Decizia civilă nr. 6319/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.6319/2013
Ședința publică din data de 03 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F.
P. A J. S., împotriva sentinței civile nr. 430 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., cauza privind și pe intimata SC I.
I. SRL Z., SC I. I. SRL PRIN ADMINISTRATOR J. I. I., având ca obiect anulare act administrativ - compensare obligații fiscale.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_, s-a înregistrat la dosar din partea intimatei SC I. I. SRL prin administrator special și prin administrator judiciar I. I. suspendarea cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
După deliberare, Curtea apreciază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.36 din Legea nr. 85/2006 pentru a se putea dispune suspendarea judecării cauzei, astfel că respinge cererea de suspendare.
În baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 430 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. a fost admisă contestația formulată de către contestatoarea S.C. I. I. S.R.L. Z. și s-a dispus anularea deciziei nr.
3. din_ și Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 8122 din_, ambele emise de către A.N.A.F. - Administrația F. P. a Municipiului Z. .
A fost obligată intimata să ramburseze contestatoarei suma de 81.172,83 lei reprezentând obligații fiscale percepute în mod nelegal de către intimată.
A fost obligată intimata la 1.858,6 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
În considerente se reține că la data de_ contestatoarea a depus la pârâtă o contestație împotriva actelor administrativ fiscale atacate în prezentul dosar.
Contestatoarei i s-a emis decizia de rambursare a T.V.A. pentru suma de 91.459 lei. În loc de această sumă să îi fie restituită, organul fiscal a procedat la compensarea acestei sume cu pretinse sume datorate bugetului de stat de către S.C. I. I. S.R.L.
S.C. I. I. S.R.L. a fost supusă în anul 2005 unui control fiscal, finalizat prin RIGF nr. 2148/_ . în urma acestui control organul fiscal a sesizat organele de urmărire penală având în vedere suspiciunile privind săvârșirea unor infracțiuni. A urmat un proces penal având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală și fals care s-a finalizat în mod definitiv prin
decizia nr. 607/R/_ a Curții de A. C. . În acest litigiu s-a analizat și problema prejudiciului produs de către contestatoare Statului Român. S-a procedat la calcularea acestui prejudiciu având în vedere reportul de expertiză, opinia la raportul de expertiză, plățile făcute de către clienta noastră precum și adresa DGFP S. din octombrie 2007 în care au fost calculate la zi accesoriile la prejudiciul produs. Pe baza acestor informații Curtea de apel C. a stabilit în mod definitiv că prin plata sumei de 7.766 lei clienta noastră recuperează integral prejudiciul produs Statului român. Această sumă a fost achitată de către contestatoare cu O.P. nr. 6/_ .
Obiectivul expertizei contabile judiciare a fost verificarea în ce măsură obligațiile fiscale ale SC I. I. SRL Z. au fost corect stabilite de către DGFP S. prin Nota de compensare nr. 8122/_ și dacă aceste obligații au
fost efectiv datorate de reclamanta la data efectuării compensării.
Din raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat de expertul contabil Albert P. rezultă că în urma compensării obligațiilor reclamantei, pe fiecare fel de obligație în parte(atât către bugetul de stat, cât și către bugetele speciale speciale - asigurări sociale, asigurări sociale de sănătate, șomaj, etc.), din sumele solicitate la rambursare se compensează suma de 39.828,27 lei, rămânând a se mai rambursa suma de 51.433,73 lei.
Totodată s-a mai constatat că pe lângă suma de mai sus, reclamanta mai are un sold negativ, la anumite categorii de obligații, în sumă de 29.739,09 lei, deci în total soldul de rambursat de către pârâtă, reclamantei se ridică la suma de 81.172,83 lei.
În aceste circumstanțe, contestația a fost apreciată ca fiind fondată, instanța a admis-o și a dispus anularea deciziei nr. 3. din_ și Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 8122 din_, ambele emise de către A.N.A.F. - Administrația F. P. a Municipiului Z. .
Intimata a fost oblgiată să ramburseze contestatoarei suma de 81.172,83 lei reprezentând obligații fiscale percepute în mod nelegal de către intimată.
Față de cele ce preced, instanța a admis contestația.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat intimata la 1.858,6 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, ca pe una care a căzut în pretenții.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. a
J. S.
, solicitând modificarea sentinței civile atacată și rejudecand in fond respingerea acțiunii formulată de reclamanta ca fiind în principal inadmisibila, ca fiind tardiv introdusă întrucât reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 11 din Legea nr.554/2004 republicată, iar pe fondul cauzei solicita instanței respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului recurenta arată că organul de soluționare a soluționat contestația la data de_, fiind emisa in acest sens Decizia nr.229,decizie pe care reclamanta nu a inteles sa o atace in sensul de a-si preciza poziția procesuala cu privire la aceasta, mentinandu-si capetele de petit din acțiunea introductiva.
Față de lipsa unei atitudini procesuale a reclamantei în sensul celor arătate, solicită instanței de recurs să analizeze în principal acțiunea prin prisma excepției inadmisibilității acesteia.
Instanța de contencios administrativ soluționează, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 205 alin.2 Cp.fisc. doar contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de organele fiscale investite în soluționarea contestațiilor cu privire la actele administrativ fiscale.
întrucât, reclamanta nu a înțeles să introducea acțiunea doar după soluționarea si emiterea de către organul investit a unei decizii pe cale jurisdicțională de atac, considerăm că acțiunea introdusă de reclamanta la instanța de contencios administrativ direct împotriva notei de compensare și a deciziei de restituire ca acte administrative fiscal, este introdusă prematur.
