Decizia civilă nr. 7111/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 7111/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G. JUDECĂTORI: A. A. M.
L. RUS GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții-reclamanți T. T. și
F. S. împotriva sentinței civile nr.95 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. Român prin A. N. pentru R. P., având ca obiect obligare emitere act administrativ .
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimatul-pârât S. Român prin A. N. pentru R. P. a depus întâmpinare.
Recurenții-reclamanți T. T. și T. F. S. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 95 din 1 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ pronunțată de Curtea de Apel Cluj- Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis excepția prematurității.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamanții T. T. și T. F.
S., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin A. N. PENTRU R.
P. .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la data de_, reclamanții T. T. și T.
F. S., în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P.
, au solicitat instanței obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată în baza deciziei nr. 10.025/_ emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după data de_, dată la care a expirat termenul de suspendare instituit de art. unic al O.U.G. nr. 4/2012 și să efectueze plata sumei de 87.110,457 lei, după data de_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au înregistrat dosarul de despăgubire în baza Legii nr.10/2001 la A. N. pentru R. P.
, dosarul ce conține Dispozitia Primariei Municipiului Dragasani, jud.Va1cea nr.892/151/_, fiind înregistrat la nr. 42565/CC/_, iar de la emiterea dispoziției arătate, au depus nenumărate diligențe către A. N. pentru
P., respectiv - CCSD, ulterior, fiindu-le emisă în data de_ Decizia nr. 10.025, reprezentând titlu de despăgubire, iar i din anul 2011 si până în prezent au așteptat emiterea titlului de plata în baza căruia A. N. pentru R. P. sa efectueze plata sumei prevăzute în Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, motiv pentru care consideră că li s-a adus atingere unor drepturi și interese legitime.
În argumentarea poziției lor, reclamații au apreciat că dificultățile de ordin tehnic-administrativ sau de punere în aplicare a legilor de restituire a proprietățilorabuziv preluate de S. Român, nu pot fi reproșate reclamanților ci
ui, asupra acestuia persistând o culpă obiectiv constatată de Curtea Europeană de la Strassbourg, iar la momentul actual, singura posibilitate a reclamanților de a-și exercita concret și efectiv dreptul de proprietate rămâne doar aceea de a obține o hotărâre judecătorească prin care pârâta să acorde prioritate drepturilor recunoscute de Convenție, eliminându-se de la aplicare orice dispoziție din dreptul intern care produce efecte contrare CEDO.
Chiar dacă autoritatea administrativa în cauza - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost abilitata prin H.G. nr. 1095/2005, emisa pentru aplicarea Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sa stabilească ordinea în care vor fi soluționate dosarele, în exercitarea acestei prerogative autoritatea administrativa nu poate beneficia de o marja de apreciere discretionară care să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetatenilor garantate de lege.
Soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, iar faptul de a condiționa soluționarea cererilor de elementul aleatoriu, fără acoperire legală, nu constituie o justificare pertinenta care sa conducă la neemiterea deciziei ce reprezintă titlul la despăgubiri.
Apoi, în considerarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Conventia pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, autoritatea administrativa abilitata sa statueze si sa concretizeze dreptul subiectiv are obligația legala de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor si de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii, cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Criteriul aleatoriu stabilit de comisie, în funcție de care se vor soluționa dosarele pentru despăgubiri, nu prezintă o garanție suficienta a modului cum se va proceda în concret analizarea uneia sau a alteia din cererile de opțiune cu privire la plata despăgubirilor care-i sunt transmise comisei.
În privința duratei procedurii, reclamanții au arătat că s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât
procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul Legii nr. 10/2001. Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că, în baza legislației interne, după 11 ani ar fi necesar să se aștepte o perioadă de timp imposibil de determinat pentru ca situația să fie remediată, aceasta nu poate constitui decât o ingerință care nu este nici legitimă și nici
justificată în vreun fel de autoritatea implicată. De asemenea, orice ingerință în
folosința proprietății trebuie să respecte criteriul de proporționalitate, or după 4 ani si 5 luni de la recunoașterea dreptului printr-un act juridic irevocabil (dispoziția de primar) reclamanții trebuie sa suporte o sarcină excesivă si exorbitantă care nu poate fi justificată de autorități ca fiind echilibrată în raport cu vreun interes general.
