefiind dobândită prin lege. Obligația cetățenilor români de a se asigura este o obligație de a face și nu o obligație de a da și este însoțită de dreptul corelativ de alegere liberă a casei de asigurări, consacrat de art. 208 alin. 3 lit. a din Legea nr. 95/2006. Dacă am interpreta legea că simpla calitate de cetățean român conferă și obligația de asigurat s-ar ajunge la încălcarea dreptului asiguraților de a-și alege casa de asigurări de sănătate.
În drept, art. 43. 110, 141. 145, 149, 172-173. 205, 218 din Ordonanța nr. 92/2003
republicată, art. 208, 211, 212, 216 din legea nr. 95/2006, 302, 303, 304 pct.8 si 9 C.proc.civ.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, pentru considerentele ce vor fi relevate:
Prin deciziile de impunere nr. 2545/_ si nr. 3920/_ emise de CJAS BN s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de plată a sumei de 5616,48 lei și respectiv de 1188,25 lei, reprezentând contribuții de asigurări de sănătate datorate pentru venituri din activități independente, pentru perioada 06._ .
Contrar susținerilor recurentului, cele doua decizii de impunere au fost comunicată acestuia prin scrisori recomandate cu confirmare de primire, după cum rezultă din confirmările de primire de la filele 17-18 și 24-25 din dosarul de fond.
În aceste condiții, la data de_ au fost emise somația de plată și titlul executoriu nr. 5046 pentru suma totală de 7.043,30 lei, punându-i-se în vedere recurentului, prin somația emisă la aceeași dată să achite suma în cauză în termen de 15 zile de la data primirii somației.
Potrivit art. 215 alin. (3) din Legea 95/2006, persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate, contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuțiile calculate la venitul estimat până la data de 15 a ultimei luni a fiecărui trimestru.
Art. 35 al. 1 și 2 din Ordinul nr. 617/2007 menționează că "În conformitate cu art. 215 alin.
(3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF; respectiv ";Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege";.
Or, este evident că în situația în care nu există declarația prev. de art. 32 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, titlul de creanță îl reprezintă decizia de impunere emisă de organul competent al CAS(ce poate fi emisă și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF, cum este cazul în speța de față), neputandu-se primi de catre instanta teza susținuta de recurent in sensul inexistenței unui titlu de creanță care stabilește și individualizează creanța fiscală, așa cum prevede art.110 alin.3 C.pr. fiscală, emis în mod valabil și care să se transforme în titlu executoriu la data când creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată, conform art 141 alin. 2 din același act normativ, în condițiile în care deciziile de impunere nu i-au fost comunicate contestatorului în vreuna din modalitățile prev. de art. 44 alin. 2 lit. a-c Cod procedură fiscală, ci doar prin publicitate în condițiile art. 44 alin. 3 din același act normativ, avand in vedere confirmarile de primire existente la dosarul cauzei.
Problematica legată de plata contribuțiilor la FNUASS la termenele prevăzute de lege, precum și a majorările de întârziere nu poate face obiectul analizei în cadrul contestației la executare în condițiile în care, ținând seama de prevederile art. 172 al. 3 Cod procedură fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, în cauza de față deciziile de impunere emise pe numele recurentului putând face obiectul contestației, în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la organul emitent sub sancțiunea decăderii, după procedura prev. de art. 205-207 Cod procedură fiscală.
Raportat la cele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca fiind nefondat.
Având in vedere soluția ce se va adopta, tribunalul va respinge cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul V. I. D., domiciliat în B., str.
R., nr. 13, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 3984/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Respinge cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
Președinte, | Judecători, | G. ier, | |||||
B. | L. | T. | M. | A. | P. L. D. E. | M. | D. |
Red/dact BLT/HVA _
judecător fond T. L. M.
