Decizia civilă nr. 169/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 169/2013
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. DE A. DE S. A
J. C., împotriva sentinței civile nr. 8895/2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta B. S. V., C. N. DE A. DE S. SI F. U. DE A. DE S. și M. S., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, consilier juridic G. Crăciun, cu delegație la dosar și reprezentanta reclamantei
intimată, avocat B. L. I., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Reprezentanta reclamantei intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8895/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis in parte cererea de suspendare formulata de reclamanta
B. S. V. in contradictoriu cu parata C. JUDETEANA DE A. DE S. A J. C. .
S-a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr E567 din data de_, a efectelor Deciziei de impunere din oficiu nr 242647/1 din data de_ si a efectelor Deciziei de impunere din oficiu nr 242647/2 din data de_, pana la solutionarea irevocabila a actiunii de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
In fapt,
parata CAS C. a emis Decizia de impunere din oficiu nr 242647/1 din data de_ si Decizia de impunere din oficiu nr 242647/2 din data de_ prin care a stabilit existenta, in sarcina reclamantei, a unor obligatii de plata la FNUASS calculate pentru perioada 2006-2011, in cuantum total de 136.047 lei.
Impotriva celor doua decizii de impunere reclamanta a formulat contestatie administrativa, respinsa prin Decizia nr E 567/_ .
In conformitate cu prevederile art 215 Cod procedura fiscala reclamanta a depus o cautiune in cuantum de 13.604 lei .
In drept
, notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg ,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,,.
În concret, pentru analiza acestei condiții este necesar să se identifice argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ din litigiu. În alți termeni, pentru a interveni suspendarea pe cale judecătorească a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate, care să creeze o îndoială rezonabilă privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, fără a fi necesar a răsturna această prezumție - răsturnare care se poate petrece în fața instanței care examinează cererea în anularea actului administrativ.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Ca argumente de nelegalitate aparentă, reclamanta a invocat în esență faptul că cele doua decizii de impunere din oficiu, pentru obligatii principale si pentru accesorii au fost emise cu incalcarea prevederilor legale care reglementeaza modalitatea de determinare a persoanelor tinute la obligatia de a contribui la F. National U. de A. de S. ; a prevederilor legale care reglementeaza modalitatea de calcul a acestor contributii precum si a celor care reglementeaza modalitatea de calcul a accesoriilor.
Analizând aceste argumente în mod sumar, formal, instanța a constatat că din împrejurările cauzei rezultă o îndoială evidentă asupra prezumției de legalitate ce caracterizează actele administrativ-fiscale contestate, astfel:
Dispozitiile legale care reglementeaza participarea cetatenilor romani care realizeaza venitrur la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate sunt susceptibile de interpretare, sub acest aspect fiind relevanta practica diferita a instantelor cu privire la obligativitatea participarii la plata contributiei de asigurari de sanatate in lipsa unui contract de asigurare incheiat cu casele de asigurari de sanatate precum si la situatia existentei unui contract de asigurare incheiat cu o alta casa de asigurari decat C. N. .Este cert ca situatia fiecarei persoane in parte este necesar a fi analizata de o instanta pentru a se stabili cu certitudine calitatea sa de "persoana asigurata"; in sensul art 257 alin1 din Legea nr 95/2006 precum si existenta obligatiei acesteia de a contribui la F. National de A. de
S. .
Pe de alta parte, in ce priveste determinarea cotei de contributie datorata de o persoana care are calitatea de asigurat in sensul prevederilor legale mai sus mentionate, aceasta se poate face, din nou, exclusiv raportat la situatia fiecarui contribuabil in parte, ca urmare a interpretarii coroborate a dispozitiilor art 257 alin
1 din Legea nr 95/2006 cu cele ale OUG nr 226/2008 privind unele masuri financiar-bugetare.
Instanta a retinut ca pentru stabilirea cotei de contributie aplicata reclamantei parata a avut in vedere o adresa a M. ui S. prin care dispozitiile legale mai sus mentionate erau interpretate in sensul ca pentru veniturile prevazute la art 257 alin 2 lit b-f din Legea nr 95/2006 cota de contributie este de 6,5%.
Apare cu evidenta ca si acest aspect trebuie supus judecatii pe fond a unei instante in conditiile unei legislatii imprecise, lacunare,susceptibila de interpretari.
În speță este aplicabilă și recomandarea nr.R/89/8/_ a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția
Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă
și Recomandarea 16/2003 a Comitetului de Ministri din cadrul Consiliului Europei, conform cărora executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Potrivit celor două recomandări, autoritatea jurisdicțională competentă, în speță, instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, trebuie să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, s-a apreciat că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamanților.
Mai mult, executarea silita a sumei de 136.047 lei în condițiile unei crize economice accentuate generează în mod inevitabil un prejudiciu important în patrimoniul reclamantei, cu consecinte directe si asupra personalului angajat in cadrul Biroului Notarial, personal ale carui salarii sunt suportate din veniturile reclamantei.Se poate sustine chiar, in acest context, ca prejudiciul produs prin executarea sumei de 136.047 lei va fi dificil sau imposibil de recuperat dacă actele administrative atacate vor fi anulate.
Plecând de la aceste premise se consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziilor de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Având în vedere motivele enunțate mai sus, în baza art.14 din Legea 554/2004, instanta a admis in parte cererea reclamantei si a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr E567 din data de_, a efectelor Deciziei de impunere din oficiu nr 242647/1 din data de_ si a efectelor Deciziei de impunere din oficiu nr 242647/2 din data de_, pana la solutionarea irevocabila a actiunii de fond, inregistrata sub nr_ pe rolul Tribunalului C. .