În condițiile în care S. Român a adoptat o legislație care prevede restituirea proprietăților abuziv preluate, aceasta legislație generează un nou drept de proprietate în favoarea persoanelor care îndeplinesc condiția de restituire, drept protejat de art. 1 al Protocolului l(Kopecky contra Slovaciei). Dacă punerea în practică a principiului restituirii proprietății prezintă dificultăți de ordin legislativ sau administrativ aceasta nu poate avea decât semnificația unei omisiuni a S. ui de a asigura exercitarea efectivă a dreptului de proprietate protejat prin normele europene menționate (Păduraru contra României).
Reclamanții au un "interes patrimonial" suficient de bine stabilit în dreptul intern, cert, irevocabil și exigibil, cu privire la care considera că intra în sfera de aplicare a noțiunii de bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Prin urmare, nerestituirea imobilului pana în prezent, în lipsa acordării oricărei despăgubiri, constituie o ingerința în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor, iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sancționat încalcarea dreptului de proprietate în spete similare, stabilind ca neexecutarea unei decizii prin care este recunoscut un drept de proprietate, constituie o ingerința în sensul primei fraze, a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1.
Pentru aceste motive, reclamanții au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat prev. Legii nr. 247/2005, art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 1 Protocolul 1 la CEDO și Legea 554/2004.
Pârâta, A. N. PENTRU R. P., a depus întâmpinare
în cauză prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată (f.19).
Referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că Legea nr.247/2005 este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entități diferite. Pentru emiterea titlului de plată, actul normativ menționat stabilește ordinea cronologică a depunerii cererilor de opțiune și termenul de 15 de zile de la data disponibilităților financiare (în limita fondurilor alocate) după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
De asemenea, pârâta a invocat dispozițiile art. 141alin.4 din O.U.G. 81/2007, modificat prin Legea 142/2010, arătând totodată că, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010 "pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate În mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 653/_, cu modif.și complet. ulterioare, până la data de 15 mai 2013".
Prin instituirea acestui termen, obligațiile prev. de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamanți, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de realizare.
Or, atât sub imperiul vechiului cod civil cât și potrivit noului Cod civil, creditoru-titular al unui drept afirmat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
În acest context, pârâta a arătat că nu poate fi vorba despre un refuz din partea Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în ceea ce privește emiterea titlului de plată, motiv pentru care consideră cererea de chemare în judecată ca fiind prematur formulată, deoarece creanța acestora nu este certă, lichidă și exigibilă.
Pe fond, față de solicitarea reclamanților, pârâta precizează că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completări le ulterioare, în condițiile O.U.G. nr. 81/2007 și a H.G. 128/2008, în baza Deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 10.025/_ 1, reclamanții au formulat, în vederea valorificării titlului de despăgubire, cererea de opțiune înregistrată în evidențele Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar sub nr. 25.625/_, prin care au solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 87.110,45 lei.
Examinând acțiunea formulată prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, instanța a constatat următoarele
:
Prin decizia nr.10.025/_ 1 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamanților T. T. și T. F. S. în cuantum de 87.110,45 lei, sumă reprezentând valoarea stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 42565/ANA C. /_ .
Reclamanții au solicitat în repetate rânduri realizarea plății efective a sumei stabilită (f.6-9), însă nici până în prezent suma stabilită nu a fost virată în contul reclamanților.
Așa cum s-a arătat anterior, în cauză a fost invocat excepția prematurității, în considerarea art. 3 din O.U.G. nr. 62/2010, cu modificările prev. în O.U.G. nr. 4/2012.
Cu privire la excepția prematurității, Curtea a reținut următoarele:
In aceasta materie s-a apreciat cu valoare de principiu ca procedura de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele care nu pot fi restituite în natura, conform Legii nr.10/2001 se realizează într-un termen rezonabil. În privința acestui tip de cerere nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.(1) lit.g) din Legea nr.554/2004 referitoare la termenul legal de 30 de zile pentru soluționarea cererii. Din aceasta soluție de principiu rezulta ca în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de titlul VII al Legii 247/2005 debitorul beneficiază de un termen pentru îndeplinirea acestor obligații.