Instanța de contencios administrativ soluționează, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 205 alin.2 C.p.fisc. doar contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de organele fiscale investite în soluționarea contestațiilor cu privire la actele administrativ fiscale.
Prin urmare, nefiind epuizata procedura administrativ fiscala,in lipsa unei decizii de soluționare a unei contestații, actele emise nu pot fi analizate, pe cale directa de către instanța de judecata.
Raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat in lipsa urmării procedurii administrativ fiscale,in integralitatea sa. Instanța de contencios administrativ soluționează in temeiul art.1 din Legea nr.554/2004 si a art.218 alin.2 Cod procedura fiscala doar contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de organele fiscale investite in soluționarea contestațiilor cu privire la actele administrativ fiscale.
Întrucât, reclamanta nu a înțeles să introducă acțiunea doar după soluționarea si emiterea de către organul investit a unei decizii pe cale jurisdicțională de atac, consideră că acțiunea introdusă de reclamanta la instanța de contencios administrativ direct împotriva notei de compensare și a deciziei de rambursare ca acte administrativ fiscal, este inadmisibila.
In cazul in care instanța va considera ca excepția de inadmisibilitate nu poate fi admisa, pe cale de excepție invocă tardivitatea acțiunii formulată de societatea reclamanta S.C. I. I. SRL.
Decăderea stinge posibilitatea de exercițiu a dreptului. Astfel, partea decăzuta din dreptul de a exercita o cale de atac nu mai poate sa o exercite niciodată si este in situația pârtii care nu a exercitat dreptul ei. Decăderea fiind echivalenta cu pierderea dreptului, se poate asemăna cu prescripția, care este o
instituție de drept material legata tot de termene, dar de care se deosebește prin aceea ca decăderea este o instituție procedurala care nu afectează decât indirect dreptul material la acțiune.
Prin urmare, având în vedere că actele administrativ fiscal contestate de reclamantă au fost emise la data de_ respectiv_, iar acțiunea promovată de către reclamantă este înregistrată la data de_ fiind expirat astfel termenul de 6 luni prevazut legal de lege,consideră că acțiunea este tardiv introdusă.
Cu privire la fondul cauzei, arată că, prin Sentința Civila atacata, instanța de fond a dispus admiterea acțiunii formulata de către reclamanta împotriva
Notei de compensare nr.8122 din_, fara a analiza insa sub toate aspectele motivele de fond ale acțiunii promovate.
Instanța a admis acțiunea reclamantei fara sa analizeze primul capăt de petit a actiunii, respectiv anularea Deciziei de rambursare nr.8122 (3. ) din_ . Aceasta Decizie a fost emisa la solicitarea reclamantei, in urma depunerii de către aceasta a decontului de TVA aferent lunii iunie 2009 prin care s-a bifat solicitarea de rambursare a sumei negative, respectiv suma de
91.565 lei.
Prin urmare, nu se poate retine ca aceasta Decizie este ilegala, atâta timp cat reclamanta a solicitat rambursarea sumei negative din decontul de TVA si a fost aprobata de către organul fiscal la restituire suma de 91.459 Iei.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea a două acte administrativ - fiscale, respectiv Decizia de rambursare TVA nr.31300100008122/_ și Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr.8122/_, ambele emise de Administrația F. P. Z., precizând, totodată, că a formulat contestație împotriva acestora la data de_, însă nu a primit niciun răspuns până la data introducerii acțiunii.
La primul termen de judecată, pârâta a depus Decizia nr.229/_ prin care D. generală a F. P. a județului S. a respins contestația formulată de reclamantă împotriva celor două acte administrativ - fiscale menționate.
Pe parcursul judecății în primă instanță, reclamanta nu și-a modificat acțiunea în sensul solicitării anulării și a acestui act, deși pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru acest motiv.
Instanța de fond a respins excepția respectivă și a soluționat cauza pe
fond.
Curtea apreciază că, procedând astfel, instanța de fond a pronunțat o
soluție cu încălcarea legii, astfel cum se va argumenta în cele ce urmează.
În Titlul IX al Codului de procedură fiscală este reglementată procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ - fiscale, procedură care corespunde procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile art.7 din Legea 554/2004.
Din economia normelor Codului de procedură fiscală care reglementează procedura de soluționare a acestor contestații se desprinde concluzia că aceasta este o procedură administrativă obligatorie și care nu este circumscrisă dispozițiilor art.6 din Legea 554/2004, nefiind o jurisdicție administrativă specială.
Curtea Constituțională s-a pronunțat constant în sensul că dispozițiile Codului de procedură fiscală nu instituie jurisdicții speciale administrative în sensul art.21 din Constituție, ci reglementează proceduri de recurs administrativ prin care lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege (Deciziile nr.409/_ și 563/2006 ale Curții Constituționale).
Potrivit art.218 alin.2 C.proc.fiscală, pot forma obiectul acțiunii în contencios administrativ numai deciziile emise în procedura administrativă de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ - fiscale.
În speță, reclamanta a urmat această procedură administrativă, însă a contestat în instanță doar cele două acte administrativ - fiscale care au făcut și obiectul contestației, fără a-și modifica acțiunea în sensul că solicită și anularea
deciziei de soluționare a contestației, fapt care conferă cererii sale de chemare în judecată un caracter inadmisibil.
Având în vedere considerentele expuse, curtea apreciază că instanța de fond a procedat în mod nelegal respingând excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, motiv pentru care, în temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ. și art.312 alin.3 C.proc.civ., va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 430 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: C. N.C.