In conformitate cu prevederile art 274 Cod procedura civila instanta a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE S. A J. C.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta, în esență, că prevederile art.208 din Legea nr.95/2006 consacra participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea F. ui National U. de
A. de S. a persoanelor care au desfasurat o activitate independenta.
Din economia dispozitiilor Legii nr.95/2006, cu exceptia persoanelor prevazute la art.2l3 din acelasi act normativ, nu exista nicio derogare de la dispozitia legala potrivit careia toti cetatenii romani cu domiciliul in tara precum si cetatenii straini si apatrizii care au solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporara sau au domiciliul in Romania au obligatia achitarii contributiei de asigurari sociale de sanatate.
Astfel art.257 alin.2 din Legea nr.95/2006 stabileste obligativitatea achitarii contributiei persoanei asigurate calculata asupra veniturilor din salarii asimilate salariilor, care se supun impozitului pe venit, veniturilor impozabile impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente, care se supun impozitului pe venit.
Rezulta in mod evident faptul ca reclamanta avea si are obligatia legala de a plati o contributie lunara catre FNUASS, potrivit dispozitiilor OUG 150/2002 si ulterior dispozitiilor Legii nr.95/2006, in forma unei cote procentuale care se aplica asupra veniturilor impozabile.
De asemenea potrivit prevederilor art. 259 alin.7 din acelasi act normativ, toate persoanele care au obligatia de a se asigura trebuie sa faca dovada achitarii contributiei pentru intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani.
Se poate observa cu usurinta ca obligatia de plata a contributiei de curge direct din lege si nicidecum din contractul de asigurare care este un act pur administrativ.
Ca practica judiciara anexează Sentinta Civila nr.149/2012, pronuntata de Curtea de Apel C. in dosarul nr._, prin care s-a respins actiunea in contencios administrativ si s-a retinut in considerente ca incheierea contractului de asigurare are doar valoare administrativa. de luare in evidenta, dobandirea calitatii de asigurat realizandu-se in temeiul legii si nu in virtutea contractului.
In ceea ce priveste cota de contributie de 6,5%, in cazul veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente, reglementata de Ordonanta de Urgenta nr.226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare pentru anul 2009, Curtea de Apel C. a retinut ca acest procent a fost corect aplicat si a dat solutii de respingere a actiunilor in contencios administrativ (dosarul nr._
).
Cat priveste conditia pagubei iminente, apreciază ca paguba iminenta nu se prezuma, ci trebuie dovedita de persoana lezata prin probe concludente, or reclamanta nu a administrat probe in acest sens, facand doar referire la faptul ca nu are calitatea de asigurat, asa cum este definita la art.211 din Legea nr.95/2006.
Avand in vedere cele precizate, consideră ca nu sunt indeplinite conditiile privind admisibilitatea cererii de suspendare, in conditiile art.14 din Legea nr.554/2004 motivele invocate de reclamanta nefiind in masura sa rastoarne prezumtia de legalitate a actelor administrative.
Pe de alta parte, cerinta privind prevenirea unei pagube iminente nu se justifica, reclamanta nefacand dovada ca prin masura dispusa s-a creat o perturbare grava a desfasurarii activitatii, ori o prejudiciere grava a intereselor sale materiale
Pentru aceste considerente solicită sa se admită recursul astfel cum a fost formulat sa se caseze Sentinta menționată ca fiind netemeinică și nelegală si in urma rejudecarii să se pronunțe o noua hotarare prin care sa se respingă actiunea formulată de reclamantă.
In drept s-au invocat prevederile: Ordonantei nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală; Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, Legea 554/2004 contenciosului administrativ.
Reclamanta intimată B. S. V. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca fiind temeinică și legală - filele 23-30.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art.14 din Legea nr.554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art.15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.
Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege.
Cazul bine justificat, definit în art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; paguba iminentă, definită de art.2 alin.1 și ș din Legea nr.554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt și/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Î. Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ sau modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Or, în cauză, se observă că, în susținerea cererii de suspendare, reclamanta a formulat critici detaliate cu privire la nelegalitatea actelor în raport cu dispozițiile legale care reglementează participarea cetățenilor români care realizează venituri la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Curtea constată că susținerile reclamantei, apreciate ca atare de instanța de fond, prin care se tinde a se face dovada aparenței de nelegalitate, respectiv a unei serioase îndoieli în privința legalității actului, privesc în realitate aspecte de nelegalitate în fond cu privire la actele contestate.
Or, analiza de legalitate a actelor contestate presupun o cercetare în fond a cauzei, care este competența instanței învestite cu acțiunea în anulare, iar nu de către instanța învestită în procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004.
Astfel fiind, Curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat aceasta sunt lipsite de suport real sub aspectul cercetării efectuate și al îndeplinirii condiției referitoare la cazul bine justificat prev. de art.14 alin.1 rap. la art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004.
Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art.2 alin.1 lit.d din Legea nr.554/2004, face de prisos analiza susținerilor referitoare la condiția prevenirii unei pagube iminente, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prev.de art.14 alin.1 din aceeași lege.
Având în vedere toate considerentele expuse în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul respingerii cererii reclamantei, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C. DE A. DE S. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 8895/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
C., pe care o modifică în sensul că respinge cererea de suspendare a Deciziei E567/_, Deciziei de impunere_ și a Deciziei de impunere 242647/2.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R. -R. D. | JUDECĂTOR, L. U. |
GREFIER, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: M. F. B.