Rezulta așadar ca în speța se poate vorbi de nesoluționarea unei cereri doar daca îndeplinirea operațiunilor administrative si plata sumei indicată în titlul de despăgubire nu se realizează intr-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciază de la caz la caz, la momentul soluționării acțiunii. Totodată fiind vorba de o situație continua în timp aceasta cerere si caracterul rezonabil al termenului se soluționează respectiv s-a apreciat în raport cu legislația în vigoare la data soluționării de către instanța a acțiunii .
Raportat la aceste considerente rezulta ca în speța pe lângă prevederile cuprinse în cap. V al titlului VII al Legii 247/2005 sunt aplicabile si prevederile adoptate în aceasta materie respectiv prevederile cuprinse în OUG 4/2012 conform căruia la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
In baza acestor prevederi legale rezulta ca în speța, chiar daca s-ar putea retine ca la data pronunțării soluției de față a trecut un termen rezonabil în care parata avea posibilitatea reala de a efectua plata, obligația paratei nu a devenit exigibila întrucât termenul de îndeplinire a obligațiilor prevăzute de titlul VII al Legi 247/2005 s-a prelungit cu încă 6 luni prin voința legiuitorului exprimata în actul normativ sus menționat, act normativ care urmărește implementarea hotărârii din cauza pilot M. Athanasiu si alții împotriva României .
Astfel așa cum rezultă din expunerea de motive a acestui act normativ suspendarea procedurilor de evaluare si de emitere a titlului de despăgubire urmărește implementarea hotărârii sus menționate si a fost determinata si de imposibilitatea corelării momentului epuizării Fondului Proprietatea cu momentul
adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul
în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin această suspendare nu s-a urmărit așadar doar amânarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor, emiterea titlurilor de despăgubiri, plata sumelor stabilite ci prin aceasta suspendare s-a urmărit blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislației în acest domeniu si pe de alta parte pentru găsirea resurselor financiare necesare plații acestor despăgubiri.
In ce privește găsirea resurselor financiare așa cum rezulta si din nota de fundamentare cât și din expunerea de motive a OUG 4/2012 resursele financiare prevăzute de Legea 247/2005 cu modificările ulterioare pentru plata acestor despăgubiri nu mai exista în prezent. Fondul Proprietatea s-a epuizat intr-o proporție de peste 99% iar plata în numerar a fost sistata timp de 2 ani datorita lipsei fondurilor necesare în acest sens.
Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plații acestora timp de 2 ani prin OUG 62/2010, practica judiciara a statuat cu caracter de principiu ca emiterea titlurilor de plata apare ca prematura pana la expirarea acestui termen astfel ca pentru identitate de rațiune aceasta soluție poate fi aplicata si în spete de genul celei de fata pentru plata sumei stabilită prin titlul de despăgubire ca urmare a adoptării OUG 4/2012.
Pe de alta parte prin hotărârea pronunțata în cauza pilot M. Athanasiu împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu atât în privința despăgubirii propriu zise cit si a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația interna prevede o despăgubire certa, sigura si posibil a fi plătita. Așa cum rezulta din nota de fundamentare a OUG 4/2010 si din expunerea sa de motive în acest interval de timp de 6 luni urmează a fi adoptat un act normativ în acest sens. Și din aceasta perspectiva se impune oprirea procedurilor de despăgubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie sa le fie plătite despăgubirile, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente în acest sens și a
cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real așa cum recomanda hotărârea CEDO sus menționata. Stoparea acestor proceduri ar urmări așadar sa asigure tuturor persoanelor îndreptățite si deci aflate în aceeași situație, plata unei despăgubiri .
Având în vedere aceste considerente în temeiul titlului VII al Legii nr. 247/2005, OUG nr. 4/2012 și art. 8,18 din Legea nr. 554/2004, Curtea a reținut că prin incidenta în speță a OUG nr. 4/2012 dreptul afirmat de către reclamanți si a cărei realizare se urmărește în speța este afectat de un termen suspensiv, astfel ca a respins acțiunea față de pârâtă ca prematură.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs T. T. și T. FLORINEI
.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin cererea inregistrata la
Curtea de Apel Cluj, la data de_, subsemnații T. T. si T. Florinei S. a solicitat instanței sa pronunțe o hotărâre prin care sa oblige parații la emiterea titlului de plata in baza Deciziei CCSD nr. 10025/_, dupa data de_, data la care expira termenul de suspendare instituit de art. Unic al O.U,G. nr. 4/2012 si la plata efectiva a sumei de 87.110,45 ron, suma prevăzuta in decizia CCSD, emisa in dosarul ANRP nr. 42565/CC/2008.
Prin sentința civila nr. 95/0_, Curtea de Apel Cluj a respins cererea recurenților, motivând faptul ca in baza art unic din OUG nr. 4/2012, procedura de acordare a despăgubirilor se suspenda pe o perioada de 6 luni de la data intrării in vigoare a ordonanței.
Se mai precizează faptul ca, in momentul introducerii cererii de chemare in judecata a subsemnaților, am precizat la capătul 1 al cererii faptul ca nu se prevalau de necunoașterea prevederilor O.U.G. nr. 4/2012, mai mult decât atat au solicitat instanței sa respecte prevederile acestui act normativ.
Se mai precizează faptul ca, la data emiterii Deciziei nr. 10025/_ de către CCSD, in vigoare era OUG nr. 62/2010, care in Art. III., (1) prevede "pe o perioada de 2 ani de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se suspenda emiterea titlurilor de plata prevăzute in titlul VII "Regimul stabilirii si plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările si completările ulterioare.
Astfel ca, se poate vorbi de un prejudiciu cauzat de către A. N. pentru R. P., prin Comisia Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor in procesul de despăgubire al subsemnaților, intrucat, desi acesta instituție a inregistrat dosarul subsemnaților in data de_, a fost nevoie de trecerea unui număr de 3 ani pentru a fi intocmit raportul de evaluare al imobilului preluat in mod abuziv de către stat si emiterea deciziei CCSD, reprezentând titlu de despăgubire, emitere realizata intr-o perioada de suspendare a procesului de despăgubire.
Chiar dacă autoritatea administrativa in cauza - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost abilitata prin H.G. nr. 1095/2005, emisa pentru aplicarea Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sa stabilească ordinea in care vor fi soluționate dosarele, in exercitarea acestei prerogative autoritatea administrativa nu poate beneficia de o marja de apreciere discreționară care să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor garantate de lege.
În considerarea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, precum si a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, autoritatea administrativa abilitata sa statueze si sa concretizeze dreptul subiectiv are
obligația legala de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor si de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor in cadrul legii, cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri pri care să se dispună admiterea acțiunii și obligarea intimatului la emiterea titlului de plată în baza Deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 10025/_, in dosarul nr. 42565/CC/2008; efectuarea plații sumei de 87.110,45 Ron, dupa expirarea termenului de suspendare a emiterii titlurilor de despăgubire prevăzut de OUG nr. 4/2012.
Intimatul GUVERNUL ROMÂNIEI- A. N. PENTRU R. P.
prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, în fapt reclamanții au chemat în judecată A. N. pentru R. P. prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
obligarea Autorității Naționale pentru R. P. la emiterea titlului de plată în baza Deciziei nr.10025/_ a Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, după data de_, data la care expiră termenul de suspendare instituit de art.unic al O.U.G. nr.4/2012;
obligarea pârâtei la efectuarea plății sumei de 87.110,45 lei, după aceeași dată menționată la capătul 1 al cererii;
obligarea pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată efectuată cu ocazia prezentei cauze.
Prin Sentința Civilă nr. 95/0_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj, instanța a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți în contradictoriu cu S. Român prin A. N. pentru R. P. .
Împotriva acestei sentințe, reclamanții T. T. și T. Florinei S. au declarat recurs prin care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată în baza Deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 10025/_ și efectuarea plății în cuantum de 87.110,45 lei după expirarea perioadei de suspendare instituită de O.U.G.4/2012.
Ab initio
, se precizează faptul că la data la care reclamanții au depus cererea de chemare în judecată, procedura de emitere a titlurilor de plată era suspendată în temeiul O.U.G. nr. 62/2010 (publicată în data de_ ), modificată prin Legea nr. 117/2012. Această perioadă de suspendare a fost stabilită de legiuitor până în data de_ .
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. Athanasiu și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de plată sunt premature, dreptul afirmat de reclamant fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept nu se poate executa.
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/_, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.
Mai mult decât atât, dispozițiile noii legi se aplică inclusiv "cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor_ la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4). întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
Astfel, potrivit prevederilor art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea de către Comisia N. pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, CNCI emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv.
Analizând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată următoarele
:
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept de către reclamanți pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Între timp, pe parcursul soluționării litigiului, în prezenta fază procesuală a recursului, a intervenit o modificare legislativă importantă în economia prezentului litigiu, respectiv intrarea în vigoare la Legii nr.165/2013, iar efectele pe care acest nou act normativ le-ar produce asupra prezentului litigiu au fost puse în discuția contradictorie a părților din perspectiva excepției de inadmisibilitate, invocată din oficiu de către instanță.
Un prim aspect ce se impune a fi lămurit este cel al efectului imediat al noului act normativ asupra fondului pretențiilor reclamantului, de acordare a despăgubirilor prin echivalent, pentru imobilul naționalizat abuziv.
Așa cum s-a arătat anterior cererea de chemare în judecată a fost introdusă în baza dispozițiilor Legii nr. 247/2005.
Cu privire la litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, deci în curs de desfășurare la data apariției noului act normativ în materia restituirii proprietăților, Legea nr. 165/2013, art. 4 din acesta prevede:
ART. 4
"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe
rolul in s tanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
Față de aceste dispoziții legale, fiind în prezența unui litigiu în materia restituirii proprietăților, prin aplicarea măsurii echivalente de acordare a despăgubirilor materiale, aflat pe rolul unei instanțe de judecată, fără a fi important stadiul procesual, este cert că în soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor trebuie avute în vedere dispozițiile noului act normativ.
Este de observat că noul act normativ conține dispoziții de abrogare expresă a normelor relevante în cauză, cuprinse în Legea nr. 247/2005, (art. 50 lit.c din Legea nr. 165/2013), și nici nu au fost identificate dispoziții în noul act normativ care să permită concluzia că Legea nr. 247/2005, în privința normelor
ce prevăd procedura de stabilire și acordare a despăgubirilor pentru situațiile de restituire prin echivalent, ar ultraactiva.
Astfel, se poate reține, cu temei, în baza art. 4 din Legea nr. 165/2013 că cererii de fond a reclamanților, de acordare a despăgubirilor îi sunt aplicabile noile reglementări cuprinse în Legea nr. 165/2013.
Din această perspectivă, văzând noile dispoziții ce reglementează modul de restituire a imobilelor preluate abuziv de regimul comunist precum și cele referitoare la acordarea de măsuri reparatorii, Curtea, din oficiu, a ridicat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, în forma în care a fost concepută de către reclamant în fața instanței de fond, orice modificare a acesteia, în calea de atac a recursului fiind inadmisibilă din perspectiva art. 132 c.pr.civ.
Astfel, prin noul act normativ, sunt instituite o serie de termene, atât în sarcina solicitanților cât și în sarcina entităților învestite de lege, inclusiv în sarcina noii entități ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Comisia N. pentru Compensarea Imobilelor.
Conform art.17, alin.1, lit. a din Legea nr. 165/2013, noua comisie validează / invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care Comisia N. are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Acest termen de 60 de luni a fost stabilit pentru tocmai pentru a acorda, în mod efectiv, despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv, fără a compromite angajamentele financiare internaționale asumate de Guvernul României.
Pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, nu se mai regăsesc în Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr.278/_ .
Mai mult, art. 1 al. 2 din Legea nr. 165/2013 prevede că singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III al legii, astfel încât apre ca fiind obligatorie parcurgerea de către reclamant a procedurii legale menționată anterior.
Prin urmare, în raport cu actul normativ nou apărut- Legea nr.165/2013 se impune, în baza art. 312 c.pr.civ. respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței recurate.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de T. T. și T. Florinei S. împotriva sentinței civile nr.95 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | ||
V. G. | A. | A. | M. S. L. RUS |
fiind în CO cei doi magistrați, semnează pentru aceștia Președintele Curții de Apel
Judecător V. M.
GREFIER
M. V. G.
fiind în CO, semnează Grefier șef
M. LENA T.
Red.V.G./M.N.
2 ex.
